Prima pagina Efectele rugãciunii

Efectele rugãciunii

continuare la Cum sa ne rugam Divinului?

Efectele rugăciunii

Aspirația către Absolut sau rugăciunea este întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, urmată de un rezultat mai ales dacă este făcută cu perseverență în condiții demne. "Nici un om nu s-a rugat vreodată fără să resimtă uluitoare transformări lăuntrice sau măcar fără să învețe ceva", scrie R.W.Emerson.
Cu toate acestea, adeseori aspirația către Absolut sau rugăciunea este considerată de către oamenii moderni, ca un subiect demodat sau privită drept o superstiție zadarnică, ori ca un rest de barbarie. În ciuda acestei respingeri inconștiente și stranii, se poate spune că noi aproape nu-i cunoaștem deloc efectele și fenomenele complexe pe care totuși ea le implică.

Care sînt cauzele acestei ignoranțe? În primul rînd, la baza sa se află raritatea aspirației către Suprem sau a rugăciunii. Simțul de divin este aproape pe cale de dispariție la oamenii civilizați. Este probabil că numărul oamenilor care aspiră către Absolut sau se roagă într-o țară în mod obișnuit nu depășește 4 sau 5% din totalul populației. Apoi, uneori aspirația către Absolut sau rugăciunea este sterilă, cînd majoritatea celor care aspiră către Absolut sau se roagă sînt egoiști, mincinoși, vanitoși, farisei, aproape complet incapabili de credință și dragoste. În sfîrșit, efectele ei, chiar atunci cînd se produc, ne scapă adeseori, datorită neatenției și incapacității de a percepe încă ceea ce se întîmplă. Răspunsul la năzuința noastră fierbinte, la cererea și la dragostea noastră este dat de obicei într-un mod lent, insensibil, brusc, aproape inefabil și imperceptibil. Mica voce a inspirației divine care murmură acest răspuns pe măsura puterii noastre de înțelegere, în interiorul nostru, este înăbușită ușor de zgomotul și agitația acestei lumi. Rezultatele materiale ale aspirației către Absolut sau ale rugăciunii sînt și ele uneori obscure și misterioase; ele se confundă în general, datorită ignoranței noastre crase cu alte fenomene. Puțini oameni, chiar printre preoți sau yoghinii începători au avut deja ocazia să le observe într-un mod profund și precis. Medicii, la rîndul lor, din lipsă de interes sau obtuzitate, lasă adesea să le treacă, fără să studieze, cazurile yoghinilor avansați care se găsesc uneori la îndemîna lor. În afară de aceasta observatorii incapabili să pătrundă misterele divine sînt derutați prin faptul că răspunsul este departe de a fi întotdeauna cel așteptat. De exemplu, cutare om care aspiră și cere să fie grabnic vindecat de o boală organică, deși starea lui se ameliorează, rămîne bolnav, dar cu toate acestea moralul lui suferă o adîncă și extraordinară transformare în bine. Cu toate acestea, obișnuința aspirației către Absolut sau a rugăciunii, deși excepțională, cînd este raportată la totalitatea populației, este totuși relativ frecventă în grupurile umane evoluate spiritual cum ar fi cele de yoghini sau chiar în cele rămase credincioase religiei stăvechi. Doar în aceste grupuri autentice, destul de rare altfel, se mai poate încă studia azi influența aspirației către Absolut sau a rugăciunii. Printre numeroasele efecte benefice ale acestora, medicul are îndeosebi ocazia să le observe pe cele denumite psihofiziologice și curative.
     

