"Spiritul este viața, mintea este constructorul și fizicul este rezultatul. Realizează că tu ești în primul rând un suflet." Edgar Cayce

Edgar Cayce s-a născut în Beverly, Kentucky, pe 18 martie 1878, într-o mică fermă. Părinții săi, Leslie și Carrie Cayce, au descoperit de timpuriu în fiul lor primele semne a ceea ce va deveni uimitoarea capacitate a lui Edgar Cayce.

Mulți copii au prieteni de joacă imaginari, însă prietenii lui Edgar sunt foarte speciali. Aceștia au nume și prenume, au istorii personale, provin din locuri exotice, precum Egipt, Alexandria, locuri pe care un copil de 3 sau 4 ani, crescut la țară, n-avea de unde să le știe.

Există o poveste minunată în jurnalul lui Leslie, despre o după-amiază în care tatăl  era hotărât să-și aducă cu picioarele pe pământ fiul cel ciudat. El intenționa să-l convingă că acești prieteni de joacă sunt imaginari, și că era cazul să se controleze. Leslie și-a dus fiul în spatele magazinului unde lucra, l-a pus să se așeze pe un butuc și i-a spus: "Ascultă, Edgar, există lucruri adevărate și lucruri neadevărate și ceea ce faci tu devine foarte supărător pentru mama ta, pentru mine și pentru clienții care vin la magazinul meu." În mijlocul acestei morale Edgar izbucnește în râs și cade isterizat de pe butuc. Este evident, că, pe când Leslie vorbea, prietenii săi “imaginari” s-au înșirat în spatele lui Leslie mimând ceea ce făcea el. Este foarte amuzant, pentru că aceste personaje sunt atât de reale pentru Edgar, încât el trăiește la fel de intens atât în lumea lor cât și în aceasta .

Când avea 4 ani, bunicul lui, care-l iubea foarte mult pe Edgar, și pe care și el îl iubea, s-a înecat. Edgar nu l-a plâns, cum am putea crede, pentru că știa că bunicul lui trăia încă. Se ducea la grajduri aproape zilnic și povestea cu bunicul său spre uimirea familiei.

Edgar era prieten cu multă lume. Se împrietenise cu un fermier de culoare care-i spunea povești, despre Samson și Dalila, și alte povești din Biblie.

Acesta i-a trezit lui Edgar interesul pentru poveștile biblice. Fermierul l-a întrebat:

"De ce nu-ți cumperi o Biblie să citești singur aceste povești?" Astfel Edgar le-a spus părinților că i-ar plăcea să aibă o Biblie.

Tatăl lui s-a dus la oraș, la Harper's Bookstore, a vorbit cu domnul Harper, spunându-i că vrea o Biblie pentru că fiul său Edgar dorește să o citească.

Dl. Harper a spus: "Dacă e atât de interesat, o să-i dăruiesc această Biblie". Astfel Edgar a primit o Biblie.

Se ducea la marginea pădurii unde-și construise un adăpost  care îl apărau de soare și de ploaie. Acolo citea el din Biblie. Pe când Edgar citea din Biblie, i-a apărut un înger. 

"Rugăciunile ți-au fost ascultate", a spus el, "spune-mi, ce vrei să faci cu viața ta?"

"Vreau să-i ajut pe ceilalți", a spus Edgar "în special pe copiii bolnavi".

Îngerul a dispărut, Edgar și-a luat Biblia și a fugit acasă .

A găsit-o pe mama sa în bucătărie. "Dacă citești Biblia prea mult poți să înnebunești?" a întrebat el. Carrie a zâmbit și și-a asigurat fiul că era perfect normal și că ar trebui să citească în continuare. Ceea ce Edgar Cayce a și făcut, în fiecare zi, tot restul vieții sale. 

Întreaga educație a lui Edgar Cayce s-a desfășurat în unica sală de curs a școlii din Beverly, Kentuky. Aici s-a ales cu porecla "ciudatul"; avea 13 ani, când s-a produs un incident care avea să marcheze un moment de cotitură în viața sa. În cursul unei lecții de ortografie, nu a putut scrie cuvântul "baracă". Lucian Cayce, l-a trimis la tablă să scrie cuvântul de 500 de ori. Aparent, când a ajuns acasă, incă nu putea scrie corect cuvântul. Tatăl său s-a supărat foarte tare, i-a tras câteva palme, chiar l-a trântit la pământ. Edgar i-a spus tatălui său: "Poate dacă mă odihnesc câteva minute, o să mă simt mai bine și o să fac treabă mai bună." 

S-a așezat cu capul pe cartea aflată pe birou, în fața lui nu mai mult de cinci minute, cât tatăl lui s-a dus la bucătărie. Când tatăl lui s-a întors, a reluat lecția de ortografie și Edgar nu numai că putea scrie corect cuvântul respectiv, ci și pe următorul, și pe următorul, toate celelalte cuvinte din carte.

De atunci înainte, putea să țină o carte în mână în dreptul frunții, și imediat cunoștea conținutul întregii cărți. Acest fapt nu era cunoscut doar în cadrul familiei, sau în mica lui comunitate, ci a fost un fapt testat în fața a 350 de oameni în Hopkinsville. Edgar a făcut o demonstrație a acestei capacități. A dormit cu capul pe un Discurs din Congres, de 110 pagini și apoi s-a urcat pe scenă și a început să relateze acel discurs. Evenimentul a devenit știrea principală din Hopkinsville. 

În 1900 Edgar lucra pentru tatăl lui, făcea contracte de asigurări de viață. Călătorea foarte mult, era stresat, trăgea de el prea mult, și, ce e mai important, nu-și folosea darul primit de la Dumnezeu. A făcut o laringită foarte gravă. Aceasta s-a agravat până și-a pierdut vocea. Medicii la care a fost nu puteau să-l ajute. 

