Ingerii Luminii Divine

Fii ai Luminii Divine
Pomeniți în descrierile sfinților, menționați în scrierile istorice ale umanității, aproape de sufletele noastre atunci când îi chemăm în ajutor  cu emoție, aceste ființe de lumină ne ocrotesc în taină cu iubirea lor.
Cuvântul înger provine din grecescul "angelos", care înseamnă "sol", "mesager". Îngerii sunt, așadar, trimișii lui Dumnezeu care ne luminează calea către Casă, dăruindu-ne iubirea și sfânta Sa îndrumare, după cum relatează apostolii lui Iisus. Biblia spune multe istorii despre îngeri. Dar ei aparțin omenirii întregi, nu unei religii anume.

Iubirea Necondiționată

Îngerii îi iubesc pe toți oamenii în mod necondiționat. Ei privesc dincolo de suprafață, de aparențe și văd scânteia Dumnezeiască aflată în fiecare dintre noi. Se concentrează numai asupra divinității și potențialului nostru și nu asupra defectelor, lipsurilor sau a greșelilor noastre. Îngerii nu ne judecă, ci doar ne aduc iubire în viață.
Cu îngerii, suntem în siguranță și putem avea deplină încredere în ei.
Nu contează dacă sunteți credincioși sau sceptici, deoarece îngerii cred în voi. Ei văd lumina voastră lăuntrică, vă cunosc adevăratele talente si înțeleg faptul că aveți o misiune importantă în viață. Ei vor să vă ajute în toate domeniile vieții.

Purificarea
O importantă funcție angelică este aceea de a purifica.
Starea de inocență a îngerilor este fundamentală, deoarece ea le crează deschiderea către tot ceea ce este înalt, sublim și Dumnezeiesc. Despre această puritate ne vorbește celebrul clarvăzător Emanuel Swedenborg, în cartea sa, Raiul și iadul: "Natura și calitatea inocenței sunt înțelese doar de puțini oameni din lume și nu sunt înțelese absolut deloc de către cei care duc o viață rea. Inocența este, de fapt, exprimată vizibil, în vorbire și  gesturi, în special la copiii mici. Inocența înțelepciunii este inocență genuină pentru că este lăuntrică, ține de minte, și astfel, de voință și înțelegere. De aceea în rai se spune că inocența trăiește în înțelepciune și că un înger are atâta înțelepciune câtă inocență. Îngerii dovedesc acest lucru prin faptul că ei nu își atribuie nimic bun lor înșiși, ci privesc toate lucrurile ca venind de la Dumnezeu; ei doresc să fie conduși de El și nu să se conducă singuri; ei trăiesc mulțumiți cu ce au, indiferent dacă este puțin sau mult, deoarece știu că primesc atâta cât este bine pentru ei."
Toți oamenii, care asemenea îngerilor posedă această calitate a purității, a inocenței, devin la fel ca îngerii, ajungând să perceapă cum: "cerurile se deschid și o sumedenie de îngeri coboară spre a ne servi, purtându-se cu noi ca și când de la apariția primilor oameni nu ar fi părăsit niciodată pământul. (…) Vezi tu, (se adresează mai departe Iisus unei femei) sunt de o mie de ori mai mulți îngeri în jurul oamenilor decât vezi tu aici; ei urmăresc să ajute oamenii astfel încât să nu devină robii propriilor lor simțuri și sentimente. Ființa umană crede însă că ajunge liberă la ideile sale și că își urmează după placul ei dorințele și poftele, pe care le acceptă și le asimilează fără ca libertatea să aibă de suferit. Dar, de acum înainte (de la venirea pe pământ a lui Iisus), cunoașterea binelui și a adevărului va fi adusă oamenilor din exterior, din ceruri." (Marea evanghelie a lui Ioan)
Cu ajutorul îngerilor, oamenii devin mai curați sufletește, astfel încât lumina lui Dumnezeu pătrunde mai ușor în sufletul lor. Spre a le ușura această sarcină, înainte de a realiza o acțiune, cu gândul, cu vorba sau cu fapta, este foarte bine să ne oprim o clipă, să ne centrăm în inimă și să urmărim să percepem dacă acea acțiune este integrată în ordinea divină. Apoi, să cugetăm asupra urmărilor pe care ea le va avea. Căci orice acțiune divin orientată, ne va apropia de îngeri și implicit, de Dumnezeu, pe când orice acțiune malefică sau îndeplinirea anumitor scopuri individualiste, îi îndepărtează pe acești mesageri nevăzuți.

