Enoh plange pacatul lui Adam
Capitolul 41
Enoh plânge păcatul lui Adam
1 Dar ceea ce m-a făcut să plâng a fost atunci când am asistat, în
tovărășia tuturor strămoșilor Pământului, la dezonoarea lui Adam și a
Evei.
2 Vai mie pentru această schilodenie a mea și a strămoșilor mei. Atunci am rostit ceea ce gândeam:
3 "Binecuvântat este omul care nu s-a născut sau cel care nu a păcătuit
în fața Domnului. În nici un caz să nu vină aici, ca să nu se
smintească."
"Poate ca un inger arata ca tot ceea ce noi am uitat: lucruri uitate, sentimente uitate, care nu par cunoscute atunci cand le reintalnim. Pierdute, dar care odinioara au fost ale noastre."
John Ashberry