Vocea lui Martin Caidin

Martin Caidin este un pilot experimentat. Trebuie să fie unul din rarii piloți din zilele noastre care a pilotat cu adevărat un adevărat Messershmidt german. Independent de pasiunea sa pentru aeronautică, este de asemenea unul dintre scriitorii americani cel mai cunoscut din domeniu autor a peste 30 de lucrări precum "Istoria Boeing-ului 707", "Manual de pilotaj pentru ME109", "Medicina aeronautică", e t c. După 40 ani petrecuți cu piloți de toate naționalitățile, Martin a realizat  că toate poveștile care se relatau numai între piloți ar merita mai multă atenție. Era preocupat cu atât mai mult cu cât își amintea perfect faptul că trăise o aventură stranie pe care nici el și nici copilotul său nu o puteau explica. Data: 13 septembrie 1964. Planul de zbor: din Florida spre Los Angeles. Avionul: un Piper Aztec, N5 196Y. Profilul pilotului: Eddie Keyes inginer Balistic pe IBM, profilul navigatorului: Zack Strickland: inginer NASA; Martin Caidin ocupa numai locul de copilot.

În momentul cu pricina cei doi piloți căutau frecvența turnului din Wichita, imediat după ce survolaseră Dodge City.

Lumina cabinei era roșie, iar lui Eddie  îi era dificil să distingă numerele de pe hartă.

-Care este turnul din Wichita?m-a întrebat el.

-Cum vrei să știu eu asta? Eu locuiesc în Florida.

-Vrei să mă  ajuți? Fă un pic de lumină.

Nu am apucat să ating întrerupătorul cabinei.

-Ce? a întrebat Eddie.

-Despre ce întrebi? am răspuns eu.

-Ai vrut să-mi spui ceva.

-Nu am spus nimic. Tu mi-ai spus "Fă un pic mai multă lumină", iar apoi mi-ai spus "Ia-o la dreapta".

-Nu am spus așa ceva, a negat Eddie.

-Mi-ai cerut să  fac mai multă lumină?

-Da. Dar aceasta a fost tot. Nu eu sunt cel care a spus să o iei la dreapta, tu ești cel care a spus aceasta.

Ne-am privit unul pe celălalt iar apoi ne-am îndreptat amândoi privirea către Strickland, care sforăia serios, iar apoi ne-am privit din nou unul pe celălalt. În același moment Keyes spuse foarte calm "Doamne Dumnezeule". Ceea ce a urmat nu a fost decât rezultatul unei îndelungi practici. Împreună am realizat aceleași gesturi, în aceleași momente, cu aceeași sincronizare. Nici unul dintre noi nu spusese să o luăm la dreapta. Cineva spusese să o luăm la dreapta și nu eram noi aceia și cu atât mai puțin Zack, deci…                                                                                                                            

O lumină aurie a pătruns în cabină prin fereastră. O minunată și pură  lumină strălucitoare provenind de la o imensă bulă  care se afla acum sub noi. Amândoi am întors atunci manșa spre dreapta.Iar această lumină cuprindea orizontul de la nord până la sud, exact acolo unde noi ar fi trebuit să ne aflăm dacă am fi continuat acea traiectorie. În același moment un obiect în flăcări s-a văzut pe cer îndreptându-se către pământ. Exact acolo unde noi ar fi trebuit să ne aflăm. Eddie și cu mine nu aveam nevoie de niciun fel de precizare pentru a știi cea ce se petrecuse. Am încercat să redresăm aparatul. Unda de șoc ne-a lovit din plin precum un camion. Avionul s-a stabilizat, dar a continuat să tremure. Am privit în jos, dar lumina dispăruse.

-Ai văzut asta? m-a întrebat Eddie.

-Da, am răspuns eu.

-Dumnezeule, ce s-a petrecut, de ce am întors? Ce era acel obiect?

-Cred că era un meteorit.

-Dar meteoriții nu ard cu o flacără galben-oranj, a adăugat Eddie.

-Ai văzut acea suprafață plană? am întrebat eu. Aș putea spune că era un metal arzând.

-Asta era, a răspuns Eddie.

Ceva se petrecuse în spațiu. Mai credibil era ceva foarte mare pus pe orbită de noi sau de către ruși, iar noi ne aflam exact în acel loc în momentul intrării sale în atmosferă.

Am chemat prin stația radio turnul de control al orașului Dodge.

-Raportați, a răspuns turnul.

-Acum câteva minute ne-am aflat foarte aproape de un obiect în flăcări la treizeci de mile est de Dodge.

-Ați trecut chiar pe deasupra orașului?

-Afirmativ.

-Suntem foarte fericiți să vă auzim. Cu traiectoria zborului vostru acel obiect ar fi trecut exact peste voi.

-Oh chiar așa? Mai aveți  și rapoarte ale altor piloți?

-Domnule acel obiect a fost văzut în 14 state din Statele Unite, în Canada și în Mexic. Acela a fost un meteorit.

-Mulțumim.

-Dumnezeule, cine v-a spus să întoarceți înainte ca acel obiect să ne lovească? a întrebat Zack din spatele nostru.

Eu cred că era Dumnezeu.

Ce era acea voce? De unde venea? Cine a spus să întoarcem spre dreapta? Eram trei persoane în acel avion nici unul dintre noi nu poate răspunde la această întrebare. Radioul era închis prin urmare această sursă este eliminată. Nu rămâne decât posibilitatea de a fi fost o voce din altă parte. Nici eu și nici Eddie nu putem garanta faptul că am auzit acea voce cu adevărat sau doar în mintea noastră."

Acest caz este deosebit de valoros deoarece subiectul nu a ascultat vocea care îi cerea să  se întoarcă spre dreapta. Atunci, pentru a modifica traiectoria avionului, o lumină albă minunată s-a manifestat în fața avionului obligându-i să se întoarcă pentru a evita minunatul obstacol. În același moment cu manifestarea acestei lumini minunate, un meteorit, nu la fel de minunat în flăcări a brăzdat cerul și a trecut exact prin locul unde ar fi trebuit să se afle avionul!