Vindecarea
O altă funcție angelică este aceea de a vindeca, prin iubire și lumină, sufletul, mintea și trupul celui pe care îl ocrotesc.
Rugăciunile spuse din inimă, credința și dăruirea din tot sufletul și în mod necondiționat către Dumnezeu trezesc energii misterioase, prin care îngerii pot acționa aducând însănătoșire.
Există numeroase cazuri în care boli considerate incurabile au fost îndepărtate cu ajutorul îngerilor. Iată o intervenție legată de vindecarea angelică: "O pacientă a dr. Moolenburgh povestește un fapt deosebit. De mică trăia la țară și în apropierea casei sale locuia o familie de țărani. Într-o zi, mama sa a aflat de la doctor că fiica țăranilor era pe moarte. A mers imediat la familia acelor țărani pentru a se ruga cu ei. În timp ce se rugau, au auzit pe cineva bătând cu putere la ușă. Mama bolnavei a mers să deschidă și s-a găsit în fața unui tânăr care a întrebat-o: "Doamnă, ce se petrece aici?". Aceasta i-a răspuns: "Fetița mea este pe moarte." Atunci tânărul s-a îndreptat fără ezitare către camera fetiței, i-a pus o mână pe frunte și în numele lui Iisus Christos a alungat boala. Apoi, a părăsit casa prin ușa din spate și nimeni nu l-a mai văzut. La țară, unde se cunoaște toată lumea, nimeni nu îl știa pe acel bărbat și nici nu putea da vreo relație despre el. Imediat ce bărbatul a ieșit, fetița și-a revenit din comă și dimineața a dorit neapărat să meargă la școală. Acest fapt s-a petrecut cu 30 de ani înaintea anchetei despre îngeri întreprinsă de dr. Moolenburgh. Fetița crescuse, devenise femeie și se simțea bine."
În cartea sa Îngerii, Paola Giovetti redă un alt caz de intervenție angelică: "După ce s-a terminat tratamentul, am ieșit din clopotniță și am întâlnit doi bărbați, unul de 1,70 m, iar celălalt ceva mai înalt. Unul avea o înfățișare puțin slavă, iar celălalt avea trăsături longiline. Amândoi erau îmbrăcați în mod obișnuit și vorbeau o italiană perfectă, însă cu cadențe stranii, care te făceau să bănuiești că nu erau italieni. Ne-au oprit și ne-au întrebat despre o stradă anumită, pe care noi nu am știut să le-o arătăm, pentru că nu eram din oraș. Ne-am continuat drumul, dar după câțiva pași prietena mea și eu ne-am uitat în urmă, exclamând simultan: "Dar erau îngeri!...". Cei doi deja dispăruseră! Prietena mea trăiește și acum, este bine, cât despre tumoare, nu s-a mai găsit nici o urmă."

Protecția
Funcția de protectori ai ființei umane pe care îngerii o realizează, nu este ușoară. Este necesar să protejeze sufletul, mintea și trupul ființei umane.
