Prima pagina Locuinta mortilor inaintea judecatii

Locuinta mortilor inaintea judecatii

Capitolul 22
Locuința morților înaintea judecății
1 Mi-am urmat drumul și am ajuns într-un alt loc. El mi-a arătat, la asfințit, un munte uriaș făcut din stânci foarte tari,
2 în care se deschideau patru peșteri adânci, late, cu pereții netezi. Trei erau întunecate, iar cea de-a patra – luminoasă. În mijlocul acesteia curgea un izvor. M-am mirat că peșterile acelea erau așa de adânci și aveau pereții așa de netezi.
3 Atunci Rafael, care mă însoțea, mi-a răspuns: „Aceste peșteri sunt sortite a primi sufletele morților; pentru asta au fost create, pentru ca toate sufletele oamenilor să fie adunate în ele.
4 Este hărăzit ca acestea să rămână în peșteri până în clipa hotărâtă pentru judecarea lor.”
5 Am văzut acolo sufletele oamenilor morți; am auzit glasul lor care urca la cer ca o plângere.
6 L-am întrebat pe Rafael de unde venea spiritul a cărui voce plângăreață ajungea până la cer, iar el mi-a spus:
7 „Este spiritul lui Abel pe care fratele lui Cain l-a ucis; el îl învinuiește pentru a obține ca seminția lui să fie nimicită, ștearsă de pe fața Pământului și să dispară din spița omenească.”
8 L-am întrebat de ce celelalte peșteri erau separate.
9 „Peșterile au fost făcute pentru ca spiritele celor morți să fie despărțite unele de celelalte. Cea în care curge un izvor luminos este sortită spiritelor oamenilor drepți.
10 Alta este rezervată ființelor care nu au urmat calea cea dreaptă, care au murit și au fost îngropate fără să li se fi dat vreo osândă în timpul vieții lor.
11 Acolo, sufletele lor sunt puse la o parte în vederea marii pedepse pe care o merită. În marea zi a judecății ce va împărți pedepse și osânde, fiecare spirit va fi răsplătit după cum merită. Acolo vor fi întemnițate pe vecie.
12 O altă peșteră este rezervată sufletelor celor care fac reclamații, plângându-se că au fost nedreptățiți: ei au fost uciși pe vremea celor care au urmat calea cea greșită.
13 În sfârșit, ultima peșteră a fost creată pentru sufletele tuturor oamenilor care nu au găsit unitatea, iar prin aceasta nu au urmat calea cea dreaptă, respingându-L pe Dumnezeu și încălcând legile universale. În ziua judecății, spiritele lor nu vor fi pedepsite – dacă au fost pedepsite aici, vor fi mai puțin chinuite – ; în schimb, ele nu vor mai renaște.”
14 Uimit, I-am spus Ființei supreme: Binecuvântat fie Domnul meu, Stăpânul legilor, care domnește în vecii vecilor.