Prima pagina O scara de ingeri

O scara de ingeri

Moștenitorul celebrului institut de sondaje Gallup, George Gallup Jr, a citit lucrarea lui Moody și pasionat fiind de subiect a decis să realizeze o anchetă despre EGVM la scară națională, ceea ce, ținând cont de dimensiunea SUA, reprezenta o adevărată premieră. Rezultatele acestui sondaj au fost impresionante și a decis să le analizeze serios. Lucrarea sa „Aventuri în imortalitate” este pasionantă deoarece oferă un tablou precis în legătură cu ceea ce se petrece după moarte și mai ales, grupând toate mărturiile adunate, despre ceea ce este posibil să întâlnim în ceruri. Rezultatele sale confirmă punct cu punct sintezele lui Moody și ale lui Ring. Printre mărturii este prezentat un caz cu adevărat în afara normelor, cel al unei femei din Pennsylvania, în vârstă de 70 de ani în momentul în care i s-a luat interviul, fostă infirmieră.

 

La o săptămână după  ce femeia născuse, medicul a examinat-o din nou și a decis să o interneze imediat. A rămas trei zile la spital înainte ca decizia de a fi operată să fie luată. Dar soțul său a refuzat intervenția chirurgicală care risca să provoace daune interne iremediabile.

„Eram așa de bolnavă că nu puteam nici măcar să mă ridic din pat. Era într-o duminică după amiaza. Soțul meu a luat un taxi și m-a transportat în brațe ca pe un copil. În mod curios pe drum mi-am recuperat un pic forțele. Am ieșit din taxi și am mers până la apartamentul nostru care era la etajul trei. Mă simțeam uimitor de bine. Niciodată nu simțisem o așa stare de bine și niciodată după aceea. Familia  și vecinii mei erau cu toții adunați. Apoi ca și cum cineva mi-ar fi vorbit, o voce mi-a spus că urma să mor și că trebuie să-mi anunț soțul și familia. Apoi i-am adunat pe toți în camera mea. Am luat mâna soțului meu și i-am spus: „

 

Trebuie cu toții să vă pregătiți să vă întâlniți cu Dumnezeu pentru că eu voi merge acum să îl întâlnesc.”

Mă simțeam foarte calmă și nu sufeream deloc. Cu trei ore în urmă, când părăsisem spitalul durerea era insuportabilă. Aș putea spune că eram ca într-un fel de transă. În acel moment am avut ca un fel de viziune.

Se vedea ca și cum toți îngerii coborau din cer și ținându-și mâinile într-un anume fel formau ca un fel de scară care urca până la cer. Urcând acea scară aveam totuși sentimentul că știam tot ceea  ce se petrece în casa mea, știam cum toți vecinii și familia mea plângeau, cum soțul meu în genunchi la capul patului îl ruga pe Dumnezeu să mă lase să revin pentru binele bebelușului nostru. Am continuat să urc scările formate din mâinile îngerilor până ce am atins paradisul. Ajungând în fața unei porți era un sunet care se auzea. Un înger mi-a spus: „Acest sunet manifestă rugăciunile familiei tale ca să te întorci. De ce nu-l rogi pe Dumnezeu să te lase să te întorci ca să-ți crești copilul?”

După ce am trecut de acel sunet am putut să disting o persoană așezată pe un tron. Am spus: „Lasă-mă Doamne, te implor, să mă întorc să-mi cresc copilul.” Nu mi-a răspuns, dar m-a luat de mână și m-a condus spre scara pe care urcasem. Între timp familia mea se apucase să facă pregătirile pentru înmormântare. Sunt sigură că vă puteți da seama ce a fost când am revenit. Aveam pe atunci 17 ani. Acum am 70 și de atunci nu am mai avut nici un alt copil.”