Vom reda un episod enigmatic spre a vedea cum acționează un înger: "Doctorul S.W.Mitchell, un cunoscut neurolog din Philadelphia, s-a dus la culcare după o zi de lucru extrem de obositoare. Dintr-o dată, a fost trezit de cineva care bătea la poartă. A mers să deschidă și s-a trezit în fața unei fetițe îmbrăcată sărăcăcios și tulburată profund. Fetița i-a spus că mama sa era foarte bolnavă și l-a rugat să meargă cu ea să o viziteze. Era o noapte friguroasă, cu multă zăpadă, dar cu toate că doctorul era foarte obosit, s-a îmbrăcat și a urmat-o pe fetiță. Ajuns la destinație, a găsit-o pe mama fetiței în casă, singură, suferind de o pneumonie gravă. I-a acordat primul ajutor, apoi a telefonat la spital pentru a-i pregăti internarea în ziua următoare. Înainte de plecare i-a făcut complimente pentru inteligența și curajul fetiței sale. Femeia l-a privit într-un mod straniu și i-a spus cu tristețe: "Fata mea este moartă de acum o lună..." Îi spuse apoi că paltonul și cizmulițele sale erau alături, în șifonierul cu haine. Stupefiat, dr. Mitchell a deschis ușa dulapului și a găsit paltonul cu care fusese îmbrăcată fetița care îl trezise pentru a-l conduce la căpătâiul mamei sale bolnave. Paltonul era cald și uscat și era de neconceput că fusese îmbrăcat în acea noapte umedă și rece."
Jakob Lorber, așa cum a preferat el să se autonumească "Scribul Domnului", în lucrarea Casa Domnului, revelează ce zice însuși Domnul:
"Feriți-vă de voi înșivă, căci adevăr va spun, în afară de Mine Însumi și de Îngerii mei (care tot prin Mine acționează), nimic nu este mai liber în creația Mea, decât inimile voastre. De aceea vegheați asupra lor în acord cu voința Mea, iar șiretenia dușmanului vieții nu vă va putea atinge niciodată. Înțelegeți ce vă spun acum: sunteți oricând protejați împotriva vicleniei atâta vreme cât vă orientați inimile către Mine (sau către Îngerii Mei, în care strălucește lumina Mea), dar nu vă veți putea proteja de el prin propriile voastre puteri!"

Ghidarea Spirituală
Îngerii sunt călăuze, ghizi spirituali care înalță și revelează pentru cel în cauză lumina lui Dumnezeu, putând aduce clipa de iluminare.
Învățăturile date de către îngeri lămuresc multe dintre misterele creației. Ei sunt cunoscători ai profunzimilor și știu să redea într-o viziune de cristal realitățile lui Dumnezeu.
Fiind receptoare ale luminii și iubirii lui Dumnezeu, îngerii sunt înzestrați cu această calitate pe care o transferă și ființelor umane deschise spre lumea lor, și anume, înțelepciunea. Cu cât este mai evoluat, cu atât un înger este mai aproape de Dumnezeu, și implicit, primește de la acesta mai multă înțelepciune. Pentru a deveni din acest punct de vedere cât mai asemănători ființelor angelice, oamenii nu trebuie decât să se îndrepte cu aspirație spre cunoașterea de sine, spre descoperirea forțelor sublime care le animă ființa și care se manifestă în exterior sub numele de îngeri.
Referitor la înțelepciunea cu care sunt înzestrați îngerii, Emanuel Swedenborg relatează: "Un înger ce excelează în înțelepciune observă imediat caracterul altuia după fața sa; căci nimeni din ceruri nu-și poate folosi trăsăturile cu scopul de a-și ascunde gândurile și este aproape imposibil să minți și să înșeli prin abilitate și ipocrizie. Câteodată, se întâmplă ca ipocriții să se insinueze în societățile angelice, învățând să-și ascundă stările mentale lăuntrice și să expună o aparență în armonie cu binele acestei societăți și deci să-și dea numele de îngeri ai luminii. Dar ei nu pot rămâne acolo mult timp pentru că încep să simtă un zbucium și un chin adânc și să pălească, datorită vieții de natură opusă ce se scurge prin ei și care îi influențează; așadar ei cad în iadul locuit de cei asemenea lor și nu mai doresc a urca din nou."