Efectele psihofiziologice ale aspirației către Absolut sau ale rugăciunii

Aspirația către Absolut sau rugăciunea acționează asupra psihicului, mentalului și corpului într-un fel specific care pare să depindă în mare măsură de calitatea, intensitatea și frecvența sa. Este ușor de cunoscut exact, după roadele care apar clar, care este frecvența aspirației către Absolut sau a rugăciunii și într-o oarecare măsură putem chiar intui intensitatea ei. Cît despre calitatea ei, aceasta ne rămîne în general necunoscută, căci, cu excepția clarvăzătorilor, nu avem încă mijlocul de a măsura aura radiantă, credința și capacitatea de iubire a altcuiva. Cu toate acestea, felul și modul în care trăiește după aceea cel ce se roagă, ne poate lumina suficient asupra calității invocațiilor realizate de el către Dumnezeu.
Chiar cînd aspirația către Absolut sau rugăciunea este de slabă valoare ca intensitate și constă mai ales într-o recitare stereotipă, mecanică de formulări, ea exercită totuși un anumit efect benefic asupra comportării și stărilor lăuntrice. Ea întărește în același timp simțul divinului și simțul moral. Termenii în care se realizează aspirația către Absolut sau rugăciunea generează într-o oarecare măsură datorită perseverenței, amplificarea sentimentului datoriei și a responsabilității, dublată de o mai mare bunătate chiar privindu-i pe ceilalți oameni.

Astfel s-a demonstrat că la egalitatea de dezvoltare mentală și intelectuală, caracterul, elevarea lăuntrică și valoarea morală la cei care aspiră către Absolut sau se roagă constant chiar într-un fel mediocru, sînt totuși cu mult mai ridicate decît la cei care nu o fac deloc. Aceasta dovedește foarte clar că în cazul aspirației către Absolut sau a rugăciunii au loc fenomene inefabile complexe de fuziune și rezonanță cu sublimele energii divine.

Cînd aspirația către Absolut sau rugăciunea este obișnuită și într-un fel frecventă, influența ei în ființă devine foarte clară. Ea determină fenomene oarecum asemănătoare cu cele ale unei glande cu secreție internă, cum este glanda tiroidă sau suprarenală, de exemplu: aceste procese complexe constau într-un fel de transformare gradată, psihică, mentală și organică. Această transformare destul de evidentă și pentru ceilalți se face într-un mod progresiv. Omul se detașează spiritual de el și se vede așa cum este. El își descoperă atunci cu o extraordinară luciditate  egoismul, lăcomia, răutățile, greșelile de judecată, perversitățile și orgoliul; se supune atunci mult mai bine îndeplinirii datoriei morale și ajunge spontan să capete o stare extatică de umilință intelectuală. Astfel, încetul cu încetul, în fața lui se deschide împărăția atotputernică a harului divin... Încetul cu încetul se trezește și se amplifică în el o pace interioară euforică, o armonie dătătoare de fericire a activităților nervoase și morale, o mai mare putere de a îndura sărăcia, stressul, calomnia, grijile, pierderea celor dragi, durerea, boala, moartea. Astfel, doctorul care își vede bolnavul că începe să aspire către Absolut sau să se roage, are de ce se bucura. Calmul produs de aspirația către Absolut sau de rugăciune este un puternic sprijin pentru terapeutică.

Cu toate acestea, aspirația către Absolut sau rugăciunea nu trebuie să fie asemuită de cei opaci și ignoranți cu morfina; căci ea determină în același timp cu liniștea lăuntrică euforică și o integrare superioară a activităților mentale, un fel de înflorire accelerată a personalității, uneori ea trezește și chiar amplifică eroismul. Ea își însemnează credincioșii plini de o credință de nezdruncinat cu o pecete deosebită. Prezența acestei comori ascunse în adîncul organelor, a sufletului, a minții și a spiritului se traduce adeseori prin puterea uluitoare a privirii, liniștea radiantă a ținutei, bucuria misterioasă, senină a expresiei, bărbăția ideală a purtării și, atunci cînd este nevoie, prin simpla acceptare detașată a morții de către soldați sau martiri. Sub această influență sublimă, enigmatică și nelimitată, chiar și cei neștiutori sau întîrziați mental, slab sau neînzestrați, folosesc (adeseori surprinzător chiar și pentru ei) cu mult mai bine forțele lor psihice, mentale, intelectuale și morale. Este evident pentru cel care o realizează că aspirația către Absolut sau rugăciunea ridică oamenii cu mult deasupra nivelului lor moral, psihic și mental, dobîndit prin ereditate sau educație. Acest contact inefabil cu Dumnezeu îi face să fie pătrunși de pacea divină și această pace emană mereu din ei influențîndu-i și ajutîndu-i în mod binefăcător chiar și pe ceilalți. Acești oameni poartă cu ei pretutindeni pacea și liniștea divină pe care o emană în jurul lor sub forma unui cîmp sublim. Din păcate, nu se găsește acum în omenire decît un număr mic de oameni care știu să aspire către Absolut sau să se roage. Cei care practică cu consecvență și reușesc să înțeleagă prin experiență spirituală directă misterele aspirației către Divin și ale rugăciunii se folosesc cu mai multă încredere de aceasta și au rezultate excelente.

