Intalnire cu moartea

M-am trezit ușoară și zâmbind.
M-am îmbrăcat încet, păstrând căldura întâlnirii, în inimă.
La servici, pe când vorbeam, am simțit deodată că eram dincolo de trupul meu, pe care-l conștientizam mișcându-se, eram dincolo de cuvintele pe care le spuneam, și care izvorau dintr-o fântană a eternitații, eram dincolo de ceea ce vedeam, de tot ce mă înconjura. Un sentiment de "bine" și de fericire a împlinirii mă umplea. M-am lăsat în voia stării, și zâmbind, mă percepeam în fiecare ființă spre care mi se îndrepta atenția.
Era magnific.
Sunetul telefonului mă chemă.
"Ne întâlnim azi?..."
Era Eara , o prietenă bună.
"Da. Vin pe la tine. Ai nevoie de ceva?!"
"Poate-mi aduci melodia aceea ce suna ca aripile îngerilor, deschise, în zbor."
"Ok. Ne vedem."
Eram aproape de trecerea de pietoni.
"Oare dacă ar fi să mor, aș fi mulțumită de ce am făcut până acum, aici, pe pământ?!", îmi trecu prin minte.
M-am mirat și eu de întrebare. Dar mi-am răspuns : " Da. Sigur sunt mulțumită. Am căutat să mă apropii de suflet, să înteleg creația, să devin mai bună și mai înțeleaptă, mai armonioasă."
O mașină opri, iar șoferul îmi făcu semn să trec.
Cu pași mici am început traversarea. În auz un șuierat de aer despicat de viteza unui obiect m-a făcut atentă. Privind strada, o mașină din același sens cu cea care oprise, venea accelerat. Am grăbit pasul, să trec în cazul în care nu mă vedea. Atunci, o a treia, pe care nu o văzusem înainte, apăru. Eram exact în dreptul ei. Nici un semn însă că șoferul mă zărise.
Brusc, o lumină albă mă înconjură și timpul se opri.
ªtiam că e o clipă de cotitură în existența mea.
Fiecare gest pe care-l făceam, parcă dura veacuri.
Am pus mâna stângă pe capotă și m-am răsucit înapoi. În spatele meu, știam că trecea altă mașină. Între cele două erau câtiva centimetri.
M-am ridicat pe vârfuri, încercând să-mi păstrez echilibrul între mașini. O pace și o încredere puternică mă susțineau.
La vreo 30 de metri de trecere, a treia masină reuși să oprească.
Tânărul de la volan își puse mâinile pe cap, iar capul pe volan.
Era incredibil.
Dispărusem din fața mașinii lui și apărusem aproape în spatele ei.
"Îți multumesc, arhanghel drag."
Atât am putut să mai gândesc.
Mintea îmi era acum goală.
Mă întâlnisem cu moartea.

dialogcuingeri.blogspot.com