Emanuel Swedenborg precizează: "Inteligența cerească este inteligență lăuntrică ce se naște din dragostea de adevăr; ea nu e cultivată de dragul gloriei lumești, nici pentru slava cerească, ci pentru adevărul însuși de care cei ce îl posedă sunt intim afectați și încântați. Lumina raiului pătrunde doar în părțile lăuntrice ale minții, căci doar acelea sunt făcute pentru a o primi. Cum pătrunde, lumina îi umple de încântare deoarece tot ce e primit dintr-o sursă divină are în interior ceva plăcut și încântător."
Un exemplu de înțelepciune a îngerilor: "Eu nu cred că lucrurile mari sunt mai însemnate în ochii Domnului decât cele mici; contează ceea ce este înăuntru!", spune un înger în cartea lui Jakob Lorber.
Tot în ancheta realizată de dr. Moolenburgh se precizează un alt episod care revelează funcția de sfătuitor a îngerilor: "O fetiță de 12 ani trăia într-o societate de persoane care practicau mult spiritismul. Ei îi era deseori teamă de ceea ce se petrecea în casă și deseori se ruga să fie ajutată. Într-o zi, se plimba singură prin pădure, când, dintr-o dată, s-a găsit în fața unui bărbat: acesta nu venise de nicăieri, pur și simplu apăruse. Avea un aspect cu totul normal. Bărbatul s-a apropiat și i-a spus că nu trebuie să-i mai fie teamă și din acel moment nu i-a mai fost. De asemenea, i-a mai spus că drumul său nu ar fi fost ușor, dar Domnul a fost mereu cu ea. Apoi bărbatul a dispărut precum apăruse. Această experiență i-a lăsat în interiorul său o senzație de fericire care a durat o săptămână întreagă."
Este firesc ca îngerii, fiind cei care ne pot aduce conștiința îndumnezeită, să se poată manifesta pentru cei pe care doresc să-i ajute în situații complicate. Există în acest sens diverse mărturii care atestă astfel de manifestări. Dr. Moolenburgh spune: "Copil fiind, mă găseam într-o zi în fața casei și priveam cerul. Toamna era aproape, se simțea mirosul de fân strâns, de ciuperci, de dalii înflorite. Cerul era albastru, dar acolo sus trecea un nor alb. În timp ce eu observam acest nor, am văzut un înger gigantic care cobora pe dunele plajei. Capul său era acoperit cu o pânză subțire, așa cum poartă arabii, aripile sale erau abia întinse și ușoare. Îngerul era îmbrăcat cu o mantie lungă care îi ajungea până la pământ. Picioarele nu se vedeau. Îngerul stătea acolo foarte tăcut și observa liniștit panorama. Cerul din jurul său părea mai vast și mai profund ca de obicei. Apoi imaginea a dispărut treptat și eu m-am regăsit uitându-mă la nori. Liniștea acelei dimineți de toamnă pătrundea orice lucru. Probabil aceasta m-a făcut să întreprind acum, la maturitate, o anchetă asupra îngerilor."
Metodele folosite de îngeri spre a ne învăța sunt deosebite de cele folosite în școlile noastre, fiind interactive și foarte interesante. Iată un exemplu practic de aplicare a metodelor cerești de învățare:
"Iisus: "Chiar se lasă învățat de tine (n.n.: este vorba de înger care învață de la copil) și se poartă de parcă ar fi ucenicul tău!"