A început să facă fotografii, tocmai din această cauză. Moștenirea fotografică lăsată de Edgar Cayce este la fel de interesantă ca și cea a transelor lui. Era un fotograf foarte bun! A câștigat premii naționale, Premiul Național Kodak. Persoanele fotografiate de el spuneau lucruri minunate despre el. Unul dintre lucrurile pentru care este foarte cunoscut ca și fotograf este capacitatea sa de a-i calma pe copii. Copiii erau mereu neastâmpărați,  dar Edgar reușea să-i liniștească. Părinții își aduceau copiii la el, iar acesta, nu știm ce le făcea dacă era ceva hipnotic  sau altceva, dar avea capacitatea de a-i liniști pe "juniori".

El și-a pierdut vocea în 1900 și în primăvara anului 1901, fiind încă în aceeași  stare, a fost atras de spectacolul unui magician pe nume Heart. Când Heart a cerut ca cineva din sală să vină pentru a fi hipnotizat mulțimea a strigat să meargă tânărul Cayce pentru că toți știau că acesta își pierduse vocea. Acesta s-a dus pe scenă și Heart l-a hipnotizat. Vocea lui a revenit pentru o scurtă perioadă de timp. Publicul a rămas uimit pentru că toți știau că-și pierduse vocea. Când i-a revenit vocea, gâtul i se înroșise, lucru remarcat de mulțime, iar la revenirea din starea hipnotică, vocea îi dispăruse din nou. 

În mulțime se afla Al Laine, un medic local. El era și hipnotist, cu atestat în hipnoză A încercat același lucru cu Edgar, și a obținut aceleași rezultate.

Apoi dr. Quackam Boss din New York a auzit despre caz de la Al Laine, și a hotărât să vină să-l testeze. Dr. Quackam-Boss nu a fost mai norocos decât ceilalți.

Când s-a întors la New York i-a venit ideea să îi spună lui Al Laine să-l întrebe chiar pe Edgar care e problema în timp ce se află sub hipnoză.

Astfel pe 31 martie, 1901, Al Laine l-a hipnotizat, vocea sa era normală. Doctorul l-a întrebat: "Poți să-mi spui de ce natură este boala ta?" Edgar a vorbit, descriindu-și boala și spunând că este o problemă circulatorie care putea fi remediată prin creșterea circulației în corzile vocale. A sugerat amplificarea fluxului sanguin. La ieșirea din transă, Edgar putea vorbi. A urmat acest tratament o dată pe lună, până la vindecarea completă. Al Laine a sugerat că dacă Edgar e reușit aceasta pentru el poate ar fi putut să facă acest lucru și pentru alții. 

În 1903, profesorul Dietrich, directorul ªcolii din Hopkinsville avea o fetiță care încetase să mai crească. Fata avea patru ani. Au fost cu ea la mulți doctori din Nashville, Louisville, și nimeni nu știa ce să facă. Se credea că o să moară. Edgar, condus de Al Laine, i-a făcut o interpretare. El a spus că fetița căzuse și se lovise la coloană. Edgar susținea că e nevoie de un osteopat și a dat îndicații în legătură cu tratamentul. Al Laine a oferit tratamentul complet. Starea fetiței s-a îmbunătățit, ea a revenit la normal și a trăit până la 32 de ani când a murit dintr-o altă cauză.

S-a dus vestea în oraș despre capacitatea lui Edgar. În curând toate week-end-urile și le petrecea în stare de transă. Îl ajuta pe Al Laine cu pacienții săi.

De asemenea preda la ªcoala de Duminică, iar în cursul săptămânii muncea la studioul foto. Cu toate acestea, avea timp și pentru distracție. Lui Edgar îi plăceau

jocurile de societate. Familia se strângea și jucau jocuri. ªi-a dat seama că avea un avantaj asupra celorlalți participanți pentru că știa datorită capacităților sale ce cărți aveau aceștia. 

Edgar și Gertrude Evans s-au căsătorit, în 17 iunie 1903 în casa lor din Hopkinsville. Gertrude îl iubea pe Edgar însă nu avea încredere în Al Laine și nu-i plăceau transele lui Edgar temându-se că acesta va înnebuni din cauza lor.

Pentru o vreme au trăit viața idilică pe care o visaseră. Studioul foto al lui Edgar prospera. Au avut primul fiu, Hugh Lynn Cayce, făceau plimbări numeroase

prin parc, Gertrude muncea în studioul foto, și apoi s-a născut al doilea fiu.

Hugh Lynn avea o boală infecțioasă la plămâni situație foarte tragică pentru el, mai ales că și cel mai mic fusese infectat. Hugh Lynn se simțea foarte vinovat pe măsură ce situația fratelui său se înrăutățea tot mai mult. Gertrude se temea încă foarte mult, ea nu acceptase încă această latură a lui Edgar, stările lui de transă.

Ea a refuzat ca el să-i facă o ședință în stare de transă. Copilul s-a îmbolnăvit foarte tare și când, în cele din urmă, a fost de acord cu transa, era prea târziu. În transă li s-a transmis că fiul lor va muri. Acesta a murit. A fost un moment tragic, nu doar pentru căsătoria lor, ci pe multe niveluri diferite, pentru că Gertrude se îmbolnăvise și ea. Ea fusese mereu o femeie slăbuță și fragilă, dar acum ajunsese la 40 de kilograme. Se îmbolnăvise de TBC. Era ca și cum Universul îi forța pe cei doi să conștientizeze capacitatea lui Edgar, și îi forța să se folosească de ea împreună.

