Prima pagina Emanuel Swedenborg - Despre credinta (2)

Emanuel Swedenborg - Despre credinta (2)

Lumile subtile

În lumea spirituală apar toate lucrurile care pot fi văzute în lumea fizică. Există case și palate; paradisuri și grădini și, în ele, toate felurile de copaci; lanuri bogate și pământuri părăginite, câmpii și tufișuri, și, de asemenea,  și turme, toate semănând exact cu cele de pe pământ. Nu există nici o diferență între ele, cu excepția faptului că cele din urmă au o origine naturală (pământească) iar celelalte o origine spirituală. De aceea, îngerii, fiind spirituali, văd aceste obiecte de origine spirituală, la fel cum oamenii le văd pe cele de origine fizică.
Toate lucrurile care apar în lumea spirituală sunt corespondențe; căci ele corespund sentimentelor îngerilor și spiritelor. Din acest motiv, cei care iubesc binele și adevărul și implicit înțelepciunea și inteligența, locuiesc aici în palate magnifice, înconjurate de grădini pline de pomi încărcați cu rod, iar în jurul acestora sunt din nou câmpii și pășuni unde se odihnesc turme; toate acestea sunt simbolice.
Dar celor care iubesc răul le corespund aspecte cu un caracter opus. Aceste spirite se află fie în iaduri, în care sunt închise în case de corecție fără ferestre, dar în care există totuși o lumină (lumen) ca aceea provenind de la un ignis fatuus; fie se află în locuri pustii și trăiesc în colibe, în jurul cărora toate lucrurile sunt sterpe, unde sunt tot felul de jivine, șerpi, balauri, bufnițe și multe alte lucruri corespunzătoare păcatelor (relelor) lor.

Între cer și iad există un loc intermediar care este numit "lumea spiritelor". În această lume ajung toate spiritele oamenilor imediat după moarte; aici, spiritele interacționează unele cu altele într-un mod similar cu cel în care oamenii interacționează unii cu alții pe pământ. Toate lucrurile care apar în această lume sunt, de asemenea, corespondențe. Aici există grădini, crânguri, păduri cu copaci și tufișuri și, de asemenea, câmpii verzi și împodobite cu flori, și, în același timp, animale de diferite feluri, blânde sau sălbatice, toate conform sentimentelor spiritelor cărora le corespund. Aici am văzut adesea oi și capre, precum și lupte între ele, similare cu cea descrisă în Daniel  vii.i .

Am discutat în lumea spirituală cu unele spirite care au trăit pe pământ cu mult timp în urmă și care s-au adâncit (prin confirmare) în minciunile religiei lor. Am constatat că acestea continuau să creadă și în viața de dincolo cu tărie în aceste minciuni. Am avut de asemenea ocazia să discut cu spirite care au avut aceeași religie ca și primele și care au cultivat aceleași idei religioase, dar nu le-au confirmat. Am aflat astfel că după ce au fost instruite de îngeri, aceste spirite au ajuns să respingă minciunile și să accepte adevărurile autentice. Ele au fost mântuite, în timp ce primele nu au fost. După moarte, toți oamenii sunt instruiți de îngeri, iar în cer sunt primiți numai aceia care percep adevărurile, deosebindu-le de minciuni. Căci după moarte li se permite tuturor să vadă adevărurile în lumina lor spirituală, dar numai cei care nu au confirmat falsitățile ajung să le vadă cu adevărat, în timp ce ceilalți nu le văd, pentru simplul motiv că nu doresc să le vadă. Chiar dacă aceste adevăruri le sunt prezentate de îngeri, ei le resping și le întorc spatele, ridiculizându-le și falsificându-le în continuare.

