Ondine, sirene, naga-si si nimfe

Asociate elementului apă, nimfele, sirenele, ondinele, pot să-i călăuzească pe călători prin cețuri, mlaștini, peste râuri și mări, dar uneori, dacă apar dizarmonii, îi pot rătăci.
Ondinele operează cu esențele vitale și cu lichidele din plante, animale, oameni, fiind prezente în tot ce conține apă. Ele se ocupă de plantele care cresc sub apă și de mișcările apei. Sunt ființe foarte senzuale, prietenoase și dornice să ajute. Cei care le-au perceput prin clarviziune le descriu ca pe niște ființe foarte frumoase și pline de grație.

“Ondinele au un păr verde-albăstrui, pe care și-l piaptănă cu cochetărie, ieșind la suprafața apei. Sunt frumoase; totuși, uneori crude. Le place să atragă pescari sau cavaleri chipeși care se află în preajma lacului, îi răpesc și îi duc în adâncul palatului lor de cleștar, unde zilele trec iute ca minutele.”

Sunt îmbrăcate într-o substanță strălucitoare, de consistența apei, dar strălucind în toate culorile mării, dintre care verdele predomină. Ele pot fi văzute adesea în preajma iazurilor, a cascadelor, a izvoarelor.

Este foarte cunoscută legenda ondinei, care, din dragoste pentru un muritor, a renunțat la lumea ei și s-a încarnat într-un trup de femeie, spre a-i deveni iubită.

Rudolf Steiner spune despre ele:

“După ce plantele au răsărit, părăsind regatul subteran al gnomilor și umiditatea pământească în care aceștia locuiesc, ele pătrund într-un nou mediu: umiditatea aerului, începând să apară în lumea fizică frunzele. Acestea corespund unei lumi elementale diferite (n.n.: amintim faptul că rădăcinile corespundeau lumii piticilor), în care sălășluiesc „spirite ale apei”. Vechea clarvedere instinctivă a dat acestor spirite ale elementului lichid diverse denumiri, printre care și acela de ondine. Natura intimă a acestor spirite nu seamănă cu cea a gnomilor. Ele nu sunt dotate cu acea aptitudine de a primi, cu ajutorul simțului lor spiritual, toate impresiile transmise de cosmos. Ele nu pot să participe decât într-o formă pasivă la viața universului, manifestate în aerul umed care le înconjoară. Deci ele nu sunt niște spirite tot atât de luminoase ca și gnomii. Ele visează fără încetare și visul lor este în același timp forma lor. Ele nu urăsc pământul în măsura în care o fac piticii, dar sunt sensibile față de tot ce provine de la el. Viețuiesc în elementul eteric care constituie substratul apei, înoată în el. Așa cum gnomii au corespondentă lumea nevertebratelor în plan fizic, ondinelor li se asociază lumea peștilor și a animalelor marine. În starea de vis care le caracterizează, ele leagă și dezleagă, combină și separă elementele constitutive ale aerului încărcat cu umiditate, le transporta frunzelor și le face să coboare de aici până în rădăcini. Această parte a plantei s-ar usca în pământ, dacă ondinele nu s-ar apropia de ea din toate părțile, fiind agenții tuturor transformărilor, chimiștii naturii. Există în ele o spiritualitate fragilă și delicată, care se manifestă tocmai în punctul în care aerul și apa vin în contact. Desigur, ele locuiesc în apă, însă activitatea lor se localizează în special la suprafața ei, fie chiar suprafața unei picături de apă sau a unui lichid vegetal. Ele se tem cel mai mult să nu fie fixate într-un aspect durabil.