Pe patul de moarte, ea a fost de acord cu o interpretare în stare de transă. Era prima ei ședință. A fost incredibil! ªi asta din mai multe motive. Era o ședință la care participau mai multe persoane. Toți apropiații lui Gertrude se aflau de față în momentul transei. Preotul ei, toți cei care iubeau și protejau acest cuplu erau de față. A fost imediat diagnosticată cu TBC. I-a fost dictat un tratament care la acel moment era radical, revoluționar. Era un tratament pentru care medicii nu erau pregătiți. exista acest impuls. A fost o ședință foarte intensă și erau cu toții  hotărâți să facă acest tratament, chiar dacă exista riscul să moară . Erau dispuși să-și asume acest risc. Astfel au început tratamentul. Acesta implica injecții cu heroină,  inhalații cu rachiu dintr-un butoiaș de stejar. ªi a funcționat. Acesta a făcut posibilă viitoarea muncă a lui Edgar Cayce. Acum el avea sprijinul lui Gertrude. 

Edgar Cayce a fost părintele medicinei holistice pentru că în timpul transelor sale a prescris numeroase remedii care erau neconvenționale la acea vreme. Se spunea că "un măr pe zi te ține departe de doctori", însă Edgar spunea că o migdalăcrudă pe zi ține doctorii la distanță. Acestea previn creșterile anormale din corp. Un alt remediu recomandat de el este uleiul de arahide. El spunea că dacă folosești acest ulei pe corp nu vei face artrită. 

Dr. Wesley Ketchum, care recent se mutase în Hopkinsville, era uimit de capacitățile lui Edgar. Crezând că el l-a descoperit pe Edgar, în 1903 a scris o lucrare medicală pentru Societatea Medicală din Boston, care a atras atenția presei naționale, inclusiv a ziarului New York Times. Edgar a fost invadat cu cereri.

Prin lege, el avea nevoie de un doctor care să prescrie tratamentele. Al Laine plecase din oraș, astfel că Edgar a fost de acord să încheie un parteneriat cu Dr. Ketchum cu condiția ca plata să se realizeze numai prin donații. Dr. Ketchum, însă, avea alte idei. 

După unele ședințe avea dureri de cap, se simțea rău și nu știa de ce. A aflat că la finalul ședințelor unele persoane din audiență strecurau întrebări de genul "Cine va câștiga campionatul?" sau "Cine va câștiga cursa de cai sau meciul de baseball?" sau "Ce se va petrece la bursa de mărfuri?" El răspundea la întrebări, spre beneficiul lor, însă la ieșirea din transă știa că ceva era în neregulă. Nu știa însă despre ce era vorba. Mai târziu a aflat că oamenii puneau aceste întrebări și s-a înfuriat foarte tare. El simțea că trebuia să-i ajute pe oameni și că nu ar fi trebuit ca ei să-i pună aceste întrebări. Era silit să răspundă la lăcomie, nu la cererile lor de ajutor. Astfel a încetat să mai facă interpretări și s-a mutat în Selma, Alabama, unde a deschis un studio foto.

A fost un fotograf de succes și nu a mai făcut interpretări până când fiul său cel mare a scăpat un chibrit într-un material explozibil. Pulberea a explodat și i-a produs arsuri grave pe față. Doctorii spuneau că va rămâne orb și voiau să-i scoată un ochi pentru a-l salva pe celălalt. Hugh Lynn i-a cerut tatălui său să-i facă o interpretare. Nu voia să-și piardă vederea. Edgar nu mai făcuse asta de când plecase din Hopkinsville însă a fost de acord, și atunci a sugerat pentru prima dată folosirea acidului tanic pentru arsuri. i-a spus lui Hugh Lynn ce să facă și după vreo trei săptămâni de tratament un strat de piele i s-a desprins de pe față și a putut vedea. Evenimentul a ajuns pe prima pagină a ziarelor. 

Edgar a început să se gândească la asta și, văzând cât de mult l-a ajutat pe Hugh Lynn, s-a gândit că poate era cazul să-i ajute și pe alții. El a hotărât să își încheie viața personală și să realizeze aceste ședințe în stare de transă, să nu mai facă nimic altceva în afara acestor ședințe. Dorea însă să aibă un fel de "paznic" și a stabilit ca soția sa să conducă ședințele. Ea trebuia să formuleze întrebările din timpul ședinței și ea îl scotea din transă la finalul ședinței. Așa au făcut și astfel  nu a mai avut necazuri cu cei care-i puneau întrebări despre meciuri și curse de cai.

Un fapt extraordinar în legătură cu capacitatea de medium a lui Cayce era precizia sa. De exemplu, o poveste relatată adesea este că a recomandat un anumit produs, ulei de fum, pentru unul dintre pacienți, iar acesta a luat prescripția a căutat produsul dar nu l-a găsit. Astfel că s-au întors la el întrebându-se unde vor gasi așa ceva. Edgar, în stare de transă, le-a spus să meargă la o anumită farmacie dintr-un loc anume, că acolo au produsul. S-au dus la farmacie, farmacistul nu l-a putut găsi, așa că s-au întors la Edgar din nou. El le-a spus să transmită farmacistului să caute pe al treilea raft, în spatele altor produse, că e plin de praf, dar se află acolo! S-au întors și au găsit ce căutau. Era un remediu vechi, din alte vremuri, care dispăruse și nu mai fusese folosit de mult de farmaciști.

Tot ceea ce el trebuia să cunoască era numele persoanei și locul unde aceasta se afla în momentul ședinței. Acea persoană putea fi în cameră, în Michigan, California, sau în Calamazu. Locul nu prezenta importanță. După interpretare, el spunea: "Acum urmează întrebările". Dacă persoana pentru care interpreta era acolo, putea pune întrebări, iar dacă nu era, le scria anticipat, iar Gertrude le citea și el răspundea. După ce răspundea la întrebări, spunea: "Pentru moment am încheiat." Gertrude îi citea sugestiile pentru trezire spunând: "Ești perfect normal și echilibrat. Acum te vei trezi." El deschidea ochii și întreba: "A fost o ședință reușită?".