Semnificația literală a Cuvântului (Bibliei) permite fuziunea omului cu Domnul și asocierea lui cu îngerii Săi

Cuvântul permite fuziunea omului cu Domnul, căci Cuvântul nu vorbește decât despre El. Domnul devine astfel Totul în toate lucrurile de care vorbește Cuvântul, fiind numit El Însuși Cuvântul, așa cum am arătat în Despre Domnul Iisus Cristos. Semnificația literală a Cuvântului permite o asemenea fuziune deoarece din această perspectivă, Cuvântul apare în toată plenitudinea, sfințenia și puterea sa, așa cum am demonstrat în capitolul anterior. Omul nu-și dă seama de această fuziune, dar ea se produce în inima sa, permițându-i să perceapă adevărul și amplificându-i iubirea și credința în Adevărul Divin.
Semnificația literală a Cuvântului permite inclusiv o asociere cu îngerii, căci Cuvântul vorbește de lucruri celeste și spirituale, care descriu exact natura îngerilor. Îngerii din împărăția spirituală sunt descriși în aspectele spirituale ale Cuvântului, iar cei din împărăția celestă în aspectele celeste de care vorbește el. Aceste semnificații sunt dezvăluite pornind de la semnificația naturală (literală) a Cuvântului, dar numai celor care sunt ferm stabiliți în adevăr. Această revelație este instantanee, deci și asocierea cu îngerii are aceeași natură.

Am trăit numeroase experiențe care mi-au dovedit că îngerii spirituali sunt descriși de semnificația spirituală a Cuvântului, iar cei celești de semnificația lui celestă. Mi s-a permis să percep comunicarea cu cerurile care s-a deschis în timp ce citeam Cuvântul în semnificația lui literală. Uneori mi s-a permis să comunic cu cerul superior (celest), iar alteori cu cel inferior (spiritual). Ceea ce eu înțelegeam din perspectiva semnificației naturale, îngerii spirituali înțelegeau din perspectiva semnificației spirituale, iar cei celești din perspectiva semnificației celeste, iar aceste fenomene se petreceau instantaneu. Am perceput această comuniune spirituală de mii de ori, așa că nu mai am de mult îndoieli în privința ei. Există chiar spirite din ceruri care abuzează de această comunicare, repetând anumite pasaje din perspectiva semnificației lor literale pentru a face observații referitoare la cei cu care comunică. Am asistat de foarte multe ori la acest procedeu. Experiența mi-a dovedit astfel că, prin semnificația ei literală, scriptura (Cuvântul) este un instrument divin care permite fuziunea cu Domnul și cu cerurile. În legătură cu aceasta, vă recomand să citiți de asemenea Paragrafele 303-310 din lucrarea Cerul și iadul.

Voi explica acum în câteva cuvinte cum se realizează această fuziune (prin dezvăluirea semnificațiilor corespondente ale Cuvântului). Am explicat anterior că planul celest, cel spiritual și cel natural se succed unul altuia, potrivit ordinii succesive, de la planul cel mai înalt până la cel mai de jos, dar ele coexistă unul lângă celălalt, potrivit ordinii simultane, de la aspectele cele mai interioare până la cele mai exterioare. În mod similar, înțelesurile succesive ale Cuvântului, cel celest și cel spiritual, se regăsesc simultan în cel natural. Numai dacă ați înțeles aceste explicații veți putea realiza (într-o oarecare măsură) cum este posibilă dezvăluirea înțelesurilor spiritual și celest pornind de la cel natural, atunci când omul citește Cuvântul. Îngerii spirituali percep și înțeleg aspectele spirituale ale scripturii, iar cei celești pe cele celeste. Acest lucru este de la sine înțeles, căci aceste aspecte corespund naturii lor esențiale.
Vom ilustra acest lucru printr-o serie de comparații preluate din cele trei regate din natură, respectiv cel animal, cel vegetal și cel mineral.

Mai întâi, din regatul animal: după ce hrana este transformată în cil, vasele sanguine extrag din acesta sângele de care au nevoie, nervii extrag sucurile cu care se hrănesc, iar fibrele își extrag spiritul lor animal.
Din regatul vegetal: trunchiul, ramurile, frunzele și fructele copacului sunt susținute de rădăcinile acestuia, care extrag din pământ o sevă mai grosieră cu care hrănesc trunchiul, ramurile și frunzele, una mai subtilă sau mai pură cu care hrănesc partea cărnoasă a fructelor și una extrem de pură cu care hrănesc semințele din fructe.

