Prima pagina Era asa de frumoasa

Era asa de frumoasa

 

Cazul lui Kim, o adolescentă  de cincisprezece  ani, care este adusă la spital pentru o operație la gambă în urma unei entorse la tibie, în iunie 1990. Operația se derulează bine, dar câteva zile mai târziu o durere teribilă îi paralizează piciorul. Revine la spital și după diferite injecții durerea pare să dispară. Peste câteva zile revine mult mai teribilă ca niciodată, așa de teribilă încât lui Kim îi venea să urle. Dar nici un sunet nu reușește să iasă din gura ei, iar încăperea din jur începe să se învârtă. Ea nu mai reușește să vadă nici camera în care se afla, nici patul, nici pe mama sa care-i era alături, nici asistentele care alergau prin încăpere, nici electrocardiograma a cărei linie devenise dreaptă.  Era din punct de vedere clinic moartă.                            

„Nu știu încă cum aș putea să explic. Era doar întuneric pretutindeni în jur, aproape ca într-un tunel. Nu era exact ca un tunel, dar este cea mai asemănătoare imagine pe care o găsesc. Mă aflam acolo și am văzut o lumină strălucitoare, nu o lumină care încălzește ci o lumină care mă liniștea. Am devenit curioasă și am început să mă îndrept către ea. Am auzit pe cineva care mă striga pe nume. Am privit în acea direcție și am văzut o femeie. Era complet îmbrăcată în alb. Pletele sale erau albe și cădeau pe spate până la genunchi. Era foarte frumoasă și strălucitoare, nu din cauza luminii îndepărtate, ci de la ea însăși. M-a strigat pe nume și mi-a spus: „Nu a venit încă vremea ta.” Nu am înțeles cu adevărat, iar ea a repetat din nou. Nu era vremea mea și trebuia să mă întorc înapoi. Când mi-a spus pentru a doua oară că trebui să mă întorc, mi-am reaminti durerea și tot restul și nu voiam să revin. Doream să mă îndrept mai mult către lumină; mă simțea așa de bine, așa de fericită. A repetat mesajul din nou, spunându-mi că nu era momentul meu și că trebuia să mă întorc și că totul va fi bine. În cele din urmă m-am decis să fac cale întoarsă. Apoi m-am trezit nehotărâtă.”

Inima sa se oprise să  mai bată pentru câteva minute, timp în care doctorii i-au pompat oxigen. În momentul revenirii i-au injectat calmante și, așa cum acea ființă de lumină îi promisese, durerea a trecut pentru totdeauna.