Iată o relatare a fiului său: “Eram cu fratele meu în cameră, iar tata urma să interpreteze pentru un bărbat care trebuia să fie în apartamentul său din New York. Mama i-a spus sugestiile de raportare la acea persoană care se afla la respectiva adresă din New York. După câteva secunde, el a spus: "Nu este aici !" "Este într-un autobuz, iar acesta are întârziere. Traficul este aglomerat. Va ajunge în câteva minute și îl așteptăm." A așteptat cam 15 minute fără să spună un cuvânt. Deodată a spus: "A intrat acum!" și a continuat să realizeze interpretarea. Fratele meu s-a ridicat a mers în cealaltă cameră și a sunat-o pe acea persoană. Aceasta a confirmat: "Așa este, chiar acum am intrat pe ușă. ªtiu că trebuia să fiu deja în apartament. Eram pe drum, dar a fost un accident în trafic, autobuzul a întârziat, și abia în acest moment am intrat pe ușă." Cred că aceasta este o frumoasă dovadă de clarviziune care nu văd cum ar fi putut fi anticipată.”

Edgar Cayce locuia în Selma când a izbucnit Primul Război Mondial. Acolo erau mulți tineri care fuseseră la ªcoala de Duminică, unde el fusese profesor. Mulți dintre acei copii crescuseră și au mers în război, iar aceasta a îndurerat, evident, familiile din Selma. Din nefericire, Edgar a fost un mijloc de informare a familiilor atunci când aceștia mureau pe front. Ei îi apăreau în vise, trimițându-le mesaje familiilor lor, spunându-le cum au murit și să nu se ingrijoreze căci ei continuau să existe sub o formă sau alta. Edgar trăia experiența neplăcută și totuși binevenită de a comunica cu acești tineri după ce ei au murit pe front. 

Faptul de a avea o secretară, pe cineva care să înregistreze ședințele folosind o terminologie fusese întotdeauna o problemă. Dar atunci când a fost în Selma,  Gladys Davis, care în acea perioadă lucra într-un depozit de feronerie, a fost una dintre puținele persoane care putea transcrie ședințele cu acuratețe și chiar le-a înregistrat. Atunci când el s-a hotărât să nu mai fie fotograf și să muncească astfel, a angajat-o pe Gladys Davis să transcrie ședințele, iar ea a locuit cu ei.

Iată o relatare a secretarei: “Am simțit o atracție la prima vedere față de acest om și pur și simplu aveam încredere spontană în el. Nu i-am judecat interpretările. Stăteam și le ascultam și era ca orice alt loc de muncă unde scriam după dictare. În timpul unei ședințe, el a spus niște cuvinte, iar eu mă gândeam dacă trebuia să pun o liniuță sau o virgulă între ele. În timp ce "dormea" pe canapea având ochii închiși, el a spus: "Pune virgulă între aceste două cuvinte". A făcut aceasta de mai multe ori. Toți și-au dat seama că era mai bine să fie prezenți la ședință deoarece, dacă se gândeau la unele întrebări, el le răspundea fără a fi întrebat fizic.” 

În 1923 o persoană numită Lammer i-a cerut o astrogramă . Era interesat de astrologie și dorea să știe influența planetelor asupra vieții sale. Edgar a spus la un moment dat: ”ceea ce te influențează sunt de fapt, viețile tale anterioare." ªi a început să descrie cine fusese acel om în viețile sale anterioare și ce efecte se resimțeau în viața sa actuală. Când s-a trezit și a auzit ce spus, nu știa ce să creadă .

Evident că îi surprinsese pe toți. Edgar nu știa nimic despre reîncarnare sau karmă. Nu știa ce să creadă. El era creștin. Þinea orele de duminică la Biserica Prezbiteriană din Beach și la Biserica Creștină din Kentucky. Nu știa dacă se scrie despre acestea în Biblie. El a spus că dacă acestea vor auzi de ședințe, va renunța. Dar nu a renunțat și a continuat să interpreteze despre sănătate și vieți anterioare toată viața sa. 

Una dintre cele mai sugestive ședințe din colecție avea de a face cu natura karma-ei. Karma nu în sensul de pedeapsă, ci ca ceva ce moștenim mereu. Era cazul unui bărbat care a venit la Cayce din dorința de a afla de ce este homosexual. Pe parcursul ședinței, Edgar Cayce a amintit de o viață când era caricaturist la curtea regelui Ludovic al XIV-lea. El făcea caricaturi unor persoane care erau homosexuale apoi le expunea, iar persoanele respective erau ridiculizate și alungate din oraș. Era o cruzime ceea ce făcea el, iar Edgar Cayce i-a spus: "Ai devenit ceea ce ai condamnat." ªi aceasta nu pentru că și-a bătut joc de acei oameni și astfel ar fi fost forțat ca în această viață să fie homosexual. El a spus: "Din cauză că ai condamnat ceva ce nu ai înțeles, Dumnezeu ți-a oferit grația și șansa de a trăi o viață în care să înțelegi ce ai condamnat și să nu mai condamni niciodată". 

Ceea ce pare a fi karma este, de fapt, grație deoarece ni se oferă nesfârșite oportunități ca în cazul în care facem și cel mai mare rău oamenilor, să ajungem să trăim o viață în care să experimentăm ceea ce, din ignoranță, am făcut altora, astfel încât să ajungem să iubim oamenii necondiționat.

