Prima pagina Agni

Agni

Agni s-a născut la Roma, la începutul persecuÈ›iei lui DiocleÈ›ian, din părinÈ›i credincioÈ™i, È™i chiar din fragedă tinereÈ›e s-a orientat cu toată fiinÈ›a È™i iubirea către Iisus Cristos.
Bogăția È™i frumuseÈ›ea ei atrăgea o mulÈ›ime de tineri din trufaÈ™a Romă, care o cereau în căsătorie. Ea răspundea tuturor că È™i-a consacrat fecioria Mirelui Ceresc È™i nevăzut de oameni. Cu toate stăruinÈ›ele, a fost cu neputință ca ei să o poată îndupleca. Fiind de neam bun È™i preafrumoasă, fiul lui Sofronie, mai-marele cetății, s-a îndrăgostit de ea È™i i-a trimis daruri, voind ca ea să-i fie mireasă. Agni refuza toate aceste daruri ca pe un gunoi netrebnic, repetând răspicat că e deja logodită cu Mirele cel mai bun, de la care are darurile cele mai mai de preÈ›.

Tânărul, crezând că ea doreÈ™te daruri mai bogate, i-a trimis pietre scumpe È™i mărgăritare, haine de preÈ› È™i podoabe alese, ducându-i-le chiar el. Sfânta Agni i-a răspuns atunci că Iubitul ei Ceresc i-a dăruit alte înfrumuseÈ›i fără de asemănare, È™i cu inelul credinÈ›ei sale a logodit-o, încingând-o cu mărgăritare de lumină strălucitoare. AÈ™adar, ea nu poate renunÈ›a la Acela cu care prin legătură profundă de dragoste este înlănÈ›uită, inima ei fiind unită cu Inima Lui.
Auzind acestea, tânărul s-a îmbolnăvit de necaz, fiind pe pragul de a muri. PărinÈ›ii lui,  aflând pricina bolii, au trimis veste părinÈ›ilor fetei, cerând-o pentru feciorul lor; dar È™i acum, fecioara le-a răspuns că ea nu se lasă de cel dintâi logodnic al ei.
Sofronie a fost cuprins de furie aflând că fecioara crede în Cristos, căruia i se închină ca unui Dumnezeu È™i acesta este logodnicul ei, È™i a trimis-o la judecată.
La început, jude¬cătorul s-a purtat cu blândeÈ›e È™i a ademenit-o cu făgăduinÈ›ele cele mai înÈ™elătoare, dar Agni a continuat să declare că nu are alt mire în afară de Iisus Cristos. Magistratul a trecut apoi la un ton amenințător, cu speranÈ›a că o va îngrozi. Dar el se înÈ™ela, căci Agni avea, într-un trup zvelt È™i delicat, un suflet mare È™i puternic.

În cele din urmă, Sofronie a pus-o să aleagă între a fi mireasa fiului său sau să devină vestală, slujind zeiÈ›ei purității trupeÈ™ti. La aceste cuvinte, Agni a răspuns: „Fiului tău nu pot fi soÈ›ie, căci doar È›i-am spus că eu am logodnic ceresc, iar idolului tău cel surd, mut È™i neînsufleÈ›it nu voi sluji niciodată, căci nu este alt Dumnezeu afară de acela care a făcut cerul È™i pământul, prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Cristos!”
Atunci judecătorul a poruncit să se aprindă un foc mare È™i să se aducă tot felul de unelte de tortură. Tânăra fecioară considera torturile ca niÈ™te jucării, fără să se teamă câtuÈ™i de puÈ›in, rămânând plină de candoare în mijlocul călăilor: „Iisus Cristos este prea preocupat pentru puritatea mireselor sale ca să îngăduie răpirea acestei virtuÈ›i. El este păzitorul È™i protectorul meu. PuteÈ›i să-mi vărsaÈ›i sângele dar sufletul, care-mi este jertfit lui Iisus Cristos, niciodată nu-l veÈ›i putea pângări!“ Atunci ei au târât-o înaintea idolilor, ca să îi tămâieze. Ea însă a ridicat mâna spre a-È™i face semnul crucii.
Sofronie a poruncit atunci ca Agni să fie dezbrăcată  È™i să fie dusă, goală, în casa de desfrânare. Dumnezeu însă nu lasă pe cei ce nădăjduiesc în El: de îndată, părul de pe capul fecioarei s-a făcut atât de lung È™i de bogat, încât i-a acoperit tot trupul, ca o haină frumoasă.
Intrând în casa păcatului, Agni a văzut pe îngerul său păzitor, care i-a dat o îmbrăcăminte de lumină atât de strălucitoare, încât ochii celor desfrânaÈ›i nu o puteau privi. Fecioara a fost absorbită în rugăciune către Cel PreaÎnalt. Atunci, de sus s-a coborât o haină albă, È›esută de mâini îngereÈ™ti, È™i a îmbrăcat-o pe fecioară.

