Tereza d'Avila (1515-1582)

Tereza d'Avila (28.03.1515 – 4.10.1582)

Cea mai cunoscută  dar în același timp cea mai misterioasă întâlnire cu îngerii rămâne cea a Terezei d’Avila, una dintre soțiile mistice ale lui Iisus. Întâlnirea între înger și reformatoarea ordinului Carmel, prima femeie doctor a bisericii,  a fost imortalizată de sculptura lui Bernini (1598- 1680) cu numele „Transverberația sfintei Tereza”.

Transverberația angelică a fost descrisă de către carmelită astfel:

„Vedeam în partea stângă, în apropierea mea un înger care avea un aspect uman. Nu era mare, ci micuț și extrem de frumos; chipul său era luminos, și părea a fi cel mai elevat dintre toți cei care îl înconjurau, părea tot înflăcărat de iubire. Erau cei care sunt numiți heruvimi, chiar dacă nu mi-a precizat numele. Este în ceruri, am observat foarte clar acest aspect, o mare diferență între anumiți îngeri, pe care nu aș putea o explica.

Am văzut astfel un înger care ținea în mână o lance lungă de aur, la a cărui extremitate se afla cred o flacără. Am avut sentimentul că a îndreptat-o către inima mea  și a aprins-o până în străfunduri. În momentul în care a retras-o către el am rămas îmbrățișată de o imensă iubire divină. Durerea pe care o resimțeam era așa de vie încât mă făcea să gem. Dar suavitatea acestui chin  excesiv era așa de puternică, încât sufletul își dorea să fie fără sfârșit, și nu se mai putea mulțumi cu nimic altceva în afara lui Dumnezeu. Nu era vorba de o suferință fizică, era de natură spiriuală. Era un schimb atât de suav de iubire între suflet și Dumnezeu, încât l-am rugat pe Dumnezeu ca în marea Sa bunătate să aibă milă de cei care nu vor avea încredere în cuvântul meu.”

Inima în cauză a fost conservată și se află și în ziua de astăzi expusă la biserica Carmelitelor d'Alba din Tormes. Această  inimă pătrunsă de focul iubirii divine, are propria sa poveste, independentă de a celei care a posedat-o: se umflă, devine strălucitoare, sparge tubul de cristal pe care îl conține. În urma unui studiu aprofundat, chirurgul Manuel Sanchez a realizat o descriere detaliată: „O deschizătură sau o ruptură transversală poate fi remarcată în partea superioară și anterioară a inimii, este lungă, îngustă și profundă și pătrunde însăși substanța organului precum și ventriculele. Forma acestei deschideri lasă impresia că a fost realizată cu o deosebită pricepere, cu un instrument lung, dur și foarte ascuțit; abia în interiorul acestei deschideri putem recunoaște urmele acțiunii focului sau ale unui început de combustie. De a lungul întregii răni putem remarca cu ușurință urme de arsură. Ele sunt mai ales vizibile pe cele două deschizături ale buzei superioare ale rănii, care pare să fie carbonizată ca de un cărbune încins sau un fier înroșit.”

În continuare, alți profesori de la Universitatea din Salamanca au confirmat perforarea realizată de vârful de foc al lancei, menționată chiar de sfântă. Cei trei medici au certificat faptul că această inimă care s-a conservat perfect sute de ani este un adevărat miracol.

 ªi trupul acestei femei cu un destin excepțional, a cărei inimă a fost străpunsă de vârful lancei îngerului, a cunoscut un destin excepțional. A doua zi după deces, 4 octombrie 1582, a fost înmormântată cu toată solemnitatea posibilă. Deși a fost acoperită cu pământ, pietre, cu toate acestea, trupul degaja un parfum deosebit de frumos, încât călugărițele au dorit să dezgroape trupul. În data de 4 iulie 1583, la nouă luni de la moartea sa, mormântul a fost deschis. Francisc Ribera se afla de față: „Am găsit sicriul distrus, plin de mucegai, mirosul de umiditate era foarte puternic, hainele îi erau în întregime distruse, iar trupul era acoperit de pământul care intrase în coșciug. Dar trupul era perfect conservat.”

În lucrarea Viața sfintei Teresa d'Avila, Marcel Auclair a redactat veritabilul masacru  al acestui corp care continua să răspâdească mereu un miros foarte plăcut care semăna cu cel al trifoiului proaspăt: „Piciorul derpt și maxilarul superior se află la Roma, mâna stângă la Lisabona, mâna dreaptă, urechea stângă, degetele, bucăți de piele sunt răspândite în Spania și în toată lumea creștină. Mâna sa dreaptă și inima se găsesc în cutia cu moaște de la Alba de Tormes împreună cu ceea ce a mai rămas din acest corp perfect și neafectat de scurgerea timpului.”

Ce dovadă extraordinară, fantastică pentru unii, cutremurătoare pentru alții, a prezenței divine în aceste trupuri stigmatizate sau mumificate.