Copilul: "Doamne, acesta este lucrul pentru care mă plâng mereu de el, și anume că, în ciuda vastei lui înțelepciuni, el vrea să învețe tot timpul doar el de la mine. Dacă îl întreb ceva, atunci îmi spune: "Vezi, chiar despre asta voiam să te întreb și eu!" Ce fel de metodă de învățare este aceasta? E adevărat, în cazul ucenicilor care au tot felul de cunoștințe, o asemenea metodă de învățare este cea mai bună cu putință, pentru că îl face să simtă și să gândească singur. Dar cu un învățăcel care nu are nici un fel de cunoaștere?!". "  
Răspunsul este dat, paradoxal, tot de un copil:
"Fata: "Domnul a împărțit darurile spiritului chiar și printre îngeri în mod diferit și astfel, chiar fiind un spirit desăvârșit, mai poți învăța încă multe de la un alt spirit!"." (Marea evanghelie a lui Ioan)

Lupta în Slujba Binelui Divin
Îngerii îndepărtează de la noi răul acționând plini de curaj și încredere
acolo unde este injustiție, aducând predominanța binelui divin atât în împrejurările exterioare cât și în interiorul nostru.
De altfel, să nu uităm de episodul din Biblie, în care este descrisă lupta din ceruri, în care îngerii căzuți, în frunte cu lucifer, sunt alungați de oastea îngerilor rămași fideli lui Dumnezeu, avându-l drept conducător pe arhanghelul Mihail. De atunci până astăzi continuă această luptă, îngerii îndepărtând răul, pe cât posibil, de lângă cei care îi cheamă din toată inima.
Iată un caz de salvare miraculoasă realizată prin intermediul îngerilor: "Într-o noapte, povestește reverendul John G. Patton, misionar în insulele Hebride, misiunea a fost înconjurată de indigeni ostili, care aveau intenția evidentă de a arde clădirile misiunii și de a ne ucide, pe mine și pe soția mea. Aflați în imposibilitatea de a ne apăra, ne-am rugat la Dumnezeu să ne ajute și cu o mare surprindere am realizat că la primele semne ale dimineții atacatorii plecaseră fără a face nimic din ceea ce plănuiseră. La un an după acest eveniment, șeful unui trib s-a convertit la creștinism și, amintindu-mi de evenimentele nopții descrise, l-am întrebat ce l-a împiedicat să realizeze acel atac. Cu o enormă surprindere, șeful a povestit că în timp ce el și oamenii lui se pregăteau să atace, au văzut numeroși oameni vânjoși care făceau de gardă în jurul misiunii. Oameni înalți și puternici, îmbrăcați în veșminte strălucitoare, cu spade în mâini. Atunci li s-a făcut frică, au plecat și nu s-au mai întors pentru că se temeau de luptătorii care apărau misiunea."
Funcția îngerilor de a lupta împotriva răului este esențială.
Vom reda un pasaj din Jakob Lorber: "Îngerul a venit repede între căpitan și satana și a spus: "satana! Eu, ca cel mai umil slujitor al Domnului Iisus Iehova Savaoth, îți poruncesc cu un "trebuie" de neclintit, să pleci din acest loc și din acest ținut pe care l-ai îmbolnăvit mult timp cu răsuflarea ta, făcând oamenii și animalele să sufere!" satana a spus arzând de mânie: "unde să plec?" Îngerul a spus: "Acolo unde se află slujitorii tăi care te blestemă! Dispari! Amin!" La aceste cuvinte ale îngerului, satana s-a ridicat asemenea unei mingi de foc și a dispărut cu un vuiet de tunet și cu viteza fulgerului, spre miazănoapte. Îngerul însă a luat blocul de stâncă pe care stătuse satana, care avea mai mult de 50 de chintale și l-a aruncat peste munte, în mare, cu o putere atât de mare încât el s-a sfărâmat încă în timp ce zbura prin aer, fiind făcut pulbere."

Aducători ai Păcii
Poate cea mai importantă funcție a îngerilor este cea prin care ei aduc pacea. Poți recunoaște prezența ființelor angelice lângă tine, atât în stare de veghe, cât și în starea de vis, prin pacea profundă care se instalează adânc în inimă.
Iată ce spune Emanuel Swedenborg despre aceasta: "Cel care nu a trăit pacea din rai nu poate înțelege pacea în care trăiesc îngerii. Pentru a o percepe, omul trebuie înălțat în gândire, retras din trup și menținut în spirit, iar atunci s-ar afla în compania îngerilor.
