Prima pagina Emanuel Swedenborg - Despre credinta (1)

Emanuel Swedenborg - Despre credinta (1)

Credința este recunoașterea interioară a Adevărului

În zilele noastre, prin credință se înțelege ideea că un aspect este într-un anumit fel, pentru că așa ne învață Biserica și pentru că acel lucru nu este evident pentru înțelegerea noastră. Căci se spune astăzi: "Crede și nu te îndoi". Dacă răspunzi: "Nu înțeleg", ți se spune că acesta este și motivul pentru care acel lucru trebuie crezut. De aceea, credința din zilele noastre este o credință în ceea ce nu este înțeles și de aceea poate fi numită credință oarbă; și cum ea este transmisă de la o persoană la alta, ea are un caracter istoric. În cele ce urmează vom vedea că aceasta nu este de fapt adevărata credință spirituală.
Credința autentică este o recunoaștere a faptului că un anumit aspect este așa pentru că este adevărat. Iar cel care are o credință autentică gândește și vorbește astfel: "Acest lucru este adevărat și de aceea îl cred." Credința este în legătură cu adevărul și adevărul este corelat cu credința. Mai mult, dacă un asemenea om nu înțelege că un lucru este adevărat, el spune: "Nu știu dacă acest lucru este adevărat sau nu; și deci încă nu îl cred. Cum să cred ceva ce nu înțeleg? Ar putea să nu fie adevărat."

Dar, se spune de obicei, nimeni nu poate înțelege aspectele spirituale sau teologice pentru că ele țin de domeniul supranaturalului. Totuși, adevărurile spirituale sunt la fel de susceptibile de a fi înțelese ca și adevărurile naturale; și, deși înțelegerea lor ar putea fi neclară, atunci când sunt auzite, ele pătrund atât de adânc în conștiința ascultătorului, încât acesta poate discerne cu ușurință dacă sunt sau nu adevăruri; și acesta este valabil mai ales în cazul celor care iubesc adevărurile. Cunoașterea acestor lucruri mi-a fost acordată prin intermediul mai multor experiențe. Am avut posibilitatea să discut cu oameni ignoranți, întunecați la minte și proști; și, de asemenea, cu oameni născuți în sânul Bisericii și care auziseră ceva despre Dumnezeu, credință și caritate, dar cu toate acestea erau scufundați în minciună și rele. Am putut, de asemenea, să vorbesc cu acești oameni despre arcana (ceea ce este ermetic, secret, de la arceo-‚a închide și arca- ‚arc, cutie; semnificația uzuală- lucruri ascunse, ocultate, mistere) înțelepciunii; și cu toții au înțeles ce le-am spus și au recunoscut adevărul acelor lucruri; dar ei se aflau atunci în lumina cunoașterii limitate pe care o posedă orice om și în același timp în mândria de a fi inteligenți. Totuși, aceste aspecte au survenit și în timpul comunicărilor mele cu îngerii și cu diferite spirite din lumile subtile.

Mulți oameni care au asistat la aceste comunicări au fost convinși, în urma acestor experiențe, că aspectele spirituale pot fi înțelese la fel de bine ca și cele naturale atunci când acestea sunt explicate de către o ființă competentă; pe de altă parte, ele sunt greu de înțeles atunci când omul se gândește la ele singur, cu mintea lui. Motivul pentru care aspectele spirituale pot fi înțelese este acela că în privința cunoașterii, omul se poate înălța până în lumina cerească în care nu apare decât ceea ce este spiritual, adică adevărurile credinței: pentru că lumina cerească este lumina spirituală.
Prin urmare, acesta este momentul în care cei care iubesc adevărul capătă o recunoaștere interioară a acestuia. Cum îngerii au această dragoste de adevăr, ei resping complet dogma care afirmă că înțelegerea trebuie să fie subordonată credinței; căci ei spun: "Ce înseamnă să crezi un lucru, fără să vezi dacă este și adevărat?" Dacă cineva declară că, și în aceste condiții, acel lucru trebuie crezut, ei răspund: "Crezi că ești Dumnezeu pe care trebuie să-L cred sau că sunt nebun să cred o afirmație în care nu văd nici un adevăr? Fă-mă să văd acest lucru, dacă e așa." ªi astfel dogmaticul se retrage. Înțelepciunea angelică constă în faptul că îngerii văd și în același timp înțeleg ceea ce cred.

