Paradisul terestru si pomul cunoasterii

Capitolul 32
Paradisul terestru și pomul cunoașterii

1 Am adulmecat aceste parfumuri; și în timp ce privirea mea se îndrepta spre Miazănoapte, dincolo de munți, alți șapte munți au apărut în zare. Ei erau acoperiți de nard, acea plantă ale cărei rădăcini dau un parfum delicios, și de alți copaci înmiresmați, arbori de scorțișoară sau de piper.
2 După ce am trecut de piscul acestor munți, departe înspre Răsărit, am traversat marea Eritreei fără a zăbovi acolo. Am trecut de Îngerul Zotiel și am ajuns în grădina dreptății.
3 În ea erau plantați mulți pomi foarte mari, care îndulceau aerul cu parfumul lor suav. Cu adevărat, ei sunt extrem de mari și de o frumusețe remarcabilă.
4 Acolo se află pomul înțelepciunii care-l face înțelept pe oricine îi mănâncă fructele. Seamănă cu un carubier17; fructele sale splendide seamănă cu niște ciorchini de struguri și mireasma sa se răspândește de jur împrejurul lui.
5 Am strigat: Ce frumos e acest pom! Ce frumos miroase!
6 Rafael, care mă însoțea, mi-a spus că acela este pomul cunoașterii din care mâncaseră strămoșii mei îndepărtați. Drept urmare a faptei lor, conștiința lor s-a dezvoltat și ochii lor s-au deschis; dar totodată ei și-au simțit și nedesăvârșirea și aceasta i-a făcut să iasă din [starea de] unitate.