Ondine, sirene, naga-si si nimfe

Asociate elementului apă, nimfele, sirenele, ondinele, pot să-i călăuzească pe călători prin ceÈ›uri, mlaÈ™tini, peste râuri È™i mări, dar uneori, dacă apar dizarmonii, îi pot rătăci.
Ondinele operează cu esenÈ›ele vitale È™i cu lichidele din plante, animale, oameni, fiind prezente în tot ce conÈ›ine apă. Ele se ocupă de plantele care cresc sub apă È™i de miÈ™cările apei. Sunt fiinÈ›e foarte senzuale, prietenoase È™i dornice să ajute. Cei care le-au perceput prin clarviziune le descriu ca pe niÈ™te fiinÈ›e foarte frumoase È™i pline de graÈ›ie.

“Ondinele au un păr verde-albăstrui, pe care È™i-l piaptănă cu cochetărie, ieÈ™ind la suprafaÈ›a apei. Sunt frumoase; totuÈ™i, uneori crude. Le place să atragă pescari sau cavaleri chipeÈ™i care se află în preajma lacului, îi răpesc È™i îi duc în adâncul palatului lor de cleÈ™tar, unde zilele trec iute ca minutele.”

Sunt îmbrăcate într-o substanță strălucitoare, de consistenÈ›a apei, dar strălucind în toate culorile mării, dintre care verdele predomină. Ele pot fi văzute adesea în preajma iazurilor, a cascadelor, a izvoarelor.

Este foarte cunoscută legenda ondinei, care, din dragoste pentru un muritor, a renunÈ›at la lumea ei È™i s-a încarnat într-un trup de femeie, spre a-i deveni iubită.

Rudolf Steiner spune despre ele:

“După ce plantele au răsărit, părăsind regatul subteran al gnomilor È™i umiditatea pământească în care aceÈ™tia locuiesc, ele pătrund într-un nou mediu: umiditatea aerului, începând să apară în lumea fizică frunzele. Acestea corespund unei lumi elementale diferite (n.n.: amintim faptul că rădăcinile corespundeau lumii piticilor), în care sălășluiesc „spirite ale apei”. Vechea clarvedere instinctivă a dat acestor spirite ale elementului lichid diverse denumiri, printre care È™i acela de ondine. Natura intimă a acestor spirite nu seamănă cu cea a gnomilor. Ele nu sunt dotate cu acea aptitudine de a primi, cu ajutorul simÈ›ului lor spiritual, toate impresiile transmise de cosmos. Ele nu pot să participe decât într-o formă pasivă la viaÈ›a universului, manifestate în aerul umed care le înconjoară. Deci ele nu sunt niÈ™te spirite tot atât de luminoase ca È™i gnomii. Ele visează fără încetare È™i visul lor este în acelaÈ™i timp forma lor. Ele nu urăsc pământul în măsura în care o fac piticii, dar sunt sensibile față de tot ce provine de la el. VieÈ›uiesc în elementul eteric care constituie substratul apei, înoată în el. AÈ™a cum gnomii au corespondentă lumea nevertebratelor în plan fizic, ondinelor li se asociază lumea peÈ™tilor È™i a animalelor marine. În starea de vis care le caracterizează, ele leagă È™i dezleagă, combină È™i separă elementele constitutive ale aerului încărcat cu umiditate, le transporta frunzelor È™i le face să coboare de aici până în rădăcini. Această parte a plantei s-ar usca în pământ, dacă ondinele nu s-ar apropia de ea din toate părÈ›ile, fiind agenÈ›ii tuturor transformărilor, chimiÈ™tii naturii. Există în ele o spiritualitate fragilă È™i delicată, care se manifestă tocmai în punctul în care aerul È™i apa vin în contact. Desigur, ele locuiesc în apă, însă activitatea lor se localizează în special la suprafaÈ›a ei, fie chiar suprafaÈ›a unei picături de apă sau a unui lichid vegetal. Ele se tem cel mai mult să nu fie fixate într-un aspect durabil.

