Nu era Cristos, ci un inger

Dean, un adolescent de 16 ani, cu probleme renale, este adus de urgenta la spital, unde se prabuseste, cu moarte clinica.

Baiatul este transportat imediat la reanimare: medicii ii comprima toracele si ii injecteaza adrenalina. Inima reincepe sa bata, dar Dean nu isi revine decat dupa douazecisipatru de ore.

In timp ce pediatrul discuta cu el, baiatul il lasa sa inteleaga ca a triat o experienta pe care "niciun cuvant omenesc nu ar putea-o descrie":

"Dintr-o data, dupa ce am atins un anumit punct in interiorul tunelului, s-au aprins lumini peste tot in jurul meu. Am putut vedea astfel ca ma aflam intr-un fel de tunel, iar viteza cu care treceam de aceste puncte luminoase m-a facut sa inteleg ca ma deplasam cu sute de kilometri pe ora. Chiar in acel moment, am remarcat ca era cineva alaturi de mine: am vazut o Fiinta cu parul auriu, inalta de mai mult de doi metri si imbracata cu o roba lunga si alba, prinsa de talie cu o simpla centura. Nu mi-a spus nimic, dar totusi nu-mi era frica de el, pentru ca simteam pacea si iubirea care emanau din fiinta sa. Nu, nu era Cristos, dar stiam ca fusese trimis de Cristos. Era fara indoiala unul din ingerii sai trimis acolo pentru a ma duce la ceruri."