Prima pagina Ei sunt ingerii mei pazitori

Ei sunt ingerii mei pazitori

Această experiență la granița morții aparținând doctorului John Lilly se derulează  într-un hotel din Chicago, unde a așteptat mai bine de 6 ore, cea mai mare parte a timpului aflându-se în comă, înainte ca ambulanța să vină să-l ia. Aflându-se în suferință decide să-și injecteze o doză de antibiotic pentru a-l pune în formă. Dar acul siringii, prost spălată, conținea încă urme de detergent care s-au distribuit în organism înrăutățind funcționarea normală a funcțiilor vitale și a creierului.

Trăsnit de durere se întreba ce anume i s-a petrecut. Creierul său nu mai reacționa aproape de loc, iar cortexul vizual nu mai funcționa. La scurt timp după  aceea a intrat în comă. Nu-și mai amintește ceea ce s-a petrecut în continuare în cameră, dar își reamintește perfect ceea ce a urmat:

„O teribilă durere de cap, greața și starea de vomă care a urmat m-au obligat să  părăsesc trupul. În curând două focare de conștiință asemănătoare au apărut în depărtare, surse de strălucire, de iubire, de conștiință și căldură. Le văd prezența fără ochi, fără corp. ªtiu că se află aici deci prin urmare sunt aici. Pe măsură ce se apropie de mine, simt din ce în ce mai mult pe fiecare pătrunzându-mi propria ființa. Îmi transmit gânduri de încurajare. Realizez faptul că sunt ființe care îmi sunt cu mult superioare. Apoi ele încep să mă învețe. Îmi spun că aș putea rămâne în acest plan, că mi-am părăsit trupul, dar că mă pot întoarce oricând doresc. Apoi îmi arată ceea ce s-ar petrece dacă voi decide să-mi părăsesc trupul, drumul pe care aș putea să-l urmez. Îmi spun de asemenea că nu este timpul meu să părăsesc definitiv trupul și că am opțiunea de a mă întoarce. Pe măsură ce se apropie de mine mă simt din ce în ce mai puțin eu însumi, fiind din ce în ce mai mult umplut de ființa lor. Apoi se opresc la o distanță critică și-mi spun că dezvoltarea mea actuală nu le permite să se apropie mai mult. Dacă s-ar fi apropiat mai mult aș fi fuzionat cu ele și m-aș fi pierdut ca entitate cognitivă. Mai mult chiar mi-au spus că eu le-am separat în două datorită modului meu limitat de a le percepe, dar în realitate nu sunt decât una în spațiul în care mă aflam. Ele spuneau că insistam să-mi păstrez individualitatea, forțând o proiecție asupra lor ca și cum ar fi fost două entități separate. Au adăugat faptul că dacă mă voi întoarce în trupul meu mă voi dezvolta de asemenea, voi putea eventual să îmi dau seama de unitatea dintre ele, ființa mea și mulți alții. Au spus că sunt îngerii mei păzitori, că au fost cu mine în timpul momentelor critice și că de fapt sunt totdeauna cu mine, dar că de fapt eu nu sunt în starea corespunzătoare pentru a-i putea percepe în permanență. Sunt într-o stare corespunzătoare pentru a-i percepe atunci când sunt aproape de moartea trupului. În această stare nu există timp. Este o percepție instantanee a trecutului, a prezentului și a viitorului ca și cum ar fi eternul prezent. Mi-au spus de asemenea că trupul meu nu va avea nici un fel de sechele.”

John Lilly a revenit în trup în momentul în care i-a fost injectată o anumită substanță în arteră la nivelul gâtului. În momentul în care conștiința i-a revenit pe deplin, a descoperit că nu vedea datorită unei leziuni nelocalizate de la nivelul cerebelului. Dar așa precum ghizii săi îi precizaseră,  treptat și-a revenit complet.

Această relatare este unică deoarece provine de la un om de știință care în plus era medic. Descrierea doctorului Lilly este impresionantă prin claritate și precizie. Nu este nici de cum vorba despre o alegorie religioasă, ci de un tablou detaliat a ceea ce a văzut și a simțit din momentul în care și-a părăsit trupul.