AÈ›i auzit poate, că marea Baltică ia un aspect caracteristic în lunile iulie, august È™i septembrie. Pentru mările apusene acest aspect apare în luna iunie. Marea începe să “înflorească”; adică, la suprafaÈ›a ei începe să apară un fel de spumă formată din substanÈ›ele descompuse ce se ridică din adâncuri. Apa capătă atunci un miros specific de descompunere. Acest fenomen nu are nimic respingător pentru ondine, dimpotrivă. În perioadele în care miliardele de alge, de animale minuscule care au putrezit în adâncul apelor se înălÈ›a la suprafață, marea începe să strălucească, pentru ondine, prin mii de culori care le prilejuiesc o mare bucurie, o nespusă jubilare. Este un joc magnific. Marea le apare colorată în interior È™i în exterior în nuanÈ›e strălucitoare de albastru, violet È™i verde. Materia descompusă pe care o conÈ›ine apa dă naÈ™tere acestei fosforescenÈ›e ce porneÈ™te de la albastrul cel mai întunecat, ajungând până la verdele cel mai luminos. Aceste culori reprezintă pentru ondine niÈ™te realități, È™i le vedem atunci cu ochii spiritului cum se afundă, înoată È™i se scaldă în jocul colorat al apelor. Ele îl aspiră, îl absorb în transparenÈ›a propriului corp È™i devin ele însele fosforescente, radiind culori splendide. În aceste momente È›âÈ™neÈ™te în ele o teribilă nostalgie, o mare dorință de a se înălÈ›a, de a plana veÈ™nic în sferele eterate. Acest arzător dor le împinge într-adevăr să se înalÈ›e, să se ofere fiinÈ›elor angelice a ierarhiei inferioare, îngerii, arhanghelii, întâietorii. Ele simt o imensă fericire în această dăruire, căci continuă să trăiască în sânul acestor ordine.

Este remarcabil să urmăreÈ™ti aceste entități, ondinele, primăvara, când se înalță deasupra pământului, participând la creÈ™terea È™i înflorirea întregii vieÈ›i vegetale. Apoi, odată această operă desăvârÈ™ită, ele se răspândesc în ape È™i se oferă cerului. Un clarvăzător vede atunci născându-se din apele pământului culori fulgerătoare care sunt substanță spirituală, iar ondinele transportă aceste culori, oferindu-le îngerilor, prin care pătrund, oarecum, în eternitatea lor.

Ondinele sunt cele care transmit oamenilor îndemnul: „GândeÈ™te în spirit!”
Iar despre ele spun: „Eu pun în miÈ™care puterea dătătoare de creÈ™tere È™i vindecare a apelor. Ea formează substanÈ›a mea vitală.”
AÈ™a cum gnomii corespund în fiinÈ›a umană inconÈ™tientului, ondinele reprezintă subconÈ™tientul, tendinÈ›ele care ne orientează destinul È™i care trebuie să fie controlate.
Divinități ale apelor limpezi, ale fântânilor, nereidele, ondinele, mai sunt numite È™i naiade È™i nimfe. Ca spirite ale apelor din mări sau oceane, poartă denumirea de oceanide.

Se consideră că aduc pe lume È™i cresc eroi. Momentul din zi ce le caracterizează este amiaza: ”Amiaza este momentul epifaniei nimfelor. Cel care le vede cade într-o stare de extaz. FascinaÈ›ia exercitată de nimfe aduce după sine aÈ™a-numita “nebunie eroică” prin care cel care a căzut pradă ei, năzuieÈ™te să realizeze acÈ›iuni pline de curaj, dar È™i de erotism”.

Sirenele aparÈ›in È™i ele acestui gen de entități ale elementului apă, avându-È™i sălaÈ™ul în cavități de coral, în oceane. Ele răspândesc magia apei È™i a sexualității, precum È™i primejdiile seducÈ›iei căreia neiniÈ›iaÈ›ii le pot cădea drept pradă foarte uÈ™or. Dacă vom compara viaÈ›a cu o călătorie, sirenele reprezintă capcanele pe care ni le întind dorinÈ›ele È™i pasiunile. Sunt vestite datorită cântecului lor plin de vrajă, irezistibil.

Despre Naga-È™i, se spune că sunt protectori ai mediului înconjurător È™i că au puterea de a pedepsi orice ființă care face rău naturii. Se povesteÈ™te că un Naga este jumătate om, jumătate È™arpe, iar trăsăturile acestuia amintesc de o fetiță frumoasă de 8 ani; el are pielea fină, ca albul laptelui; părul său strălucitor este fin ca mătasea, iar urechile rozalii sunt lungi È™i subÈ›iri. Ochii au un albastru închis strălucitor. TradiÈ›ia budistă din Mongolia spune că tărâmul acestora este organizat aproape ca cel al oamenilor. Marele lor rege este Nagaraja, iar tărâmul său este împărÈ›it în 8 state, fiecare fiind condus de către un Naga. Rangurile lor diferite sunt exprimate prin frumuseÈ›ea hainelor. Cu cât poziÈ›ia acestora e mai înaltă, cu atât mai mult îmbrăcămintea este mai împodobită. Statutul lor poate fi, de asemeni, apreciat în funcÈ›ie de anturaj. Cei mai mari Naga-È™i sunt înconjuraÈ›i de mulÈ›i însoÈ›itori, în timp ce alÈ›ii sunt singuri. Pot trăi în orice apă curată, È™i naturală, îndeosebi în cascade frumoase, deseori fiind alese drept locuinÈ›a râurile È™i lacurile. DeÈ™i Naga-È™ii nu sunt elemente esenÈ›iale în picturile budiste, deseori îi însoÈ›esc pe boddhisattva (fiinÈ›e care au atins un nivel de evoluÈ›ie spirituală foarte înalt, care se pot elibera oricând, dar care, datorită imensei lor compasiuni, aleg să rămână încă pe pământ spre a ajuta oamenii să evolueze spiritual).

