Prima pagina Greseala comisa de cele sapte stele

Greseala comisa de cele sapte stele

Capitolul 21
Greșeala comisă de cele șapte stele
1 M-am dus apoi în altă parte, ajungând într-un loc unde totul este neant.
2 Priveliștea era cumplită: nu era nici cer deasupra, nici pământ dedesubt; era un loc ciudat deoarece nu avea nici o formă.
3 Acolo erau șapte stele înlănțuite laolaltă; semănau cu niște munți mari și ardeau ca focul.
4 Am întrebat atunci de ce sunt înlănțuite astfel și de ce sunt prizoniere.
5 Uriel, unul dintre sfinții Îngeri care mă însoțeau și mă călăuzeau, mi-a răspuns: „Enoh, de ce pui aceste întrebări?
6 Aceste stele sunt cele care au încălcat poruncile Domnului și ele au fost înlănțuite aici pentru un milion de ani, durata corespunzătoare greșelii lor.”
7 De acolo, am mers în alt loc și mai înspăimântător decât cel de dinainte, unde am văzut ceva cumplit: o vâlvătaie mare arunca limbi de foc; o groapă cobora până în abis, care era și el plin de coloane învăpăiate. Acesta era imens – cu neputință să-i deslușești hotarele. Am strigat:
8 Ce grozăvie! Ce loc cumplit vederii!
9 Uriel, care stătea alături de mine, mi-a zis: „Enoh, de ce ți-e frică?” I-am răspuns că din cauza acelui loc cumplit și a suferinței teribile pe care o vedeam acolo.
10 El a adăugat că acolo erau întemnițați pe vecie Îngerii căzuți.