Din regatul mineral: în anumite locuri din măruntaiele pământului există minereuri impregnate cu aur, argint și fier. Acestea își extrag elementele din expirația ascunsă a pământului.
Putem ilustra acum prin exemple cum extrag îngerii celești și cei spirituali semnificațiile lor corespondente pornind de la semnificația naturală a Cuvântului (respectiv cea pe care o percep oamenii). Spre exemplu, să luăm cinci porunci din Decalog:

"Să-i cinstești pe tatăl și pe mama ta". Prin tată și mamă, omul îi înțelege pe părinții săi pământești, precum și pe toți cei care le-au ținut locul. Prin cinstire, el înțelege respectarea și ascultarea lor. Un înger spiritual consideră însă că tatăl său este Domnul, iar mama sa este biserica. Prin cinstire, el înțelege iubirea acestora. În schimb, un înger celest consideră că tatăl său este Iubirea Divină a Domnului, iar mama sa este Înțelepciunea Divină a Acestuia. Prin cinstire, el înțelege faptele bune făcute în numele celor două virtuți.

"Să nu furi". Omul obișnuit înțelege această poruncă în sensul ei natural. El știe că nu are dreptul să fure și să își priveze aproapele de bunurile sale, sub nici un pretext. Un înger spiritual înțelege prin furt privarea altora de adevărurile credinței lor și de beneficiile carității, prin minciună și răutate. În schimb, un înger celest înțelege prin furt asumarea acelor atribute care îi aparțin Domnului, cum ar fi dreptatea și virtuțile.

"Să nu comiți adulter". Omul de rând înțelege această poruncă în sensul ei literal. El știe că nu are dreptul să comită adulter, să meargă la prostituate, să se complacă în practici obscene, în conversații lascive și în gânduri triviale. Un înger spiritual înțelege prin adulter violarea beneficiilor oferite de Cuvânt și falsificarea adevărurilor sale. În schimb, un înger celest înțelege prin adulter negarea divinității Domnului și profanarea Cuvântului.

"Să nu ucizi". Omul de rând înțelege această poruncă în sensul ei literal. El știe că nu are dreptul să ucidă un alt om, din ură sau din dorința de răzbunare. Un înger spiritual înțelege prin ucidere comportamentul diabolic sau demoniac care distruge sufletul omului. În schimb, un înger celest înțelege prin ucidere ura față de Domnul și față de toate atributele divine ale Acestuia.

"Să nu depui mărturie falsă". Omul de rând înțelege această poruncă în sensul ei literal. El știe că nu are dreptul să mintă și să defăimeze pe altcineva atunci când se află sub jurământ. Un înger spiritual înțelege prin mărturia falsă susținerea și prezentarea minciunii ca adevăr, a răului ca bine, și invers. În schimb, un înger celest înțelege prin mărturie falsă orice blasfemie la adresa Domnului și a lumii creației.

Din exemplele de mai sus vă puteți da seama cum pot fi extrase semnificația spirituală și cea celestă a Cuvântului pornind de la cea naturală, care le conține în sine. Procesul este absolut minunat, căci îngerii își extrag semnificațiile corespondente fără a ști care sunt gândurile omului care citește scriptura, deși se află într-o corespondență perfectă cu acestea, la fel cum sunt finalitatea, cauza și efectul. Finalitățile nu există decât în împărăția celestă, cauzele în cea spirituală, iar efectele în cea terestră sau naturală. Întreaga creație are la bază corespondențele. Acesta este mecanismul prin care Cuvântul permite asocierea cu îngerii.

Asocierea omului cu îngerii se realizează pornind de la semnificația literală a Cuvântului, căci în orice om există trei nivele ale vieții: unul celest, unul spiritual și unul natural. Atât timp cât se află pe pământ, el trăiește însă pe nivelul natural al vieții sale. Nivelul spiritual nu se trezește în el decât în măsura în care cultivă adevărurile autentice, iar cel celest numai în măsura în care își pune viața la unison cu aceste adevăruri.

Imagini: http://www.josephinewall.co.uk