Chiar dacă nu sunt pictaÈ›i în forma lor fizică, prezenÈ›a Naga-È™ilor e indicată prin pietre preÈ›ioase, ce plutesc la suprafaÈ›a apei. Ele reprezintă darurile acestor spirite ale apelor, oferite zeității principale a unei Tanka (pictură sacră).

Se spune că învățămintele din lumea Naga-È™ilor au revoluÈ›ionat budismul. Nagarjuna, unul din cei mai mari învățaÈ›i ai Budismului Mahayana, a creat o relaÈ›ie specială între Naga-È™i È™i budism. Se crede că a trăit în tărâmul acestora 90 de zile, timp în care i-au dezvăluit învățătura unor texte foarte importante. Întors în lumea oamenilor el a răspândit cunoÈ™tinÈ›ele dobândite, revoluÈ›ionând budismul È™i punând astfel bazele ramurii Mahayana.

Se È™tie în Tibet ca blândeÈ›ea oamenilor cheamă blândeÈ›ea spiritelor. De aceea protejând natura, atragi graÈ›ia acestor Naga-È™i. Ei sunt atenÈ›i mai ales la apă, păstrând-o pură È™i curată, ea fiind casa lor. La sate, (în Mongolia, Tibet È™i China) pot fi descoperite deseori altare închinate acestora, iar oamenii aprind tămâie È™i candele pentru a le atrage bunăvoinÈ›a.

MulÈ›i mongoli È™i tibetani duc o existență monotonă, depinzând mult de mediu, astfel încât nu e surprinzător faptul că au multe È™i diferite obiceiuri È™i tradiÈ›ii referitoare la Naga-È™i. De exemplu, ei cred că toÈ›i peÈ™tii sunt copii ai spiritelor apelor, aÈ™a că nu le fac rău niciodată. De aceea în trecut îi puteai atinge pe spate în timp ce înotau. Chiar È™i în zilele noastre, copiilor de la sate li se spune să fie atenÈ›i atunci când se joacă în apă, deoarece pierderea unui singur peÈ™te i-ar înfuria pe Naga-È™i care, în schimb, ar răspândi molime între animale.

Pentru khmeri, Naga era simbolul curcubeului, considerat o punte magică pe care se ajunge la lăcașul zeilor. Se cunoaște legenda potrivit căreia un capăt al unui naga era ținut de zei, celălalt capăt de demoni pentru a bate astfel apele Oceanului primordial spre a obține ambrozia, nectarul nemuririi.

Naga-È™ii sunt un simbol iniÈ›iatic al morÈ›ii È™i renaÈ™terii. Uneori ei sunt reprezentaÈ›i ca având È™apte capete, simbol al totalității. Se mai spune că ei sunt cei care creează lumea aparenÈ›elor.

Aceste entități ale apei: ondinele, nimfele, sirenele, naga-È™ii trezesc în fiinÈ›a umană toate calitățile legate de acest element. Prin amplificarea elementului subtil apă în om, se dobândeÈ™te un potenÈ›ial erotic elevat, rafinat, o imaginaÈ›ie creatoare vie, creÈ™terea senzualității È™i a capacității de control la nivelul sexualității, stare de optimism È™i o bună integrare în plan social. Mai apare, de asemeni, o bună comunicare cu cei din jur, putere de a atrage fiinÈ›ele prin fascinaÈ›ie.
Datorită meritelor acumulate în transmiterea înÈ›elepciunii tantrice (dragoste cu continență, transmutarea È™i sublimarea energiei sexuale în forme superioare de energie), astfel de spirite ale apelor primesc darul de a se încarna într-o viață ce le permite o rapidă evoluÈ›ie spirituală (ex: Marlyn Monroe).

Adela Sîmbotin