Cele mai profunde lucruri ale raiului sunt inocența și pacea. Inocența este esența binelui, iar pacea este esența încântării care se revarsă din binele inocenței.
Pacea raiului este Sfera Divină ce influențează cel mai adânc cu binecuvântare binele îngerilor; ea nu se face simțită în percepția lor decât ca o încântare a inimii, atunci când se bucură de binele vieții lor, prin plăcere când aud adevăruri ce sunt asemenea binelui lor și prin desfătarea minții când simt uniunea celor două; însă pacea se revarsă oricum în toate faptele și gândurile vieții lor, și este limpede resimțită ca bucurie. Pacea variază în diferitele ceruri atât în privința caracterului, cât și în privința împlinirii ei, în funcție de inocența celor ce trăiesc acolo, pentru că inocența și pacea merg întotdeauna împreună.
Că inocența și pacea există împreună la fel cum există binele cu încântarea sa, se poate vedea la copii, care, aflându-se în inocență, trăiesc și în pace; și pentru că trăiesc în pace, totul are la ei aparența de joacă.
Această pace poate fi comparată cu dimineața sau cu răsăritul de soare primăvara, când noaptea este pe sfârșite, iar la înălțarea soarelui toate lucrurile de pe pământ încep să renască, roua ce cade din cer face plantele să-și împrăștie miresmele, pe când temperatura blândă dăruiește fertilitate solului și bucură inima omului; iar aceasta se petrece deoarece dimineața sau răsăritul în vreme de primăvară corespunde stării de pace a îngerilor din rai."

Protectori ai Marii Treceri
Datorită protecției îngerilor putem prevedea clipe de cotitură
ale existenței noastre spre a le trece apoi mai ușor și chiar mai mult, îngerii ne fac atenți asupra marii treceri, de la acest plan fizic în lumea de dincolo.
Prin această pregătire îngerii sădesc în noi sămânța iubirii și a binelui  care se expansionează apoi și ne însoțește în momentul hotărâtor, fiind o mărturie a unei existențe motivate și trăită în spiritul viu al lui Dumnezeu.
În Marea Evanghelie după Ioan, există un fragment care relatează momentul morții tatălui lui Lazăr, văzut de un clarvăzător: "Pe când ne gândeam să intrăm în casă spre a ne odihni, am întrezărit un om care se apropia cu pași repezi de casa noastră, având în mână o lampă dintr-o bășică de oaie; n-au trecut câteva clipe și un bărbat încă tânăr, destul de tulburat, s-a oprit în fața noastră.
Recunoscându-l imediat pe tatăl meu ca medic, i s-a adresat pe un ton rugător și trist: "Prietene și medic! Vin din Betania, iar numele meu este Lazăr; sunt fiul bătrânului Lazăr, pe care îl iubesc mai mult decât orice! Astăzi însă tatăl meu a căzut dintr-o dată bolnav și îi merge tot mai rău! Rabinul nostru, care la nevoie ne este și medic, nu știe cum l-ar mai putea ajuta! El însuși m-a trimis la tine, spunându-mi că ești un medic deosebit și că ai putut ajuta mulți bolnavi cărora nici un alt medic nu le-a găsit leacul. Vino, te rog, și vindecă-mi tatăl, dacă aceasta mai este cu putință!" Am pornit imediat la drum, căci, chiar grăbindu-ne, ne trebuia un ceas bun de mers.
Pe când mergeam grăbiți în tăcere, fiecare adâncit în gândurile lui, ceața a dispărut de tot spre răsărit și se lumina tot mai tare, iar după vreun sfert de ceas s-a luminat atât de tare ca și când ar mai fi fost numai un sfert de ceas până la răsăritul soarelui. Atenția ne-a fost furată într-atât de acest fenomen încât, cu toate că ne grăbeam, a trebuit să ne oprim ca să vedem de unde venea această lumină neobișnuită.
