Enoh se simte mic dupa dialogul lui cu Dumnezeu
Capitolul 39
Enoh se simte mic după dialogul lui cu Dumnezeu
1 Copiii mei, comoara mea, ascultați-mă, căci am multe lucruri să vă spun.
2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă pot spune din gura Sa tot ceea ce a fost, ceea ce este, și ceea ce va fi în ziua Judecății de Apoi.
3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să știți totuși că aceste cuvinte pe care le auziți sunt cele ale unui om care a fost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu față în față. De aceea, mă simt de parcă aș fi o bucată de fier proaspăt scos din focul arzător, aruncând încă jerbe de scântei de jur împrejur în timp ce se răcește.
4 Priviți-mi ochii. Poate vedeți ceva de seamă în ei. Aflați doar că acești ochi au văzut ochii lui Dumnezeu, strălucitori ca razele Soarelui, care m-au umplut de respect.
5 Priviți-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzut mâna lui Dumnezeu presărând stele pe cer numai pentru a mă ajuta să înțeleg cum a creat El toate lucrurile.
6 Priviți ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptatea desăvârșită, absolută și infinită a lui Dumnezeu.
7 Voi auziți aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, așa cum eu am auzit cuvintele Domnului ieșind de pe buzele Sale, precum un șirag de fulgere printre nori.
8 și acum, dragi copii, ascultați cuvintele Tatălui Pământului, ascultați cum e să ajungi în fața Lui, a Celui care stăpânește Cerul, pe cei vii, pe cei morți și toate oștile Îngerești. Mă întreb de altfel cine ar putea sta astfel în fața Lui fără a resimți această durere veșnică a despărțirii.
Foto: Mario Duguay
"De fiecare data cand moare un copil bun, coboara pe Pamant un inger al lui Dumnezeu, il ia in brate, isi intinde aripile mari si albe, zboara impreuna cu el in toate locurile care ii placeau copilului, ii culege un buchet de flori pe care le duce sus lui Dumnezeu, unde vor inflori si mai frumos decat pe Pamant."
Hans Christian Andersen