Uneori Edgar atrăgea atenția oamenilor deoarece puneau întrebări stupide, cu umor inconștient. Aceste situații comice au fost adunate într-o carte. El a afirmat că umorul este foarte benefic pentru sănătate și că persoanele cu simțul umorului dezvoltat au mai multe șanse să trăiască o viață mai lungă și mai sănătoasă decât cele ce sunt ursuze și morocănoase tot timpul.

De exemplu, cineva i-a pus o întrebare hazlie despre o alifie. A întrebat dacă trebuie să se dea cu ea pe dinafară. Iar el a răspuns: "Nu te poți da cu ea pe dinăuntru."

La o interpretare a vieților anterioare, cineva care avea probleme cu soția a întrebat: "Când au apărut aceste probleme?" iar el a răspuns: "Au început cu 35.000 de ani în urmă". 

Din toate ședințele realizate de Edgar Cayce, 14.305 sunt înregistrate. Există ședințe legate de sănătate, de viețile anterioare, de vise, de afaceri și multe alte subiecte de natură mentală și spirituală. Edgar Cayce avea capacitatea de a accesa orice gen de informație și să răspundă la orice întrebare i s-ar fi pus dacă aspirația persoanei era sinceră.

Cayce a sesizat că problema nu era aceea de a obține informații de la el ca medium.

Informațiile medicale, tratamente neobișnuite pur și simplu țâșneau din el ca dintr-o fântănă a vieții. Problema era de a găsi medicii care să aplice tratamentele. El a înțeles necesitatea reală a unui spital, a unui loc dedicat aplicării acelor tratamente exact așa cum fuseseră indicate de el. El a oferit ședințe minunate de atâtea ori! Virginia Beach era menționată ani la rând în interpretările sale. I se spune să meargă în Virginia Beach, dar el ignoră aceasta.

Morton Blumenthal, un bogat agent de bursă din Manhattan, un mare fan al interpretărilor în transă, a hotărât să finanțeze acest proiect. Cei doi s-au întâlnit iar Morton l-a trimis în Virginia Beach. În sfârșit, așa după cum i-au sugerat interpretările, el a venit aici, a primit o casă și s-au pus bazele unui spital. Acesta a fost primul spital de acest gen în care pacienții erau tratați nu numai fizic, ci și metafizic. Așa cum s-a spus într-o interpretare, însănătoșirea înseamnă vindecarea

trupului, minții și spiritului. Așadar, tratamentele puteau să includă exerciții fizice, educație, combinarea adecvată a alimentelor și meditație.

După un timp, Blumenthal și-a retras susținerea. A pierdut spitalul. Edgar nu a știut ce să facă în continuare. El credea că totul s-a încheiat, dar la încurajarea prietenilor apropiați, a hotărât că va continua cu ședințele de transă.

Activitatea sa s-a plasat pe o muchie periculoasă în ceea ce privește legea. Ceea ce făcea nu era ilegal. Doar că era atât de aprope de activitatea ghicitoarelor, de practicarea medicinii fără licență, încât în unele cazuri s-a lovit de problematica

legalității. La un moment dat, în Detroit, Cayce a realizat o ședință medicală pentru o fată al cărei tată nu a fost informat dinainte despre Cayce și despre ședințele sale.

El a realizat interpretarea, i-a recomandat fetei ce să facă. Tatăl a privit acestea,

a crezut că este o escrocherie, și l-a acuzat pe Cayce că practică medicina fără licență. Cayce a fost arestat, la fel fiul său care era acolo, Gertrude și secretara,

Gladys Davis. Au fost duși la închisoare. Au fost duși într-o celulă unde erau niște "domni" puternici și duri ce au dorit imediat să îi facă viața grea. Au vrut să îi ia salteaua, hainele iar la un moment dat, l-au împins pe Edgar iar acesta s-a întors

către ei brusc și le-a spus: "ªtiți de ce sunt aici? ªtiți cu adevărat de ce sunt aici?

Vă voi spune adevăratul motiv dar și motivul aparent. Dar mai întâi vă voi spune de ce sunteți voi aici! Tu ești aici pentru că ai accidentat o fetiță atunci când intrai pe stradă. Adevăratul motiv pentru care ești aici este pentru că te-ai certat cu soția. Ați avut o ceartă foarte serioasă iar tu ai plecat ca o furtună la mașină ai sărit în ea și ai plecat fără să te asiguri. Acesta este adevăratul motiv pentru care te afli aici.

Apoi s-a întors către următorul și i-a spus și lui motivul încarcerării.S-a făcut o liniște mormântală, iar Cayce și-a câștigat o mare stimă.

În ședințele sale, Cayce a vorbit de unele suflete care muriseră de ani de zile și nu știau aceasta. Fiul său Hugh Lynn a relatat o poveste despre bunicul lui care fusese îngropat de 3 săptămâni și a "revenit" acasă . L-au auzit plimbându-se pe la etaj. Pe când Edgar, Gertrude, Evans și Hugh Lynn luau prânzul, s-au auzit unele sunete ale bunicului în camera sa de la etaj. Hugh Lynn a spus că auzea cum

respira, cum se plimba și toți erau foarte surprinși cu excepția lui Edgar. Hugh Lynn a mers la etaj să facă cercetări așa că Edgar a spus: "Lasă-l în pace! Tocmai a terminat cu hârtiile. Poți să te rogi pentru el dacă dorești dar nu îl deranja. E doar în trecere." Hugh Lynn nu l-a crezut, astfelcă i-a cerut poștașului, care tocmai aducea ziarul, să intre și să spună ce aude. Poștașul a spus: "Se aude ca și cum ar fi cineva sus." El a răspuns: "Este bunicul." Poștașul știa că bunicul murise și fusese îngropat. S-a făcut alb la față și de atunci nu le-a mai livrat niciodată corespondența în casă . O lăsa la poartă.

