În timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva și-a dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de creștini într-un mormânt aproape de malul mării. După mulți ani, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite, cu voia lui Dumnezeu, întregi în mormânt și scoase la lumină.
Murind, un corăbier a fost aruncat pe mal de valurile mării. Atunci, un creștin milostiv cu numele Gheorghe a săpat un mormânt aproape și a dat de trupul neputred și plin de mireasmă al Sfintei. Dar, neștiind cine este, a îngropat alături trupul rău mirositor al corăbierului.
Noaptea însă, a văzut în vis o împărăteasă șezând pe un scaun luminat, înconjurată de îngeri. Unul dintre îngeri i-a spus: „Gheorghe,
pentru ce n-ați luat în seamă trupul Sfintei Parascheva și l-ați uitat
așa? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a voit s-o
preamărească pe pământ?”
Apoi acea împărăteasă sfântă a zis: „Degrabă să luați trupul meu
din mormânt și să-l puneți la loc de cinste, în biserica satului meu,
Epivat!”
Apoi, dezgropându-se Sfintele Moaște, s-au așezat în biserica Sfinților
Apostoli, revărsând tămăduiri și binefaceri asupra tuturor celor ce
veneau la ele cu credință. După ce au fost luate de împăratul
româno-bulgar și așezate în Târnovo, au fost strămutate în Belgrad și,
în sfârșit, la Contantinopol, de unde, prin stăruința și cheltuiala
Domnului Moldovei, Vasile Lupu, s-au strămutat în Iași și s-au așezat
în biserica Sfinților Trei Ierarhi în 1641.
În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888 în paraclisul mânăstirii
Sfinții Trei Ierarhi a izbucnit un incendiu. Catafalcul s-a aprins de
la un sfeșnic, argintul care îmbrăca racla s-a topit, dar lemnul și
Sfintele ei Moaște, deși erau învăluite în jăratec, au rămas întregi și
nevătămate, spre întărirea credincioșilor și minunea celor îndoielnici.
În fiecare an se face serbarea Sfintei cu mare cuviință în 14 octombrie.
"Te acopera cu aripa lui, si sub aripile sale gasesti adapost."
Psalmi 91, 4