Prima pagina Jan van Helsing - Experiente cu ingeri

Jan van Helsing - Experiente cu ingeri

Celebrul scriitor german Jan van Helsing ne povesteste, într-una dintre lucrările sale, "Copiii mileniului III":

"Eu insumi am avut parte de un episod misterios la un examen: cu putin timp inaintea examenului de matematica stateam jos pe podea langa sala unde urma sa dam proba , si imi frunzaream notitele, cu speranta sa-mi mai intre ceva in cap. Invatam rar- ca unii adolescenti- si in acest caz incepusem sa invat de-abia cu doua zile inaintea examenului. De dimineata facusem un drum de o suta de kilometri, de la ora sase fusesem pe autostrada si nu mai aveam putere sa mai asimilez ceva. Asa ca stateam alaturi de ceilalti colegi in fata salii de curs si ne gandeam la lucrurile care urmau sa se petreacă. Eu imi inchisesem caietul intre timp si eram adancit in ganduri, cand deodata am auzit o voce interioara. O mai auzisem si inainte, asa ca am devenit atent. Vocea spunea sa ma ridic si sa ma uit in caietul unui anumit elev. Imediat a intervenit ratiunea mea, care a zis: " Inceteaza, am invatat aproape tot ce era de invatat, ce sa-mi mai intre acum in cap?" Si din nou a venit vocea, care m-a provocat sa ma uit in acel caiet.

Cu o oarecare indaratnicie m-am ridicat de pe podea si m-am dus la elevul respectiv. Cand am ajuns in spatele lui, i-am aruncat o privire peste umar si am vazut o anumita problema de matematica, care mi-era cunoscuta de la invatat. Asa ca am intrebat in gand: "Si ce-i cu asta?"

"Uita-te la ea!", a venit raspunsul. Asa ca m-am uitat din nou la ea, mi-am repetat modul de rezolvare, pana cand am auzit vocea profesorului, care ne chema in clasa.

Pe scurt: cand ni s-au impartit foile de examen si le-am intors, dupa semnalul profesorului, primul exercitiu, care era si cel mai bine punctat, era cel pe care-l citisem in caietul colegului meu de clasa. Il aveam inca in fata ochilor, cum se spune, si am inceput sa-l rezolv.

Dar asta nu a fost toata povestea, s-a mai petrecut ceva neobișnuit dupa jumatate de ora: stateam bine cu timpul, si deja rezolvasem aproape toate exercitiile, cand deodata se deschise usa si un barbat necunoscut de vreo 40 de ani, cu parul blond, scurt si cu ochelari a intrat, si dupa ce a aruncat o privire in clasa, a venit langa mine, si-a pus mana pe umarul meu si a spus:" Ei , Jan, cum merge?"

Auzisem bine? Pe urma s-a uitat peste umarul meu la exercitiile mele si a facut o observatie asupra unuia: "La acesta sa te mai uiti o data." Eu m-am intors, mi-am scuturat capul, si l-am vazut cum mergea prin clasa. Atunci am reluat exercitiul si am observat ca intr-adevar facusem o greseala. Am corectat-o si m-am uitat din nou la barbat. Acesta veni din nou langa mine si spuse tare: "Cu domnul Muller (profesorul de matematica) nu prea te intelegi bine, nu-i asa?" O, Doamne, cat de penibil era. Intr-adevar avusesem discutii cu acel profesor. Acesta numai s-a uitat la mine, dar nu s-a exteriorizat nicicum la aceasta remarca.

Barbatul cu ochelari și-a luat la revedere, spunandu-mi: "Pa, Jan, si mult succes in continuare." Si apoi a părăsit sala de clasa.

Dupa aceasta situatie inedită eram cu totul ravasit. "Ce a fost asta?", mi-a trecut prin cap. Dupa aceea m-am adunat si mi-am terminat lucrarea. Cand am iesit, am intrebat pe vreo doi colegi de clasa daca il cunosteau pe barbatul acela, la care acestia m-au privit amuzati; era clar ca nu aveau idee despre ce vorbeam. Nu fusese nimeni necunoscut in incapere…

Atunci mi-a fost clar ca putea fi vorba doar de ingerul meu pazitor, care a luat acea infatisare."

Tot  Jan van Helsing relatează:

"Altadata , un "inger"- ii spun pur si simplu asa- mi-a salvat viata. La 19 ani eram inca destul de nestapanit si boem; intr-o noapte, tocmai ma intorceam cu un microbus Volkswagen in care mai erau vreo paisprezece barbati si femei (deci cu cinci in plus fata de capacitatea masinii), de la Augsburg, unde fusesem la un concert. Pentru ca eu eram cel care organizase traseul si sofasem de mai multe ori, in noaptea aceea ma aflam la volan. Cred ca era in jur de ora doua dimineata, iar toti eram destul de ametiti. Intre timp, ceilalti pasageri adormisera si ma luase si pe mine oboseala. Tocmai treceam printr-un tunel cand am atipit.

Cu toate acestea, am vazut in continuare tunelul in fata mea si o faptura alba, care a sarit pe sosea. Am pus atunci o frana brusca, la care o parte dintre amicii mei din microbus s-au trezit, iar prietena mea, care ședea langa mine, m-a intrebat uimita ce se petrecuse.

Cand i-am explicat ca franasem din cauza femeii care sarise in calea masinii, prietena mea s-a uitat la mine cu o privire mirata si m-a intrebat "Care femeie?"