Ați auzit poate, că marea Baltică ia un aspect caracteristic în lunile iulie, august și septembrie. Pentru mările apusene acest aspect apare în luna iunie. Marea începe să “înflorească”; adică, la suprafața ei începe să apară un fel de spumă formată din substanțele descompuse ce se ridică din adâncuri. Apa capătă atunci un miros specific de descompunere. Acest fenomen nu are nimic respingător pentru ondine, dimpotrivă. În perioadele în care miliardele de alge, de animale minuscule care au putrezit în adâncul apelor se înălța la suprafață, marea începe să strălucească, pentru ondine, prin mii de culori care le prilejuiesc o mare bucurie, o nespusă jubilare. Este un joc magnific. Marea le apare colorată în interior și în exterior în nuanțe strălucitoare de albastru, violet și verde. Materia descompusă pe care o conține apa dă naștere acestei fosforescențe ce pornește de la albastrul cel mai întunecat, ajungând până la verdele cel mai luminos. Aceste culori reprezintă pentru ondine niște realități, și le vedem atunci cu ochii spiritului cum se afundă, înoată și se scaldă în jocul colorat al apelor. Ele îl aspiră, îl absorb în transparența propriului corp și devin ele însele fosforescente, radiind culori splendide. În aceste momente țâșnește în ele o teribilă nostalgie, o mare dorință de a se înălța, de a plana veșnic în sferele eterate. Acest arzător dor le împinge într-adevăr să se înalțe, să se ofere ființelor angelice a ierarhiei inferioare, îngerii, arhanghelii, întâietorii. Ele simt o imensă fericire în această dăruire, căci continuă să trăiască în sânul acestor ordine.

Este remarcabil să urmărești aceste entități, ondinele, primăvara, când se înalță deasupra pământului, participând la creșterea și înflorirea întregii vieți vegetale. Apoi, odată această operă desăvârșită, ele se răspândesc în ape și se oferă cerului. Un clarvăzător vede atunci născându-se din apele pământului culori fulgerătoare care sunt substanță spirituală, iar ondinele transportă aceste culori, oferindu-le îngerilor, prin care pătrund, oarecum, în eternitatea lor.

Ondinele sunt cele care transmit oamenilor îndemnul: „Gândește în spirit!”
Iar despre ele spun: „Eu pun în mișcare puterea dătătoare de creștere și vindecare a apelor. Ea formează substanța mea vitală.”
Așa cum gnomii corespund în ființa umană inconștientului, ondinele reprezintă subconștientul, tendințele care ne orientează destinul și care trebuie să fie controlate.
Divinități ale apelor limpezi, ale fântânilor, nereidele, ondinele, mai sunt numite și naiade și nimfe. Ca spirite ale apelor din mări sau oceane, poartă denumirea de oceanide.

Se consideră că aduc pe lume și cresc eroi. Momentul din zi ce le caracterizează este amiaza: ”Amiaza este momentul epifaniei nimfelor. Cel care le vede cade într-o stare de extaz. Fascinația exercitată de nimfe aduce după sine așa-numita “nebunie eroică” prin care cel care a căzut pradă ei, năzuiește să realizeze acțiuni pline de curaj, dar și de erotism”.

Sirenele aparțin și ele acestui gen de entități ale elementului apă, avându-și sălașul în cavități de coral, în oceane. Ele răspândesc magia apei și a sexualității, precum și primejdiile seducției căreia neinițiații le pot cădea drept pradă foarte ușor. Dacă vom compara viața cu o călătorie, sirenele reprezintă capcanele pe care ni le întind dorințele și pasiunile. Sunt vestite datorită cântecului lor plin de vrajă, irezistibil.

