Prima pagina Agni

Agni

Agni s-a născut la Roma, la începutul persecuției lui Dioclețian, din părinți credincioși, și chiar din fragedă tinerețe s-a orientat cu toată ființa și iubirea către Iisus Cristos.
Bogăția și frumusețea ei atrăgea o mulțime de tineri din trufașa Romă, care o cereau în căsătorie. Ea răspundea tuturor că și-a consacrat fecioria Mirelui Ceresc și nevăzut de oameni. Cu toate stăruințele, a fost cu neputință ca ei să o poată îndupleca. Fiind de neam bun și preafrumoasă, fiul lui Sofronie, mai-marele cetății, s-a îndrăgostit de ea și i-a trimis daruri, voind ca ea să-i fie mireasă. Agni refuza toate aceste daruri ca pe un gunoi netrebnic, repetând răspicat că e deja logodită cu Mirele cel mai bun, de la care are darurile cele mai mai de preț.

Tânărul, crezând că ea dorește daruri mai bogate, i-a trimis pietre scumpe și mărgăritare, haine de preț și podoabe alese, ducându-i-le chiar el. Sfânta Agni i-a răspuns atunci că Iubitul ei Ceresc i-a dăruit alte înfrumuseți fără de asemănare, și cu inelul credinței sale a logodit-o, încingând-o cu mărgăritare de lumină strălucitoare. Așadar, ea nu poate renunța la Acela cu care prin legătură profundă de dragoste este înlănțuită, inima ei fiind unită cu Inima Lui.
Auzind acestea, tânărul s-a îmbolnăvit de necaz, fiind pe pragul de a muri. Părinții lui,  aflând pricina bolii, au trimis veste părinților fetei, cerând-o pentru feciorul lor; dar și acum, fecioara le-a răspuns că ea nu se lasă de cel dintâi logodnic al ei.
Sofronie a fost cuprins de furie aflând că fecioara crede în Cristos, căruia i se închină ca unui Dumnezeu și acesta este logodnicul ei, și a trimis-o la judecată.
La început, jude¬cătorul s-a purtat cu blândețe și a ademenit-o cu făgăduințele cele mai înșelătoare, dar Agni a continuat să declare că nu are alt mire în afară de Iisus Cristos. Magistratul a trecut apoi la un ton amenințător, cu speranța că o va îngrozi. Dar el se înșela, căci Agni avea, într-un trup zvelt și delicat, un suflet mare și puternic.

În cele din urmă, Sofronie a pus-o să aleagă între a fi mireasa fiului său sau să devină vestală, slujind zeiței purității trupești. La aceste cuvinte, Agni a răspuns: „Fiului tău nu pot fi soție, căci doar ți-am spus că eu am logodnic ceresc, iar idolului tău cel surd, mut și neînsuflețit nu voi sluji niciodată, căci nu este alt Dumnezeu afară de acela care a făcut cerul și pământul, prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Cristos!”
Atunci judecătorul a poruncit să se aprindă un foc mare și să se aducă tot felul de unelte de tortură. Tânăra fecioară considera torturile ca niște jucării, fără să se teamă câtuși de puțin, rămânând plină de candoare în mijlocul călăilor: „Iisus Cristos este prea preocupat pentru puritatea mireselor sale ca să îngăduie răpirea acestei virtuți. El este păzitorul și protectorul meu. Puteți să-mi vărsați sângele dar sufletul, care-mi este jertfit lui Iisus Cristos, niciodată nu-l veți putea pângări!“ Atunci ei au târât-o înaintea idolilor, ca să îi tămâieze. Ea însă a ridicat mâna spre a-și face semnul crucii.
Sofronie a poruncit atunci ca Agni să fie dezbrăcată  și să fie dusă, goală, în casa de desfrânare. Dumnezeu însă nu lasă pe cei ce nădăjduiesc în El: de îndată, părul de pe capul fecioarei s-a făcut atât de lung și de bogat, încât i-a acoperit tot trupul, ca o haină frumoasă.
Intrând în casa păcatului, Agni a văzut pe îngerul său păzitor, care i-a dat o îmbrăcăminte de lumină atât de strălucitoare, încât ochii celor desfrânați nu o puteau privi. Fecioara a fost absorbită în rugăciune către Cel PreaÎnalt. Atunci, de sus s-a coborât o haină albă, țesută de mâini îngerești, și a îmbrăcat-o pe fecioară.