La sfârșit parcă se făcuse ziuă de-a binelea, iar deasupra orizontului, la răsărit, s-a ridicat un soare, însă cu o repeziciune mult mai mare decât soarele de zi cu zi. Dar acestui soare răsărit atât de repede nu i se vedea marginea de jos, dinspre răsărit.
Apariția luminoasă creștea, devenind o coloană de lumină, care în câteva clipe a ajuns la linia de miazăzi, răspândind o atât de mare lumină și căldură, încât am fost nevoiți să ne adăpostim sub un smochin, ca să nu orbim de atâta lumină și să nu ne vină rău de căldură. În curând însă această coloană de lumină a început să se subțieze tot mai mult, până când au dispărut și lumina, și căldura.
Cam un sfert de ceas cred că a durat această apariție de lumină; după aceasta însă s-a făcut întuneric beznă, iar ochii noștri erau atât de slabi că nu mai deslușeau nici lumina lămpii tovarășului nostru.
Eu i-am spus tatălui meu: "Din cauza luminii nemaipomenit de puternice, asemănătoare soarelui la amiază, n-am reușit să deslușesc nimic în acea coloană de lumină. Însă sub ea și până la noi am văzut o mulțime de forme și toate se îndreptau spre apus. N-am reușit însă să deslușesc pe de-a-ntregul decât o singură formă care s-a apropiat mai mult de noi și care avea înfățișarea unui bătrân serios, care părea să simtă o mare bucurie în prezența apariției luminoase". Mai multe n-am văzut și de aceea nici nu mai aveam ce să-i povestesc tatălui meu.
Călăuza noastră s-a minunat de darul meu de clarvedere și mi-a crezut spusele, fiind de părere că puterea mea de imaginație și fantezie nu putea fi într-atât de matură încât să poată născoci asemenea întâmplări. ªi avea pe deplin dreptate, căci niciodată n-am avut darul să inventez, iar ca tânăr băiat nu aveam deloc fantezie sau putere de imaginație.
Am ajuns în Betania apoi, la casa primitoare a lui Lazăr și am găsit bolnavul aproape de ceasul morții, cu puțin înainte de a-și da ultima suflare.
Tatăl meu m-a întrebat în șoaptă cum stau lucrurile cu bătrânul, dacă sufletul lui a început deja să se desprindă de trup.
Eu i-am spus tatălui meu ce vedeam: "Sufletul plutește deja întreg deasupra trupului la o depărtare cam de o jumătate din înălțimea unui om și mai este legat de trup doar printr-un fir de lumină subțire și nu va mai dura, după cunoștințele noastre, mai mult de șaizeci de clipe până când se va desprinde cu totul. Observ însă ceva neobișnuit, acea nemaipomenită coloană de lumină, pe care am văzut-o mai înainte în natură cu ochii trupești, având aceeași strălucire și emanând o căldură binefăcătoare. Sufletul nu își ferește ochii de ea, ci pare că simte o mare bucurie în preajma ei.
Apoi sufletul s-a desprins de tot de trup și a fost luat de mai multe spirite înalte și înțelepte în mijlocul lor și i-au dat haină cu falduri bogate parcă făcută din cea mai albă stofă, iar unul din spirite a luat coloana de lumină și a îndoit-o în jurul taliei sufletului, care acum era liber, și din ea s-a făcut un brâu strălucitor ca soarele. În același timp, un spirit a zis: "Frate, fii veșnic împodobit cu lumina înțelepciunii lui Dumnezeu!" Apoi cu toții, inclusiv sufletul care era acum liber, au părăsit într-o clipită casa". "
Explicația referitoare la aparițiile luminoase este dată chiar de Iisus, în aceeași lucrare: "Iisus: "Bătrânul Lazăr și-a săvârșit, și și-a încheiat viața exemplară pe pământ și, prin aceasta, nu a pierdut nimic din desăvârșirea lui cerească, ba dimpotrivă, a câștigat foarte mult. Când a venit timpul să își ia rămas bun de la această viață, miriadele de îngeri supuși acestui mare înger care fusese atât de greu încercat și trecuse toate probele, s-au adunat și au făcut astfel încât spiritele naturii să acționeze într-un mod asemănător spiritelor din soare. Prin această acțiune neobișnuită a miriadelor de spirite înghesuite într-un spațiu strâmt, a luat naștere acea lumină văzută de tine, de tatăl tău și de tânărul Lazăr în momentul în care sufletul îngeresc al bătrânului Lazăr a început să se desprindă de trup.