Prima biografie a lui Edgar Cayce a fost scrisă de Thomas Sugrue. Tom era colegul de cameră al lui Hugh Lynn de la colegiu, unde cei doi se certau asupra credibilității ședințelor. Odată Tom a venit să facă plajă și își scutura capul spunând că nu înțelege și că cu siguranță era ceva ce el nu înțelegea. Aceasta i-a prins bine mai târziu când Tom lucra pentru o revistă și pentru ziarul "Herald Tribune". Pe când lucra acolo, a paralizat, un fel de caz grav de artrită.

Era paralizat de la gât în jos. Nu putea să își miște mâinile și picioarele. A slăbit de la 81 de kilograme la 36. Medicul i-a spus: "Nu știm cum să te ajutăm. Mai ai  poate câteva săptămâni. Poate ar fi bine să pleci într-un loc care îți place pentru a muri." Tom s-a întors la Cayce. A rămas acolo, i s-au făcut unele ședințe și după ce și-a revenit a scris cartea Există un râu. 

După ce a ieșit cartea, Edgar devenit celebru peste noapte. Oamenii îl sunau la telefon ziua și noaptea spunând că au pe cineva pe moarte, nimeni nu îi poate ajuta

și că îl roagă să îi ajute. Cayce nu putea să îi refuze. Realiza două ședințe pe zi, una dimineața și una după-amiaza. Avea o anumită tensiune, fizică, emoțională și mental, dar atunci când acele cereri au apărut și s-au adunat fără a le putea refuza, a început să realizeze de la 3 la 10 ședințe pe zi. A fost prea mult pentru el și a avut un colaps. ªi-a realizat și lui o ședință, iar în aceasta se spunea că încearcă să facă prea mult și că trebuia să mai reducă volumul de muncă dacă nu vroia să moară. Nu a ascultat și a murit.

La mijlocul anilor 1980 s-a constituit o echipă de cinci oameni ce avea drept sarcină computerizarea tuturor ședințelor lui Cayce. Iată ce relatează unul dintre ei: “Pentru mine a fost cea mai educativă perioadă a vieții. Ceea ce a prezentat întotdeauna dificultăți și confuzii pentru majoritatea a fost limbajul interpretărilor. Unii îl consideră acceptabil, alții dificil, alții ciudat. Am descoperit că aceste documente, aceste interpretări îmi evocă oarecum documentele antice ale școlilor inițiatice. Pentru un observator neavizat, aceste pergamente, aceste scrisori nu ar însemna nimic. Ar trece pe lângă ele fără să le vadă. Dar cel inițiat, discipolul care le studiază, pe măsură ce le citește și le recitește de mai multe ori începe să le înțeleagă. Computerizând ședințele, adică scriindu-le și corectându-le, ceea ce implica citirea lor de 5-10 ori, am observat că la a treia sau a patra citire apărea flash-ul iluminator. Apărea înțelegerea acelui mic pasaj ce inițial părea ciudat și am înțeles că folosea acel limbaj din anumite motive. Am descoperit că dacă rămâneam în liniște, din aceste interpretări apăreau unele dintre cele mai profunde înțelegeri. Trebuia să rămân în liniște, să dau la o parte mintea logică, rațională și să mă focalizez pe subiect. Am descoperit că ședințele de transă sunt la fel de vii și astăzi ca în ziua în care au fost realizate. Dar ele sunt astfel doar pentru persoanele care le studiază serios. Având mintea și inima deschise, interpretările revelează o înțelepciune uluitoare.”

Interpretările despre Atlantida sunt unele dintre cele mai dificile, alături de cele despre viețile anterioare. Cele mai multe din aceste citiri s-au făcut în anii ‘20, ‘30,

când perspectivele asupra geologiei și arheologiei erau destul de diferite de cele din prezent. El afirma că omul este pe pământ de milioane de ani, iar în America de Nord de 10.000 de ani, că în urmă cu 20.000 de ani polii s-au inversat, clima s-a schimbat. Toți știau că indienii nu au fost în America de mai mult de 3.000 de ani și că omul nu era pe pământ de mai mult de cîteva sute de mii de ani. Astfel, interpretările sale păreau de necrezut. Dar noile descoperiri arată că în Pensylvania oamenii existau de acum 17.500 de ani, în California de 20.000 de ani, în America de Sud de 35.000 de ani. S-a descoperit că spusele sale legate de locul și data existenței omului pe pământ sunt adevărate. Așadar, multe interpretări devin mai degrabă plauzibile decât imposibile. Cum aceste descoperiri geologice fac interpretările tot mai credibile, putem anticipa că într-o bună zi vom vedea că Atlantida nu e o supoziție, ci o realitate din trecut. Edgar cerceta dacă Atlantida era în vreun fel menționată, iar ulterior referințele au fost indexate. Pe baza acestora, el a scris o primă carte, Edgar Cayce despre Atlantida. După Cayce, Atlantida era o insulă mare sau un continent situat în mijlocul Atlanticului. Este menționată de Platon, de alte scrieri. Cayce afirmă că au existat trei etape de distrugere. Una cam cu 50.000 în urmă, alta cu 22.000 și ultima cu 10.000 de ani în urmă. Populația s-a disipat, unii au plecat în Egipt, alții în Yucatan sau în Americi. La început a fost un continent mare. Din spusele sale, prima distrugere de acum 50.000 de ani, a fost naturală. S-a dislocat în mai multe insule mici. Cu 22.000 de ani în urmă exista o intensă activitate "politică" care a fost responsabilă de acea distrugere. Ultima, de acum 10.000 de ani, a fost un rezultat direct al utilizării greșite a unui fel de "laser", de fapt, a unui cristal uriaș. El a făcut adăugirea că laserul este un maser (amplificator cuantic) care va fi descoperit în câțiva ani, și așa s-a și petrecut. Acest laser special sau cristal pe care îl descrie exista deja în acele vremuri îndepărtate. După spusele sale, putea realiza tot felul de acțiuni, să activeze avioane și bărci, chiar să leviteze obiecte. El spune că l-au acordat la frecvențe prea înalte.