Despre Naga-și, se spune că sunt protectori ai mediului înconjurător și că au puterea de a pedepsi orice ființă care face rău naturii. Se povestește că un Naga este jumătate om, jumătate șarpe, iar trăsăturile acestuia amintesc de o fetiță frumoasă de 8 ani; el are pielea fină, ca albul laptelui; părul său strălucitor este fin ca mătasea, iar urechile rozalii sunt lungi și subțiri. Ochii au un albastru închis strălucitor. Tradiția budistă din Mongolia spune că tărâmul acestora este organizat aproape ca cel al oamenilor. Marele lor rege este Nagaraja, iar tărâmul său este împărțit în 8 state, fiecare fiind condus de către un Naga. Rangurile lor diferite sunt exprimate prin frumusețea hainelor. Cu cât poziția acestora e mai înaltă, cu atât mai mult îmbrăcămintea este mai împodobită. Statutul lor poate fi, de asemeni, apreciat în funcție de anturaj. Cei mai mari Naga-și sunt înconjurați de mulți însoțitori, în timp ce alții sunt singuri. Pot trăi în orice apă curată, și naturală, îndeosebi în cascade frumoase, deseori fiind alese drept locuința râurile și lacurile. Deși Naga-șii nu sunt elemente esențiale în picturile budiste, deseori îi însoțesc pe boddhisattva (ființe care au atins un nivel de evoluție spirituală foarte înalt, care se pot elibera oricând, dar care, datorită imensei lor compasiuni, aleg să rămână încă pe pământ spre a ajuta oamenii să evolueze spiritual).

Chiar dacă nu sunt pictați în forma lor fizică, prezența Naga-șilor e indicată prin pietre prețioase, ce plutesc la suprafața apei. Ele reprezintă darurile acestor spirite ale apelor, oferite zeității principale a unei Tanka (pictură sacră).

Se spune că învățămintele din lumea Naga-șilor au revoluționat budismul. Nagarjuna, unul din cei mai mari învățați ai Budismului Mahayana, a creat o relație specială între Naga-și și budism. Se crede că a trăit în tărâmul acestora 90 de zile, timp în care i-au dezvăluit învățătura unor texte foarte importante. Întors în lumea oamenilor el a răspândit cunoștințele dobândite, revoluționând budismul și punând astfel bazele ramurii Mahayana.

Se știe în Tibet ca blândețea oamenilor cheamă blândețea spiritelor. De aceea protejând natura, atragi grația acestor Naga-și. Ei sunt atenți mai ales la apă, păstrând-o pură și curată, ea fiind casa lor. La sate, (în Mongolia, Tibet și China) pot fi descoperite deseori altare închinate acestora, iar oamenii aprind tămâie și candele pentru a le atrage bunăvoința.

Mulți mongoli și tibetani duc o existență monotonă, depinzând mult de mediu, astfel încât nu e surprinzător faptul că au multe și diferite obiceiuri și tradiții referitoare la Naga-și. De exemplu, ei cred că toți peștii sunt copii ai spiritelor apelor, așa că nu le fac rău niciodată. De aceea în trecut îi puteai atinge pe spate în timp ce înotau. Chiar și în zilele noastre, copiilor de la sate li se spune să fie atenți atunci când se joacă în apă, deoarece pierderea unui singur pește i-ar înfuria pe Naga-și care, în schimb, ar răspândi molime între animale.

Pentru khmeri, Naga era simbolul curcubeului, considerat o punte magică pe care se ajunge la lăcașul zeilor. Se cunoaște legenda potrivit căreia un capăt al unui naga era ținut de zei, celălalt capăt de demoni pentru a bate astfel apele Oceanului primordial spre a obține ambrozia, nectarul nemuririi.

Naga-șii sunt un simbol inițiatic al morții și renașterii. Uneori ei sunt reprezentați ca având șapte capete, simbol al totalității. Se mai spune că ei sunt cei care creează lumea aparențelor.

Aceste entități ale apei: ondinele, nimfele, sirenele, naga-șii trezesc în ființa umană toate calitățile legate de acest element. Prin amplificarea elementului subtil apă în om, se dobândește un potențial erotic elevat, rafinat, o imaginație creatoare vie, creșterea senzualității și a capacității de control la nivelul sexualității, stare de optimism și o bună integrare în plan social. Mai apare, de asemeni, o bună comunicare cu cei din jur, putere de a atrage ființele prin fascinație.
Datorită meritelor acumulate în transmiterea înțelepciunii tantrice (dragoste cu continență, transmutarea și sublimarea energiei sexuale în forme superioare de energie), astfel de spirite ale apelor primesc darul de a se încarna într-o viață ce le permite o rapidă evoluție spirituală (ex: Marlyn Monroe).

Adela Sîmbotin