Despre credință

Dar, ca să se poată vedea și mai clar care este natura credinței atunci când ea este separată de caritate, și care este natura sa atunci când ea nu este separată de caritate, voi relata aici ceea ce am auzit de la un înger din ceruri. El mi-a spus că a vorbit cu mulți dintre reformați și a aflat care era natura credinței lor. Mi-a relatat discuțiile pe care le-a avut cu unul dintre ei, a cărui credință era separată de caritate și cu un altul, a cărui credință nu era atât de separată. Mi-a zis că le-a pus întrebări și că ei i-au răspuns. Întrucât conversațiile respective pot să facă lumină asupra acestui subiect, le voi relata.

Îngerul mi-a spus că discuția cu cel a cărui credință era separată de caritate a decurs în felul următor:

"Prietene, ce ești tu?".
Acela a răspuns: "Sunt un creștin reformat".
"Care este doctrina ta și religia care decurge de aici?"
El a răspuns că este credința.
Îngerul a întrebat atunci: "Care este credința ta?" și el a răspuns:
"Aceasta este credința mea: Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul Său pentru a oferi satisfacție umanității, iar cei care cred aceasta sunt mântuiți."
Îngerul l-a întrebat atunci: "Ce altceva mai știi despre mântuire?"
El a răspuns că mântuirea se poate realiza doar prin acea credință.
Îngerul l-a întrebat mai departe: "Ce știi despre răscumpărarea păcatelor?"
El a răspuns că aceasta a fost realizată prin patimile de pe cruce și că meritul Fiului se răsfrânge și asupra celor care au această credință."
Îngerul a întrebat atunci: "Ce știi despre renaștere?"
El a răspuns că aceasta este realizată de credință.
Din nou, "Ce știi despre pocăință și iertarea păcatelor?" și el a răspuns că acestea sunt realizate de către credință.
Atunci îngerul a spus "Spune-mi ce știi despre iubire și caritate?" și el a răspuns că ele sunt acea credință.
Din nou, "Spune-mi ce știi despre faptele bune?" și el a răspuns că ele sunt acea credință.
Din nou îngerul a întrebat: "Ce crezi despre toate poruncile din Biblie?" și el a răspuns că ele sunt incluse în acea credință.
Atunci îngerul a spus: "Prin urmare, nu vei face nimic?"
La aceasta omul a răspuns "Ce aș putea face? Nu pot face binele prin mine însumi."
Din nou îngerul a întrebat: "Poți avea credință prin tine însuți?" și el a răspuns că nu.
Îngerul l-a întrebat atunci: "Atunci cum poți avea credință?" la care el a răspuns:
"Nu îmi pun întrebări despre aceasta. Trebuie să am credință."
După un timp îngerul a spus "Cu siguranță că știi totuși ceva mai multe despre mântuire?" și el a răspuns: "Ce ar trebui să știu în plus, când mântuirea este realizată doar prin această credință?"
Atunci îngerul a spus: "Răspunzi ca unul care cântă la fluier o singură notă: nu am auzit altceva decât <<credință>>. Dacă nu cunoști decât asta și nimic altceva, atunci nu cunoști nimic. Du-te și alătură-te tovarășilor tăi."
El a plecat și i-a găsit pe aceștia într-un loc pustiu, unde nu era iarbă. A întrebat de ce era așa și răspunsul pe care l-a primit a  fost: "Pentru că nu există nimic al Bisericii în ei".

Discuția îngerului cu cel a cărui credință nu era separată de caritate a fost următoarea:

"Prietene, ce ești tu?"
El a replicat: "Sunt un creștin reformat".
"Care este doctrina ta și religia care decurge de aici?"
El a răspuns că erau credința și caritatea.
Îngerul a spus: "Acestea sunt două."
Iar celălalt a replicat că ele nu pot fi separate.
Îngerul a întrebat "Ce este credința?" și răspunsul a fost "Să crezi ceea ce ne învață Sfânta Scriptură".
Îngerul a întrebat atunci "Doar ai crezut aceste lucruri sau ai și acționat în conformitate cu ele?" și acela a răspuns
"Am și acționat în conformitate cu ele".
Atunci îngerul paradisului, uitându-se la el, i-a spus: "Prietene, vino să locuiești cu noi!"