Viziunea lui Enoh: pedepsirea Ingerilor cazuti
Capitolul 14
Viziunea lui Enoh: pedepsirea Îngerilor căzuți.
Reședința și tronul lui Dumnezeu
1 Această carte conține un cuvânt potrivit legilor divine și povestește
despre pedeapsa dată Îngerilor căzuți care există din toată veșnicia.
2 Este viziunea celor poruncite de Ființa supremă. Am văzut cu ochii
mei, în somn, ceea ce povestesc acum, cu limba mea și cu răsuflarea pe
care Dumnezeu Cel Atotputernic a dat-o gurii oamenilor pentru ca, grație
ei, să comunice între ei și să se înțeleagă.
3 Așa cum Dumnezeu a creat omul și i-a dat însușirea de a înțelege limba
înțelepciunii, tot așa El m-a creat și pe mine și mi-a dat porunca de
a-i mustra pe Îngerii care veghează în cer.
4 Eu am scris cererea voastră, dar în viziunea mea mi s-a arătat că ea
nu va fi îndeplinită, niciodată, și că o judecată a fost dată împotriva
voastră.
5 De acum înainte, voi nu veți mai urca în cer în vecii vecilor: s-a dat
poruncă să fiți întemnițați pe Pământ pentru restul timpului.
6 Dar înainte de asta, veți fi martorii uciderii copiilor voștri mult
iubiți. Nu vă veți bucura de ei și sub ochii voștri vor cădea, străpunși
de o spadă.
7 Cererea pe care ați făcut-o pentru ei și pentru voi nu va fi
îndeplinită, chiar dacă veți plânge, veți implora și veți rosti toate
cuvintele pe care le-am așternut în acest hrisov. Iată ce viziune mi-a
apărut în visul meu: am primit o chemare dinspre nori și am fost răpit
într-un vălătuc de fum. Dârele stelelor și ale fulgerelor m-au făcut să
merg mai repede și au sădit tulburarea în mine.
8 Vânturile m-au făcut să zbor și m-au ridicat de la Pământ până am ajuns la cer.
9 Am intrat în cer și am mers până la un zid făcut din cristale și înconjurat de limbi de foc care m-au înspăimântat.
10 Am străbătut aceste limbi și m-am apropiat de o casă mare făcută din
cristale. Zidurile semănau cu un mozaic și podeaua ei era străvezie.
11 Acoperișul era precum o boltă înstelată străbătută de fulgere; mai
mulți heruvimi strălucitori stăteau în mijloc iar cerul, deasupra lor,
semăna cu un talaz limpede.
12 Un foc ardent înconjura zidurile și chiar și ușa era învăpăiată.
13 Am intrat în casă, iar atmosfera de acolo era în același timp
arzătoare ca focul și înghețată ca zăpada. Înăuntru nu era nici una
dintre plăcerile vieții pământești. Nu mă simțeam în largul meu.
14 Tulburat și dârdâind, am căzut cu fața la pământ și
atunci am avut o altă viziune.
15 Era un alt palat, mai mare decât primul, și toate porțile sale se deschideau înaintea mea.
16 Era clădit din limbi de foc și era atât de minunat, de falnic și de mare încât mi-e greu să descriu o astfel de minune.
17 Pământul era de foc. Fulgere și o boltă înstelată formau tavanul și chiar și acoperișul era de foc arzător.
18 Am privit și am văzut înăuntru un tron înalt, asemănător cu
cristalul. Tot ceea ce era împrejur strălucea ca Soarele și se auzea
vocea heruvimilor.
19 Râuri de foc arzător izvorau de sub tron iar eu nu mă puteam uita la ele.
20 Pe acest tron ședea Ființa Supremă în toată slava Sa. Veșmântul Său era mai strălucitor ca Soarele și mai alb ca zăpada.
21 Nici un Înger nu putea să intre în această casă și să vadă chipul
Ființei Supreme în deplinătatea slavei. Nici o ființă umană nu o putea
privi.
22 Un foc arzător o înconjura și în fața Sa se înălțau niște flăcări
mari. Nimeni dintre cei care se aflau în preajmă nu se putea apropia de
Ea. Erau acolo mii de Îngeri, dar Ea nu avea nevoie de sfaturile lor.
23 Iar sfintele făpturi care Îi stăteau alături nu se îndepărtau nicicând de Ea, nici măcar noaptea.
24 Până în acea clipă, rămăsesem prosternat. Dar Stăpânul, cu propria
Lui gură, m-a chemat și mi-a spus: "Enoh, vino aici și ascultă-Mi
cuvântul sfânt."
25 Apropiindu-se de mine, unul dintre sfinți m-a trezit,
m-a făcut să mă ridic și să mă apropii de ușă. Eu priveam cu capul plecat.
Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol,
fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro,
este strict interzisa si se pedepseste conform
Legii drepturilor de autor.