Deplasarea apariției luminoase de la răsărit spre apus este semnul unui important caz de deces pe pământ, răsăritul reprezentând începutul, când soarele care se înalță își începe calea cerească, iar apusul reprezentând sfârșitul, când totul se cufundă în somnul ca de moarte. În același timp, noaptea pământească reprezintă dimineața spirituală, iar dimineața pământească reprezintă apusul spiritual; căci atunci oamenii se dedică grijilor lumești, iar acestea sunt de multe ori o noapte spirituală adâncă, fără nici o rază de lumină. Numai seara, obosiți de grijile lumești, unii oameni se întorc la Dumnezeu, iar aceasta reprezintă atunci o dimineață spirituală.
Acum să vedem ce s-a petrecut la căpătâiul bătrânului Lazăr, aflat pe patul de moarte. Acolo tu nu ai văzut ca de obicei acel fum fără formă care să plutească deasupra trupului, ci o formă omenească. Motivul este iubirea de activitate, sau hărnicia, care este calitatea unui suflet cu o viață spirituală înaltă, căruia nu îi este deloc teamă de munca cea multă din împărăția cea fără de sfârșit a cerului. Aici sufletul nu este neliniștit de teamă și nu vibrează haotic, astfel că apare liniștit, în formă omenească completă, deja imediat după părăsirea trupului.
Legătura dintre trup și suflet ne arată întotdeauna atașamentul pentru cele pământești, iar, în acest caz, legătura fiind deosebit de subțire, ea ne arată că despărțirea de trup este foarte ușoară și lipsită de durere.
Apariția luminoasă de deasupra capului arăta puternica voință a sufletului însuși, a cărei activitate extraordinară, după legea divină, se manifestă sub forma coloanei de lumină de deasupra capului. Forma de coloană arată verticalitatea și dârzenia voinței, iar lumina, care este întotdeauna un produs al activității drepte, reprezintă ordinea divină a cerului lui Dumnezeu, a cărui lumină străfulgeră mereu puterea de cunoaștere a sufletului și prin aceasta îl iluminează, astfel ca voința să nu acționeze orbește, ci tot timpul ghidată de lumina conștiinței.
Așa cum gândirea celui drept izvorăște mai ales din inimă, așa și lăcașul iubirii și al voinței se găsește tot aici. Lumina voinței, care în viața obișnuită lucrează mână în mână cu mintea, devine -la sufletul eliberat- cordonul veșmântului iubirii, dreptății, răbdării și iertării. Haloul indica însă o nouă calitate a luminii preapure din ceruri, care însă le este dată doar acelora care deja din timpul vieții lor de pe pământ au dat dovadă de înțelepciune divină și au devenit astfel oameni plini de iubire, compasiune și dreptate cerească. Un astfel de nimb este atunci un produs al voinței tuturor îngerilor și arată faptul că cel care o poartă este o ființă desăvârșită, asemănătoare lui Dumnezeu și care este inițiată în toată înțelepciunea și în toate cunoștințele cerurilor.
Un astfel de spirit îngeresc încarnat conștientizează, dintr-un anumit punct de vedere, cât toți îngerii care nu s-au încarnat, la un loc, deoarece un astfel de spirit este "o însumare a tuturor inteligențelor cerești".

Artémia Bivol