Zborul

Experiența domnului Mario Aristico din Roma: faptul s-a petrecut în 1954, când protagonistul nostru avea cinci ani și trăia cu familia sa în Napoli. În fiecare zi Mario mergea să se joace la un prieten de-al său care locuia în același bloc cu el. Între apartamenul său și cel al prietenului său erau două etaje.

Într-o seară, în timp ce se juca cu prietenul său, Mario a auzit-o pe mama sa chemându-l la masă și pentru că era târziu a vrut să coboare scările în viteză.

<Însă din grabă, povestește el, m-am împiedicat chiar de prima treaptă și am căzut cu fața înainte. Dar chiar când eram în poziție aproape orizontală și urma să mă lovesc cu fața de trepte, am simțit că o forță misterioasă, dar irezistibilă, mă ținea în aer făcându-mă să planez ușor. Neîncrezător, dar extaziat, am trăit acea experiență minunată cu senzația că visam că zbor. Am coborât în acest mod primul rând de trepte, apoi când am ajuns la următorul etaj corpul meu - mereu ridicat în aer - s-a întors și a străbătut în zbor și al doilea rând de trepte. În final m-am regăsit în fața ușii casei mele.Totul a durat cincisprezece secunde. Răvășit și emoționat am sunat la sonerie, iar când mama a venit să-mi deschidă, am strigat: "Mama, am zburat!". Dar ea nu a dat nici o atenție cuvintelor mele și mi-a spus să merg la masă.

ªtiu perfect că nu am fost în stare să descriu într-o manieră exactă senzațiile multiple pe care le-am trăit în acele mornente. De atunci, acel eveniment minunat și real a rămas impregnat profund in inima și în mintea mea și de fiecare dată când îl evoc mi se pare că-l retrăiesc.>