Mare forfota in cer

Capitolul 60
Mare forfotă în cer

1 În cea de-a paisprezecea zi a celei de-a șaptea luni a vieții mele, am văzut că cerul era scuturat cu putere. Oștirea lui Dumnezeu și miile de Îngeri erau cuprinse de o forfotă mare.
2 Stăpânul Timpului era așezat pe tronul Lui, înconjurat de slavă, iar Îngerii stăteau lângă El.
3 Mi-a fost teamă, am simțit o durere vie în șale și am căzut la pământ.
4 Mihail a trimis pe unul din Îngerii lui pentru a mă ridica. De îndată mi-am revenit din șocul suportat la priveliștea acestei oștiri, a forfotei sale și a acestor scuturături puternice care zguduiau cerul.
5 Mihail mi-a zis: "De ce ești tulburat de ceea ce vezi? Până acum, a domnit doar îndurarea divină; și înceată a fost mânia Domnului față de locuitorii Pământului.
6 Dar când va sosi ziua judecății, mânia sa teribilă se va manifesta. El a pregătit-o pentru toți aceia care își bat joc de legile Sale, care nu cred în El și care-I ponegresc numele. Această zi a fost pregătită și pentru a face un legământ cu cei aleși și pentru a-i pedepsi pe toți păcătoșii. Atunci, El va ucide părinții și copiii".
7 Doi monștri au fost recunoscuți în acea zi: unul femeiesc, numit Leviatan, hărăzit adâncurilor oceanelor și tuturor apelor;
8 celălalt, bărbătesc, Behemoth, sortit imensului deșert din Dendain, situat la răsărit de grădina aleșilor. În acest deșert l-a primit Dumnezeu pe bunicul meu, al șaptelea de la Adam, primul om pe care l-a creat.
9 L-am rugat atunci pe un Înger să-mi arate forța acestor monștri și să-mi explice cum au fost dezlegați și aruncați în fundul mării și al deșertului.
10 Îngerul meu mi-a spus: "Tu, fiul unui om, vrei să știi ceea ce trebuie să rămână tainic."
11 Un alt Înger, care mă însoțea, mi-a dezvăluit alte taine. El mi-a arătat începutul și sfârșitul lucrurilor.
12 Am văzut astfel ceea ce se află sub Pământ, în fundul hăului și în străfundul cerurilor, hambarele în care sunt rânduite vânturile, puterea lor calculată și drămuită. Intensitatea luminii Lunii este supusă unor reguli. Cât despre stele, ele sunt organizate în constelații care poartă fiecare câte un nume.
13 Tunetul nu bubuie la întâmplare, nici trăznetul și nici fulgerele care brăzdează cerul.
14 Căci tunetul face pauze când bubuie. El și cu fulgerele sunt de nedespărțit și complet supuse lui Dumnezeu.
15 Când fulgerul strălucește, tunetul dă glas, dar Duhul îl potolește de îndată. Fenomenul este înscris în timp și măsurat de o clepsidră; fiecare din ele este înfrânat de Duhul.
16 Duhul mării, masculin, este voinic și o atrage cu puterea lui, silind-o să se retragă; astfel, ea este alungată și risipită pe toți munții Pământului.
17 Duhul înghețului este propriul său Înger, pe când duhul grindinei este un Înger al lui Dumnezeu.
18 Duhul zăpezii o lasă să cadă cu propria-i putere; este un duh deosebit, iar ceea ce urcă din ea este o brumă numită "prospețime".
19 Duhul ceții nu se află în aceste hambare: el are unul numai al lui căci drumul său e glorios, atât în lumină cât și în întuneric, atât iarna cât și vara.
20 Duhul rouăi sălășluiește la hotarele cerului și locuința sa este vecină cu hambarele ploii; ea cade atât vara cât și iarna; norul ei și cel al ceții sunt întovărășite.
21 Când duhul ploii se mișcă în afara hambarului său, vin Îngerii, deschid hambarul și o scot afară; apoi, când se răspândește pe întregul Pământ, ea se unește cu apa care este deja pe el.
22 Într-adevăr, apele le sunt hărăzite locuitorilor Pământului, căci ele constituie o hrană trimisă de Dumnezeu. De aceea, ploaia este supusă controlului Îngerilor.
23 Am văzut toate acestea pe drumul care duce spre locuința celor drepți.
24 Îngerul păcii mi-a spus: "Acești doi monștri, pregătiți potrivit măreției lui Dumnezeu, sunt hrăniți în vederea pedepsei."