M-am aflat o dată lângă cineva care urma să moară, cu câteva ore înainte ca acel eveniment să se producă. Fusese o ființă deosebită, de o bunătate aproape ireală în această lume.
Deși aveam în față un om pentru care, în mod evident, desprinderea de corpul fizic era chinuitoare, starea pe care am trăit-o acolo a fost una de pace profundă și înălțătoare, plină de lumină, împăcare, seninătate, liniște.
Am simțit cum, în jurul încăperii și în sus spre înalt, numeroși îngeri, ființe de lumină, îl asistau în acea trecere plini de iubire, solicitudine și chiar cu o atitudine de ceremonie sacră. Prin tunelul acela care se formase spre înalt cobora lumină, iar sentimentul era de legătură cu Dumnezeu, o stare de certitudine că ceea ce se petrece este voia Lui, iar îngerii o exprimă.
Atunci când fiica lui înlăcrimată m-a întrebat: "Oare raiul există? Oare tatăl meu va merge acolo?" i-am răspuns fără ezitare: "Da. Cu siguranță."
Marcel
"Ingerii pot zbura deoarece ei insisi nu se considera a fi grei."
Cugetare scotiana