Ingerii in diferite traditii religioase

În prologul dramei Îngerul lui Cain, de Luigi Santucci, un înger îmbrăcat în alb și învăluit în lumină se adresează spectatorilor cu aceste cuvinte pline de inspirație:

"Oameni botezați, plecați-vă urechea. Eu sunt un înger. Ce sunt îngerii? Își amintește vreunul dîntre voi? Eu înțeleg gândurile voastre. ªi nu doar aceste gîndurile...
Tu te-ai gândit la mama ta. ªi tu la copilul tău mort. Voi la o piesă muzicală, tu la o fotografie pe care o ai la capul patului. Dar majoritatea nu suportați să știți că altcineva ar putea să vă cunoască gândurile și că există cineva, care este aproape de voi în permanență, oriunde va-ți afla...
Dar trebuie să intelegeți că noi suntem alături de voi, botezaților, de când a fost creată lumea de către Dumnezeu, în permanență. Fără să ne permitem o pauză pentru distracție sau o vacanță."

Toate tradițiile religioase afirmă la unison că îngerii sunt permanent alături de noi, întotdeauna și în orice situație, și nu doar alături de ființele botezate, ci de toți oamenii, indiferent cărei religii aparțin. Rolul lor de intermediari între cer și pământ, de mesageri ai lui Dumnezeu și de protectori ai oamenilor este menționat de nenumărate ori în tradițiile popoarelor.

Deși, regăsim existența îngerilor așa cum îi cunoaștem noi astăzi mai ales în cazul tradițiilor monoteiste, prin intermediul descrierilor care au ajuns până la noi constatăm că și alte religii și mitologii vorbesc despre existența unor ființe supranaturale a căror rol este asemănător cu cel al îngerilor: de a ghida, proteja și încuraja ființele umane spre desăvîrșire. În toate tradițiile, îngerii sînt ființe de lumină (deci avînd un trup nematerial) care intermediază contactul dintre sacru și profan, dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și om. Cei mai întîlniți la vechile tradiții sunt astfel îngerii protectori, îngeri vieții și ai morții.

Studiind începuturile religioase ale popoarelor Pământului găsim deseori referințe despre spiritele naturii, ale pământului, apei, focului și aerului, despre spirite ce sunt stăpâni ai unor fenomene naturale, cât și despre demoni care încarnează principiul răului. Aceasta deoarece, în cazul religiilor politeiste, linia de demarcație dintre creaturile supranaturale și divinitate este neclară, în timp ce în cazul religiilor monoteiste ea este foarte netă și evidentă.

Numeroasele mărturii literare și religioase legate de lumea angelică ne conduc, pe cei care studiază acest domeniu fascinant, la informații care atestă influența reciprocă pe care au avut-o una asupra celeilalte diferitele religii și tradiții în legătură cu clarificarea ideii oamenilor despre îngeri.

Primele dovezi ale credinței în existența îngerilor le avem chiar din timpurile asiro-babilonienilor, unde fiecare zeitate are un emisar al ei; acestea erau ființe înaripate care străbăteau cerul pentru a ajunge pe Pămănt, având deci rolul de mesageri ai zeităților. Exista și credința că fiecare ființă umană are o divinitate protectoare, aceasta fiind o ființă subtilă (fără trup pământesc) cu puteri supranaturale care era un fel de ambasador al omului pe lângă zeități, dar care îl abandona dacă se comporta urât, iertându-l apoi dacă se îndrepta.
In Persia antică, găsim o lume spirituală divizată în două mari tabere (opuse una celeilalte), principiul binelui și cel al răului. Principiul binelui este slujit de o ierarhie de ființe divine, numite 'Fravashi', care din multe puncte de vedere ne amintesc de îngeri. Fiecare om avea atribuită o astfel de ființă divină, care îl proteja și care îl ajuta să triumfe împotriva influențelor demoniace.

ªi în tradiția Extremului Orient regăsim laolaltă existența ființelor angelice și demoniace, care formează o vastă și complexă cosmogonie. Cât privește India, de exemplu, încă și în ziua de astăzi, după 30 de secole de la tradiția Vedică, Universul este conceput ca o ierarhie de forțe divine de toate tipurile, permanent în acțiune, care încă sunt venerate de mulți oameni credincioși. Ca mărturie stă și bogata iconografie care acoperă templele indiene. Alături de numeroși zei și zeițe, găsim o multitudine indescriptibilă de zeități secundare, îngeri și demoni, spirite ale naturii, divinități ale aerului, monștri ai pământului. În literatura populară hindusă găsim nenumărate povestiri despre continua luptă dintre îngeri și demoni pentru supremația asupra unor părți ale universului.