AÈ™a că acea casă a păcatului s-a transformat în casă de rugăciune. Cei care intrau acolo cu gânduri È™i porniri păcătoase, văzând strălucirea încăperii È™i auzind glasurile rugăciunilor, recunoÈ™teau prin aceasta Dumnezeiasca Putere care apăra pe fecioară È™i ieÈ™eau de acolo închinându-se.
A venit atunci È™i fiul judecătorului, È™i văzând pe aceÈ™tia ieÈ™ind astfel, îi batjocorea. Cu mare obrăznicie a intrat în odaia în care se afla fecioara, È™i neluând în seamă cereasca strălucire, s-a repezit fără ruÈ™ine asupra ei. Atunci, o mână nevăzută s-a lăsat asupra lui È™i trântindu-l la pământ, l-a lăsat acolo fără suflare.
MulÈ›imea s-a împărÈ›it atunci în două tabere: unii ziceau că e vrăjitoare, iar alÈ›ii o apărau ca fiind nevinovată.
Venind Sofronie È™i văzînd pe fiul său zăcând fără viață, a acuzat-o cu amară mânie că la ucis. Agni, cu blândeÈ›e, i-a răspuns: „Cel a cărui voie poftea s-o împlinească fiul tău,  stăpânul desfrânaÈ›ilor È™i-al netemătorilor de Dumnezeu, acela l-a ucis. AÈ™a că nu de farmecele mele, ci de puterea lui Dumnezeu, se află el răpus acum”.

Atunci, Sofronie i-a cerut să roage pe îngerul ei să-l învie pentru ca să creadă È™i el. Sfânta i-a răspuns că, deÈ™i sunt nevrednici de o asemenea minune, a venit ceasul ca puterea Domnului Iisus Cristos să fie arătată È™i preamărită. Fecioara, căzând cu faÈ›a la pământ, s-a rugat în lacrimi. Atunci îngerul Domnului a venit È™i a înviat pe fiul lui Sofronie.

IeÈ™ind afară, tânărul a mărturisit că Dumnezeul creÈ™tinesc este unicul Dumnezeu È™i că Lui i se cuvine închinare. Auzind acestea, o sută È™aizeci de oameni din popor au crezut È™i, împreună cu tânărul, au primit botezul credinÈ›ei celei adevărate.
Cei necredincioÈ™i s-au repezit la ei È™i, cu mare mânie, le-au tăiat capetele la toÈ›i.

S-a făcut atunci o mare tulburare în popor. Unii strigau să fie scoasă afară È™i ucisă, că-i vrăjitoare, care nu numai trupul dar È™i sufletul ucide. Sofronie era acum în dilemă: voia să dea drumul fecioarei, dar se temea de preoÈ›i, să nu se răscoale împotriva lui. Până la urmă a poruncit să se facă un foc mare în mijlocul cetății, È™i să o arunce în el pe fecioara Agni.

Dar când au aruncat pe sfântă în foc, ea a ridicat mâinile în sus È™i s-a rugat la Dumnezeu.
Văpaia s-a despărÈ›it în două, făcându-i în mijloc loc răcoros È™i larg, iar asupra celor ce stăteau împrejur, focul se întindea È™i-i ardea.
S-a poruncit atunci să  fie ucisă cu sabia. Vederea călăului o umplu de bucurie pe fecioara Agni. Călăul a încercat încă o dată să o facă să-È™i schimbe hotărârea, conform cu instrucÈ›iunile secrete ce le primise, dar ea a răspuns că nu va trăda niciodată credinÈ›a pe care o jurase Divinului său Mire. După ce a rostit o scurtă rugăciune, a plecat capul, atât pentru a se închina lui Dumnezeu, cât È™i pentru a primi lovitura care a săvârÈ™it jertfa sa.

Într-o noapte, pe când  părinÈ›ii privegheau la mormântul fiicei lor, au văzut o ceată de fecioare coborându-se din cer spre ei, îmbrăcate în haine È›esute în aur È™i strălucind de slavă divină. Iar în mijlocul lor au văzut pe fiica lor Agni, având în dreapta sa un mieluÈ™el mai alb decât zăpada. ªi au auzit-o spunându-le: „Nu mă plângeÈ›i pe mine ca pe-o moartă, ci mai ales bucuraÈ›i-vă cu mine, căci cu fecioarele acestea am ajuns în lăcaÈ™uri luminoase È™i cu Cel ce L-am iubit cu toată inima pe pământ, cu El m-am unit acum în ceruri.” După aceasta, mormântul ei a fost aducător de tămăduiri. Ea este apelată în ajutorul purității, împreună cu Sfânta Fecioară Maria È™i Sfânta Muceniță Tecla.