Aproape o ora intreaga au ramas asa aplecati, cuprinsi de cea mai adanca smerenie in fata Copilului. Abia dupa ceea s-au ridicat incet, ramanand in genunchi, privind cu fetele scaldate in lacrimi la Domnul Creatorul Universului si Vesniciei. Ei veneau de departe si numele lor erau Gaspar, Melchior si Baltazar. Si lumea intreaga se bucura nespus de Cel ce avea sa schimbe fata lumii cu iubirea Lui. Soarele isi uitase drumul astfel incat luna s-a intalnit cu el la rasarit, iar stelele nu se mai saturau sa-l mangaie in lumina pe Cel nascut din Duhul Sfant, caci El era Lumina cea dumnezeiasca ce s-a intrupat in om ca sa arate astfel omenirii ca in fiinta ei salasluieste iubirea cea fara de sfarsit.
Orice reproducere, integrala sau partiala, a acestui articol,
fara acordul scris al site-ului angelinspir.ro,
este strict interzisa si se pedepseste conform
Legii drepturilor de autor.
"De fiecare data cand moare un copil bun, coboara pe Pamant un inger al lui Dumnezeu, il ia in brate, isi intinde aripile mari si albe, zboara impreuna cu el in toate locurile care ii placeau copilului, ii culege un buchet de flori pe care le duce sus lui Dumnezeu, unde vor inflori si mai frumos decat pe Pamant." Hans Christian Andersen