Prima pagina O experienta tulburatoare

O experienta tulburatoare

Marcel a suferit două atacuri de inimă grave, dintre care al doilea aproape că l-a ucis, dar relatează că atunci el a intrat într-o altă lume, plină de pace și de frumusețe:

„M-am pomenit mergând într-o lume complet diferită. Era indescriptibil de frumos și mergeam pe o cărare. Era o lume complet diferită de aceasta... Cum mergeam noi (el și îngerul său păzitor) așa, pe cărarea aceea, am observat o abundență de flori și copaci. Erau de o mare varietate și aveau mult mai multe culori decât pe pământ – sau poate că eram eu capabil să văd mai multe culori decât pe pământ, nu sunt sigur.

Am observat pe cineva pe cărare, în fața mea. Când m-am apropiat de acel om, am putut vedea și simți că era o ființă minunată. M-am simțit copleșit de cum l-am privit. Era scăldat în lumină. Ghidul care era cu mine m-a întrebat dacă știu cine era ființa aceea și am spus că da. Era Iisus Cristos.

Când ne-am apropiat de El, am resimțit o iubire nemăsurată emanând din ființa Lui. Este greu de descris, dar o puteam simți peste tot în jurul Lui. ªi eu am simțit atunci o iubire imensă pentru El. Am căzut la picioarele Lui – nu pentru că așa mă gândisem să fac, ci pentru că nu mai puteam să stau în picioare. Am simțit pur și simplu un imbold extrem de puternic să cad la picioarele Lui și să-L ador.

Când am îngenuncheat acolo, la picioarele acelei ființe minunate, am devenit deodată  conștient de viața mea trecută, care mi-a fost derulată rapid prin fața ochilor. Totul s-a petrecut într-o perioadă scurtă de timp și am simțit iubirea lui Iisus pe întreaga durată a procesului. Iubirea aceea era... era pretutindeni. ªi era ca și cum am fi putut comunica unul cu celălalt, fără să vorbim. După un timp, Iisus s-a aplecat și am știut că trebuie să mă ridic. Când am fost din nou în picioare, a plecat.

Ghidul meu m-a condus până la un oraș. Era un oraș de lumină. Era similar cu orașele de pe pământ, cu clădiri și drumuri, dar acestea păreau a fi construite din materiale considerate prețioase pe pământ. Păreau a fi din marmură, aur și argint, precum și din alte materiale strălucitoare, numai că erau diferite. Clădirile și străzile păreau să strălucească și să sclipească. Priveliștea era de o frumusețe indescriptibilă.

Trăiam un sentiment de iubire și de pace. Pe pământ, întotdeauna trebuie să fie ceva care să te deranjeze. Întotdeauna există o problemă care ne sâcâie – fie că e vorba de sănătate, fie bani, fie alte persoane etc. Aici lipsea așa ceva. M-am simțit liniștit complet, fără nici o problemă de nici o natură. Nu era ca și cum nu ar fi existat provocări. Era pur și simplu ca și cum totul ar fi fost sub control. Era un sentiment atât de minunat, încât aș fi dorit să-l păstrez pentru totdeauna.

ªi mai era și sentimentul de iubire. Iubirea de la Iisus. Emana din El și era peste tot împrejur...”