Așa că acea casă a păcatului s-a transformat în casă de rugăciune. Cei care intrau acolo cu gânduri și porniri păcătoase, văzând strălucirea încăperii și auzind glasurile rugăciunilor, recunoșteau prin aceasta Dumnezeiasca Putere care apăra pe fecioară și ieșeau de acolo închinându-se.
A venit atunci și fiul judecătorului, și văzând pe aceștia ieșind astfel, îi batjocorea. Cu mare obrăznicie a intrat în odaia în care se afla fecioara, și neluând în seamă cereasca strălucire, s-a repezit fără rușine asupra ei. Atunci, o mână nevăzută s-a lăsat asupra lui și trântindu-l la pământ, l-a lăsat acolo fără suflare.
Mulțimea s-a împărțit atunci în două tabere: unii ziceau că e vrăjitoare, iar alții o apărau ca fiind nevinovată.
Venind Sofronie și văzînd pe fiul său zăcând fără viață, a acuzat-o cu amară mânie că la ucis. Agni, cu blândețe, i-a răspuns: „Cel a cărui voie poftea s-o împlinească fiul tău,  stăpânul desfrânaților și-al netemătorilor de Dumnezeu, acela l-a ucis. Așa că nu de farmecele mele, ci de puterea lui Dumnezeu, se află el răpus acum”.

Atunci, Sofronie i-a cerut să roage pe îngerul ei să-l învie pentru ca să creadă și el. Sfânta i-a răspuns că, deși sunt nevrednici de o asemenea minune, a venit ceasul ca puterea Domnului Iisus Cristos să fie arătată și preamărită. Fecioara, căzând cu fața la pământ, s-a rugat în lacrimi. Atunci îngerul Domnului a venit și a înviat pe fiul lui Sofronie.

Ieșind afară, tânărul a mărturisit că Dumnezeul creștinesc este unicul Dumnezeu și că Lui i se cuvine închinare. Auzind acestea, o sută șaizeci de oameni din popor au crezut și, împreună cu tânărul, au primit botezul credinței celei adevărate.
Cei necredincioși s-au repezit la ei și, cu mare mânie, le-au tăiat capetele la toți.

S-a făcut atunci o mare tulburare în popor. Unii strigau să fie scoasă afară și ucisă, că-i vrăjitoare, care nu numai trupul dar și sufletul ucide. Sofronie era acum în dilemă: voia să dea drumul fecioarei, dar se temea de preoți, să nu se răscoale împotriva lui. Până la urmă a poruncit să se facă un foc mare în mijlocul cetății, și să o arunce în el pe fecioara Agni.

Dar când au aruncat pe sfântă în foc, ea a ridicat mâinile în sus și s-a rugat la Dumnezeu.
Văpaia s-a despărțit în două, făcându-i în mijloc loc răcoros și larg, iar asupra celor ce stăteau împrejur, focul se întindea și-i ardea.
S-a poruncit atunci să  fie ucisă cu sabia. Vederea călăului o umplu de bucurie pe fecioara Agni. Călăul a încercat încă o dată să o facă să-și schimbe hotărârea, conform cu instrucțiunile secrete ce le primise, dar ea a răspuns că nu va trăda niciodată credința pe care o jurase Divinului său Mire. După ce a rostit o scurtă rugăciune, a plecat capul, atât pentru a se închina lui Dumnezeu, cât și pentru a primi lovitura care a săvârșit jertfa sa.

Într-o noapte, pe când  părinții privegheau la mormântul fiicei lor, au văzut o ceată de fecioare coborându-se din cer spre ei, îmbrăcate în haine țesute în aur și strălucind de slavă divină. Iar în mijlocul lor au văzut pe fiica lor Agni, având în dreapta sa un mielușel mai alb decât zăpada. ªi au auzit-o spunându-le: „Nu mă plângeți pe mine ca pe-o moartă, ci mai ales bucurați-vă cu mine, căci cu fecioarele acestea am ajuns în lăcașuri luminoase și cu Cel ce L-am iubit cu toată inima pe pământ, cu El m-am unit acum în ceruri.” După aceasta, mormântul ei a fost aducător de tămăduiri. Ea este apelată în ajutorul purității, împreună cu Sfânta Fecioară Maria și Sfânta Muceniță Tecla.