Tuturor acestor entități lipsite de trup material li se atribuie anumite atribute umane, care pot fi pozitive sau negative. Observăm că atât în tradiția Extremului Orient cât și în tradiția occidentală, regăsim permanent prezența îngerului protector.

Cuvântul înger (angel în limba engleză, ange în limba franceză, angelo în limba italiană, etc.) derivă din termenul grec agelos (transcris deseori angelos), devenit angelus în limba latină și care înseamnă "mesager". Aceeași semnificație o au și termenii mai vechi, persanul angaros precum și sanscritul angiras.

În toată mitologia greacă, așa cum putem citi în celebrele poeme homerice, găsim zeități secundare care au funcții foarte asemănătoare îngerilor din tradiția noastră. De exemplu, Atena, în primul Cântec din Iliada, acționează și-l protejează pe Ahile intr-o manieră care se aseamănă foarte mult cu modul de a acționa al îngerului din tradiția creștină. Ea este vizibilă numai pentru Ahile și îl sfătuiește în timpul luptei sale cu Agamemnon. ªi în momentul trecerii lui Ulise prin Feaci, și apoi prin țara ciclopilor, Ulise este permanent conștient de ajutorul pe care-1 primește din partea unei zeități protectoare.

Iar dacă vom lua în discuție filozofii Greciei Antice, în scrierile lui Platon găsim foarte multe referiri legate de existența unor ființe care intermediază dialogul dintre cer și pământ. Printre acestea putem aminti de Eros, semizeul devenit mai apoi Cupidon în mitologia romană și imortalizat în mii de picturi și fresce. În Symposyon găsim referiri la diferitele aventuri ale lui Eros: "Misiunea sa constă în a traduce și prezenta zeilor doleanțele oamenilor, iar oamenilor mesajele care vin de la zei; pe de o parte rugămințile și ofrandele unora și pe de altă parte sarcinele și acceptările celorlalți." Deși termenul înger nu apare în mod explicit încă, rolul intermediarilor între zei și oameni al acestor creaturi este foarte bine definit.

La fel și Socrate, dialoghează adeseori cu vocea interioară pe care o numește daimonion și care-l acompaniază neîncetat, întreaga viață. "Această voce interioară m-a urmat permanent din fragedă pruncie și s-a făcut auzită de fiecare dată când trebuia să iau o decizie importantă, iar mesajul ei este atât de clar și putemic încât aceasta este suficient ca să mă convingă." (Apologia 31 d.)

Multe din elementele despre care am amintit, și în special cele care au derivat din tradiția asiro-babilonienilor și a perșilor, se regăsesc și în religia ebraică, care concepe existența unui unic Dumnezeu care există în ceruri înconjurat de către un cortegiu de îngeri ce reprezintă miniștrii și mesagerii săi.

Un celebru pasaj chiar din prima carte a Pentateucului (Geneza, 16-17) care ne arată intervenția angelică este cel al nașterii miraculoase a celor doi fii ai lui Avram (Abraham – "părintele mulțimilor"), Isaac și Ismael. Întrucît, atât iudaismul cât și creștinismul prezintă baza comună a Vechiului Testament, vom face referiri la acesta separat.

În Coran, adeseori este citată prezența îngerilor și a arhanghelilor, în mod special a arhanghelilor Mihael și Gabriel. De exemplu, în prima viziune a profetului Mohamed (610 d.C.) i-a apărut în vis îngerul Gabriel. Chiar moartea profetului este, după tradiție, însoțită de prezența îngerilor. Când Mohamed era pe moarte, a avut o viziune: un cor de îngeri au umplut casa, iluminând-o cu o lumină divină. Atunci îngerul morții s-a apropiat de Mohamed, cerându-i permisiunea să îi conducă sufletul în tărâmul de dincolo. Tradiția spune că Mohamed a consimțit, rugându-1 pe înger să își îndeplinească cât mai repede misiunea.
Ființe înaripate, intermediari între cer si pămănt, îngerii acompaniază și scrierile misticilor sufiți, viziunile șamanilor și legendele indienilor americani.

Astfel că, în concluzie, putem spune că nu există religie a Terrei care să nu fi vorbit despre prezenta și rolul îngerilor.