 Paștele este cea mai importantă sărbătoare anuală creștină. Ea
comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din
Vinerea Mare. Data de început a Paștelui marchează începutul anului
ecleziastic. Această sărbătoare durează trei zile și începe, conform
deciziei Conciliului de la Niceea din anul 325, în duminica de după
prima Lună plină după echinocțiul de primăvară.
Farmecul deosebit al Sărbătorii Paștelui este dat atât de semnificația
spirituală („...învierea Mea va fi totodată o înviere pentru toți cei
care Mă urmează.” – Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber) cât și
de tradiții (oul pictat, masa cu mâncăruri tradiționale, slujba de
sâmbătă seara cu primirea luminii). Paștele este un moment de pace
sufletească, de interiorizare, de împăcare, de bucurie.
|
|
mai departe...
|
|
|
|
|
 Aproape că nu mai este necesar să precizăm că acest mic dejun a
bucurat pe toată lumea extraordinar de mult, iar vinul le-a dezlegat
limbile. Chiar și Jonael și Jairuth erau veseli și M-au rugat să-i ajut
să se întoarcă acasă la ei, la Sihar, păstrându-și această stare de
bucurie. Eu am fost de acord ca ei să se întoarcă bucuroși acasă.
|
|
mai departe...
|
|
 “Stăpâne, stăpâne, vino să vezi; într-o clipă, o mulțime de tineri
au adus tot felul de merinde într-o cantitate atât de mare, încât nu
vom reuși să consumăm totul nici într-un an! Totul arată atât de
proaspăt și de bun!"
|
|
mai departe...
|
|
 Au sosit în fugă servitorii șefului sinagogii, gâfâind și anunțându-l despre moartea fiicei sale. Profund îndurerat, șeful sinagogii Mi-a spus: “Învățătorule drag,
acum este din nefericire prea târziu pentru a o mai ajuta pe fiica mea;
ea era tot ce aveam mai scump, nu Te mai osteni să vii degeaba”.
|
|
mai departe...
|
|
 Iisus a spus: “Cine va urma învățătura Mea va rezista, dar cine se
lasă condus de orgoliu și superficialitate, neiubindu-se decât pe sine,
fără să ierte niciodată din inimă și fără să binecuvânteze de zece ori
mai mult decât a fost ofensat..."
|
|
mai departe...
|
|
 1. În satul următor, paralizatul vindecat a luat parte la discuție
într-un mod remarcabil. Eu mergeam alături de cele șapte fiice ale lui
Jonael și de soția lui. Acestea M-au întrebat ce urma să devină lumea,
Roma și Ierusalimul.
|
|
mai departe...
|
|
 1. Jairuth își dorea să-Mi petrec toată ziua la el. Dar Eu i-am
explicat că mai erau încă, în regiune, numeroși bolnavi pe care doream
să-i văd. Atunci, Jairuth M-a întrebat dacă ar putea să Mă însoțească
măcar până în oraș, iar Eu am fost de acord.
|
|
mai departe...
|
|
 În cele din urmă, am ajuns la casa lui Irhael și Joram, unde totul
era pregătit, la fel ca și în ajun, pentru o cină încă și mai
fastuoasă. La ușa casei, toți locuitorii din Sihar care veniseră pe
munte au vrut să-și ia rămas bun, dar printre ei se aflau o mulțime de
băiețandri îmbrăcați într-un alb imaculat care i-au poftit la cină.
|
|
mai departe...
|
|
 1. La sfârșitul mesei, femeia s-a apropiat de Mine, abia îndrăznind
să-Mi vorbească. Ea aflase în timpul mesei, de la servitorii medicului,
felul în care totul a fost aranjat. Aceștia i-au spus: “Dragă stăpână,
Dumnezeu știe cum s-a petrecut!
|
|
mai departe...
|
|
|
