Pe trambulina

Eram la Baia Mare, la piscină, împreună cu câÈ›iva prieteni È™i nu era nimeni altcineva decât noi. În zona piscinei totul era acoperit de un strat de apă È™i de mâzgă. Ne-am urcat pe trambulină să sărim de acolo, dar trambulina era dispusă în aÈ™a fel, sau mai bine zis È™nurul de plastic ce demarca culoarele de înot era amplasat astfel încât am fi sărit chiar pe È™nur. Văzând acest lucru, eu care nu mai sărisem de la trambulină, mi-am spus că nu vreau să-mi forÈ›ez norocul. ªi am vrut să mă dau jos, rugându-l pe băiatul de lângă mine să mă ajute să cobor. Dar fiind luaÈ›i de joc, toÈ›i râdeau È™i-mi spuneau: ‘Ce, acum vrei să cobori? Sari, dacă tot eÈ™ti acolo, de ce să mai cobori!’

M-am supărat puÈ›in interior, pentru că pur È™i simplu nu doream să sar; È™i atunci am vrut să cobor singură. Am pus piciorul pe pervaz - era foarte greu să cobori totul fiind acoperit de mâzgă - È™i în acel moment am alunecat, mi-a alunecat piciorul pe mâzga aceea, È™i trambulina fiind foarte înaltă aÈ™ fi căzut foarte tare È™i m-aÈ™ fi lovit rău, pentru că totul acolo era din ciment.

ªi în momentul în care am alunecat È™i am început să cad, mi s-a părut că totul s-a desfășurat cu încetinitorul, deci puÈ›in mai lent ca în mod obiÈ™nuit È™i am simÈ›i foarte clar o forță care m-a făcut să aterizez în picioare. Pe moment nu mi-am dat seama ce, pentru că eram ca încremenită, împreună cu toÈ›i cei din jur. Dar când am ajuns jos, după ce am răsuflat uÈ™urată că nu s-a întâmplat nimic, am realizat că numai o forță divină protectoare putea să devieze traiectoria mea în aÈ™a fel încât să aterizez cu bine. Era vorba despre îngerul meu protector. Mi-am amintit apoi că ceva asemănător relatează È™i Monroe, în cartea lui, că de la un anumit moment, el întotdeauna când cădea era protejat È™i nu se lovea.