Edgar afima ca numele artizanului marilor piramide din Egipt se numea Ra, și că pe lângă uriașele construcții din Platoul Giza, acesta ridicase și Sfinxul, cu rolul de a proteja o încăpere subterană, numită și Camera Arhivelor, în care ultimii atlanți depozitaseră înscrisuri referitoare la tehnologia de care dispuneau. 

Mai mult, Cayce prezicea ca la finalul anilor 1960 și inceputul lui 1970, ruinele Atlantidei aveau să fie descoperite în apropiere de Bahamas. În 1968, scafandrii americani identificau, la o distanțî de câțiva kilometri de țărmul insulelor din arhipelagul Bahamas, formațiuni de roci, asemănătoare unor ziduri rectangulare, create, in mod sigur, de o civilizație dispărută. Construcțiile subacvatice au fost denumite Drumul Bimini, după numele insulei lângă care au fost descoperite, și se intind pe mai bine de 3 kilometri.

Există atât de multe exemple interesante de clarviziune conștientă în viața sa.

Faptul că putea vedea în plan subtil cu ochii deschiși. Faptul că vedea efectiv aurele oamenilor. Faptul că uneori apăreau manifestări fizice neobișnuite în prezența sa. Unele povestiri de acest gen au fotografii drept dovadă. Când se înfuria, hârtiile zburau de pe biroul lui. Majoritatea ședințelor de transă păreau a avea o singura sursă care vorbea prin Edgar. Aceasta părea să aibă personalitate. Avea simțul umorului. Era nostimă, uneori era foarte moralizatoare. Uneori veneau și alte entități care vorbeau prin Edgar. Unele erau remarcabile, cum ar fi Arhanghelul Mihail. Ocazional, persoane decedate care aveau de transmis un mesaj pentru cei dragi veneau și vorbeau prin Edgar.

Există interpretări legate de sănătate, de viețile anterioare, interpetări ale viselor, pentru afaceri. Erau multe, multe subiecte din domeniul spiritual și mental.

Aceste ședințe nu aveau o sursă unică. Fiecare domeniu accesat de Cayce, fiecare sursă a cunoașterii, indiferent că e vorba de sănătate, de înțelepciunea antichității, piramide, fiecare subiect, indiferent că era legat de vise sau sănătate avea un limbaj ușor diferit.ªedințele legate de viețile anterioare aveau un limbaj complet diferit. Cayce extrăgea informații din subconștientul altor oameni atunci când i se cerea ajutorul în probleme de sănătate. La interpretările legate de viețile anterioare el accesa înregistrările akasha-ice. Fiecare gând, fiecare faptă, fiecare activitate pe care omul a experimentat-o pe Pământ în toate timpurile rămân înscrise pentru eternitate pe "pelicula" spațiului și a timpului. Este o înregistare de natură energetică, vibratilă. Cayce putea să acceseze acele înregistrări subtile și să citească efectiv din trecut pentru cei care cerea ajutorul. Alteori el părea să acceseze mințile altor suflete care trecuseră  în lumea de dincolo.

În aspectele spirituale el părea să acceseze acele așa-numite Forțe Superioare.

Interpretările sale sunt impregnate de o puternică prezență spritiuală care fusese infuzată de către cele mai elevate forțe spirituale. 

Există un număr impresionant de oameni care au primit interpretări, printre care s-au aflat și Irving Berlin, George Gershwin, Harry Houdini, Thomas Edison, Nicholas Tesla,  Woodrow Wilson (președinte al SUA 1913- 1921).

Nu s-au păstrat interpretările pe care i le-a făcut lui Woodrow Wilson, dar se știe cu siguranță că a existat una. A fost o perioadă dificilă, după călătoria frustrantă cu trenul a lui Woodrow prin Statele Unite cu scopul de a ratifica, de a trezi interesul, de a obține susținerea poporului pentru Liga Națiunilor. După acel eșec, Woodrow Wilson a avut un colaps fizic și emoțional și a avut un atac de cord. Probabil că în acest moment a apărut Cayce cu acea ședință. ªeful pazei sale de la Serviciile Secrete era colonelul Starling, un prieten apropiat al lui Edgar Cayce. Vărul lui Woodrow era partener de afaceri cu Edgar Cayce. Erau oameni din anturajul lui Edgar care vroiau uneori să realizeze ședințe pe alte teme decât cele medicale sau de vieți anterioare pentru care el era faimos. Prin Edgar aveau la dispoziție întreaga înțelepciune din lume care putea fi accesată pentru ca ei să poată afla ceea ce îi interesa. Unele dintre cele mai entuziasmante descoperiri au fost ședințele de transă făcute acestor grupuri cu privire la Liga Națiunilor. Se pare că "sursa" era vizibil supărată că Liga Națiunilor nu fusese încă ratificată de către americani. “Sursa” a spus că însuși Prințul Păcii a fost prezent la masa de discuții la Versaille. ªi a fost alături de Woodrow Wilson încercând să reglementeze situația cu Liga Națiunilor, și că neratificarea Ligii Națiunilor va avea drept consecință un alt război mondial.

