In pas de inger

 Am participat la evenimentele organizate cu ocazia "Săptămânii îngerilor" costumată în îngeraș și cu dorința de a-i imita, adică de a mă comporta toată săptămâna ca un înger în orice situație m-aș fi aflat, indiferent dacă purtam costumul sau nu.

Unul dintre momentele care mi-a umplut sufletul cu bucurie a fost o stare de comuniune cu Îngerul Armoniei pe care am trăit-o într-una dintre seri, în timpul manifestărilor. Mă așezasem pe un scaun pentru a participa și eu la experimentul de contactare a entităților angelice care se realiza acolo și, la un moment dat, mi-am dat seama că nu-mi mai simt corpul. Am deschis ochii discret ca să verific și, după ce m-am liniștit asigurându-mă ca sunt tot eu și că mă aflu tot acolo unde știam că mă aflu, am închis ochii din nou și... nu-mi mai simțeam corpul deloc.

Am fost mai atentă de data aceasta și mi-am dat seama că simțeam că am un corp din lumină (mult mai mare decât corpul meu obișnuit), care pulsa ritmic, într-un fel de respirație cu tot corpul, iar aripile le-am simțit ca pe un fel de freamăt undeva în interiorul acestui corp.

O stare indescriptibilă de bucurie, de libertate, de iubire, solicitudine și înțelegere față de toate ființele, de puritate, înălțare și recunoștința de a acționa în totalitate conform voinței lui Dumnezeu. Am simțit cum e să fii înger și sunt fericită.

Mihaela