Primisem cartea "Îngerii" scrisă de Paola Giovetti.
La un moment dat am început să plâng pentru că eu încă nu mi-am văzut îngerul păzitor pe care mi-l închipuiam de o frumusețe copleșitoare și nici pe ceilalți îngeri care mă înconjoară. Citind, mi-am dat seama că s-a transformat atmosfera din jurul meu: camera devenise mai luminoasă, curată.... și am perceput prezența a mai multor entități albe, jucăușe, ca și cum s-ar fi prins într-o horă.
Am lăsat cartea și am început să mă joc, și să râd din tot sufletul. Era o stare de bucurie intensă, vie și ușoară în același timp. Am fugit din cameră în baie, am stat puțin să-mi revin și apoi am apărut, iar în cadrul ușii camerei.
Era ca o joacă de-a v-ați ascunsea. Iar intram până în mijlocul camerei, iar râdeam, iar dansam, mă roteam în cerc... iar fugeam. Pe urmă m-am gândit: "Ce noroc pe mine că sunt singură acasă! Cine m-ar vedea ce fac acum ar crede că nu-s în toate mințile!"
Încet, au plecat, însă a rămas atmosfera de sărbătoare, fericire și preaplin sufletesc.
"Ei inca vin prin cerul din zori cu aripile intinse, Iar muzica lor cereasca pluteste deasupra lumii obosite."
William Shakespeare