 Puținele preziceri pe care Edgar le-a făcut în legătură cu viitorul au fost de-a dreptul șocante. Astfel, Cayce a prezis ascensiunea lui Hitler, începerea celui de al doilea război mondial, independența Indiei, apariția statului Israel pe harta lumii, asasinarea președintelui J.F.Kennedy, căderea comunismului, evenimente confirmate de trecerea timpului. 

Iată o interpretare dată unui grup "În căutarea lui Dumnezeu". El spune, citez: "Care este Dumnezeul tău? Când aspirațiile tale sunt orientate doar către

tine, care ai atât de puțină credință, care ai atât de puțină speranță căci lași asemenea gânduri mărunte și fără însemnătate să devină mult prea importante

în propria ta conștiință, nu știi tu oare că ești copilul Lui? Pentru că ești făcut după Chipul și asemănarea Sa! Voia Sa nu este ca tu să pieri, ci ți-a lăsat ție

voința de a descoperi sau nu relația pe care o ai cu El."

Iată o altă interpretare, care a fost făcută un an mai târziu, și care arată foarte bine felul său de a fi: "Astfel, în răspunsuri am descoperit că pot fi multe lumi, multe universuri, chiar Sisteme solare multe mai mari decât acesta de care ne bucurăm în prezent. Această experiență a vieții pe Pământ, este doar un fir de praf în comparație chiar și cu Sistemul nostru Solar. Cu toate acestea, sufletul uman cuprinde în el toate aceste lumi și universuri și altele. Căci suntem uniți în permanență cu acea Forță Universală pe care o numim Dumnezeu dacă căutăm să facem mereu Voința Sa."

Există multe explicații interesante date în timpul unor interpretări medicale "stranii". O tânără soție a venit și era foarte supărată pentru că avea o boală venerică. În interpretarea pe care a făcut-o Edgar era un aspect foarte intim și în esență, el a spus că: "Adevăratul motiv pentru care ai acum o boală venerică este că într-o viață anterioară ai fost prostituată în Oklahoma și ai luat o boală venerică pe care ai dat-o mai departe multor sute și mii de bărbați. ªi chiar ai făcut-o în cunoștință de cauză! Același lanț de circumstanțe a circulat în jurul pământului și te-a reinfectat în această încarnare. Deci, pentru ca ea să se poată vindeca cu adevărat, a trebuit să fie pusă față în față cu karma pe care și-o crease în altă viață .

În viața lui Cayce erau o mulțime de oameni cărora el le-a spus că fuseseră personalități importante în istorie, atât în timpurile biblice, cât și în istoria antică și recentă. Toți acei oameni care fuseseră faimoși erau acum totuși foarte umani (cu greșelile și slăbiciunile lor).  Chiar și persoana căreia i se spusese că fusese Ioana D'Arc, în această viață trebuia să facă eforturi pentru trezirea sa sufletească. Mai erau și Ann Boylen, Regina Elisabeta. Acestea erau persoane care în prezent aveau o viață obișnuită . 

O femeie l-a întrebat, la o ședință de transă: "Unde o să merg după ce o să mor?"

Iar el a răspuns: "Vei merge exact în locul pe care ți-l creezi și contruiești acum în timpul vieții." El nu i-a spus că o să meargă într-un loc sau altul. El a întors complet situația și i-a răspuns că ea se duce către locul pe care și-l contruiește acum. Depinde de fiecare dintre noi, noi decidem dacă ne croim o existență divină sau una infernală după moarte. ªi totul se bazează pe capacitatea noastră de a învăța să iubim, să iertăm, de a face lucrurile din inimă. ªi cu cât căutăm mai sincer și ne dedicăm viețile spiritualității în această viață, cu atât mai mult aceasta ne pregătește pentru viața de dincolo. Cayce  a spus foarte poetic într-o ședință: "Paradisul nu este un loc în care te duci, ci un loc pe care îl dezvolți în tine din brațele celor pe care i-ai ajutat." 

În 1945, în Virginia Beach, Virginia, un om foarte special a părăsit planul fizic.

Era un om simplu, familist și profund religios. Din multe puncte de vedere acest moment a constituit adevărata naștere a muncii sale, nașterea moștenirii lăsate de el. Aceasta deoarece abia după moartea sa munca lui a părăsit Virginia Beach, în prezent fiind răspândită în toată lumea. În biblioteca din Complexul Virginia Beach sunt multe cărți în rafturi, de la podea până la tavan, care conțin toate ședințele sale numerotate. Oricine poate veni acolo să le consulte. Există și un catalog pe care îl poți consulta pentru a găsi un anumit subiect de interes. Ulterior ședințele de transă au fost puse pe microfilm. Acum ele se găsesc și pe CD. Aceasta a constituit împlinirea unui vis de-al lui Edgar: înregistrările ședințelor să fie accesibile oricui. Spitalul a fost cumpărat înapoi de către A.R.E(Association for Research and Enlightenmen) în anul 1956.

În prezent include ședințe de masaj, tratamente speciale de relaxare și ªcoala de masaj și terapii Cayce/Reilly. Centrul de Conferințe, construit în 1976, include Centrul pentru Turiști, Biblioteca, Librăria și Universitatea Atlantic.

Din nefericire, el a fost evitat de comunitatea medicală din cauza tratamentelor sale neconvenționale, a mesajului său despre viețile anterioare și karma și a credinței sale că viața omului pe pământ a început înaintea vremilor atestate, pe continentul pierdut al Atlantidei. Însă, ce este chiar mai uimitor, toate acestea le-a realizat fiind în stare de somn profund .

Cu o educație de doar opt clase, el a diagnosticat cu succes, a prescris tratamente și a vindecat aproape 9000 de cazuri dovedite cu documente.

Edgar Cayce și-a dedicat viața vindecării și binelui celorlalți.