Zborul

ExperienÈ›a domnului Mario Aristico din Roma: faptul s-a petrecut în 1954, când protagonistul nostru avea cinci ani È™i trăia cu familia sa în Napoli. În fiecare zi Mario mergea să se joace la un prieten de-al său care locuia în acelaÈ™i bloc cu el. Între apartamenul său È™i cel al prietenului său erau două etaje.

Într-o seară, în timp ce se juca cu prietenul său, Mario a auzit-o pe mama sa chemându-l la masă È™i pentru că era târziu a vrut să coboare scările în viteză.

<Însă din grabă, povesteÈ™te el, m-am împiedicat chiar de prima treaptă È™i am căzut cu faÈ›a înainte. Dar chiar când eram în poziÈ›ie aproape orizontală È™i urma să mă lovesc cu faÈ›a de trepte, am simÈ›it că o forță misterioasă, dar irezistibilă, mă È›inea în aer făcându-mă să planez uÈ™or. Neîncrezător, dar extaziat, am trăit acea experiență minunată cu senzaÈ›ia că visam că zbor. Am coborât în acest mod primul rând de trepte, apoi când am ajuns la următorul etaj corpul meu - mereu ridicat în aer - s-a întors È™i a străbătut în zbor È™i al doilea rând de trepte. În final m-am regăsit în faÈ›a uÈ™ii casei mele.Totul a durat cincisprezece secunde. Răvășit È™i emoÈ›ionat am sunat la sonerie, iar când mama a venit să-mi deschidă, am strigat: "Mama, am zburat!". Dar ea nu a dat nici o atenÈ›ie cuvintelor mele È™i mi-a spus să merg la masă.

ªtiu perfect că nu am fost în stare să descriu într-o manieră exactă senzaÈ›iile multiple pe care le-am trăit în acele mornente. De atunci, acel eveniment minunat È™i real a rămas impregnat profund in inima È™i în mintea mea È™i de fiecare dată când îl evoc mi se pare că-l retrăiesc.>