Ann are noua ani. Ca de obicei, seara, mama ei o aseaza frumos in pat, fara a observa ca fetita este palida si slabita (medicii diagnosticasera un inceput de leucemie).
Ea o imbratiseaza, urandu-i noapte buna, stinge lampa si inchide incet usa. Ann se simte ciudat si nu reuseste sa doarma, cand deodata o senzatie de lumina o face sa deschida ochii. Vede atunci o lumina alba aurita care pare sa provina din peretele din stanga, si care se raspandeste incet in intreaga camera: „M-am asezat si am observat cum lumina crestea. Se marea rapid atat in intensitate cat si ca dimensiuni.
De fapt, lumina a devenit atat de stralucitoare ca mi se parea ca ar fi putut lumina lumea intreaga. Am vazut atunci pe cineva in lumina. Era o femeie minunata si ea facea parte din lumina; de fapt, ea emana lumina. S-ar fi putut spune ca era un cristal pur care emana lumina. Chiar si roba ei parea sa emane propria ei lumina. Roba era alba, lunga, cu maneci largi. Purta o centura aurita in jurul taliei iar picioarele erau goale. Nu din cauza ca ar fi trebuit sa poarte ceva, ci pentru ca plutea la cativa centimetri deasupra solului. N-am vazut niciodata atata blandete si iubire pe chipul cuiva.
Ea m-a chemat pe nume si a intins mainile catre mine. Mi-a spus sa merg cu ea - vocea ei era blanda si dulce - dar... rasuna in capul meu. Comunicarea este mai usoara decat atunci cand va exprimati gandurile in cuvinte. In acel moment m-am gandit ca era vorba despre un schimb de ganduri. Am intrebat-o cine era si mi-a spus ca era ingerul meu pazitor, si ca a fost trimisa pentru a ma duce intr-un loc unde puteam sa ma odihnesc in pace. Iubirea pe care o emana ma invaluia si nu am ezitat sa-mi pun mainile in mainile ei. Am traversat un intuneric inainte de a ajunge intr-o lumina care devenea din ce in ce mai stralucitoare.
Am intrebat-o de ce m-a adus acolo si mi-a spus ca aveam nevoie, pentru ca viata mea devenise prea dura." Ann a ajuns pe o colina intr-un parc luminos impreuna cu alti copii care se jucau, si ea li s-a alaturat, complet "cufundata in aceasta noua lume care emana iubire, pace si bucurie". Fiinta luminoasa a lasat-o in acest parc si a revenit mai tarziu. Ea a luat-o de mana din nou si i-a explicat ca trebuia ca ele sa plece, lucru care a infuriat-o pe micuta. Ea nu voia sa se mai "intoarca". Atunci ingerul i-a explicat cu blandete ca de atunci incolo ii va fi mai usor sa traiasca pe pamant. Intr-o clipa, Ann s-a reintors in patul ei. Mai apoi medicii nu au mai gasit nicio urma de leucemie.
"Poate ca un inger arata ca tot ceea ce noi am uitat: lucruri uitate, sentimente uitate, care nu par cunoscute atunci cand le reintalnim. Pierdute, dar care odinioara au fost ale noastre."
John Ashberry