Efecte curative (vindecări) ale aspirației către Absolut sau ale rugăciunii

Vindecările prin intermediul aspirației către Absolut sau rugăciune au atras atenția oamenilor din toate timpurile, uimindu-i. Astăzi încă, în mediile în care se realizează o constantă aspirație către Absolut sau se fac rugăciuni se vorbește adesea de vindecări obținute prin aspirație plină de fervoare către Absolut sau prin rugile fierbinți, adresate lui Dumnezeu sau chiar sfinților. Dar, atunci cînd este vorba de boli ușoare susceptibile de a se vindeca spontan sau cu ajutorul medicației obișnuite, se obiectează de către cei sceptici că este greu de știut care a fost cauza sau agentul adevărat al vindecării miraculoase. Rezultatele aspirației către Absolut sau ale rugăciunii pot fi constatate cu o deplină certitudine numai în cazurile în care orice terapeutică este de prisos sau deja a dat greș. Biroul medical din Lourdes, pentru studiul și evidențierea vindecărilor miraculoase, a adus un mare serviciu științei demonstrînd realitatea de netăgăduit a acestor vindecări produse datorită aspirației către Absolut sau ale rugăciunii.

Aspirația plină de fervoare către Absolut sau rugăciunea are uneori un efect - ca să spunem așa - exploziv și fulgerător. Au fost nenumărate cazuri de bolnavi care s-au vindecat aproape instantaneu, cum am mai spus, de boli ca: lupus al feței, cancer, infecții renale, ulcere, tuberculoză pulmonară, osoasă sau peritonită. Fenomenul se produce aproape întotdeauna cam în același mod: mai întîi o mare durere, apoi apariția neîntîrziată a sentimentului de a fi complet vindecat. În cîteva secunde, iar uneori cel mult în cîteva ore simptomele dispar și leziunile anatomice se repară ca prin farmec. Miracolul este caracterizat printr-o accelerare putem spune grozavă a procesului normal de vindecare. Chirurgii și fiziologii nu au observat niciodată pînă în prezent, în cursul tuturor experiențelor lor, o astfel de accelerare cum este aceea, care survine în cazul vindecărilor miraculoase, determinate de aspirația către Absolut sau de către rugăciune.

Nu este totdeauna neapărat necesar ca însuși bolnavul să aspire cu fervoare către Absolut sau să se roage pentru ca să se producă astfel de fenomene miraculoase. Chiar și copiii mici care nu știau încă să vorbească, precum și necredincioșii curioși, au fost instantaneu vindecați la Lourdes dacă alături de ei cineva se ruga sau aspira către Absolut. Rugăciunea sau aspirația plină de fervoare către Absolut făcută pentru un altul este întotdeauna mai rodnică decît cea făcută pentru sine însuși, deoarece datorită detașării ce survine, egoul este diminuat și depășit (transcendat). Efectul ei pare să depindă de intensitatea și de calitatea acesteia, fiind direct proporțional. La Lourdes minunile sînt ceva mai rare în prezent decît erau în urmă cu patruzeci sau cincizeci de ani deoarece intensitatea aspirației către Absolut și credința în Divin au scăzut. Acum bolnavii nu mai găsesc acolo atmosfera intensă și sublimă de adîncă reculegere și transfigurare care domneau odinioară (Dacă eseul despre rugăciune este scris după 1944, doctor Alexis Carrel consideră că vindecările miraculoase de la Lourdes au fost, datorită credinței ferme în Divin, în plenitudinea lor, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea). Pelerinii de azi au devenit banali turiști curioși iar rugăciunile lor în general superficiale și egoiste au astăzi efecte mai mici datorită lipsei de credință și a diminuării aspirației către Absolut.

Acestea sînt rezultatele aspirației către Absolut sau ale rugăciunii, pe care le cunosc cu certitudine. Pe lîngă ele mai sînt o mulțime de alte efecte complexe care nu pot fi încă definite. Istoria sfinților, ca și a practicanților yoga avansați chiar și a celor din epoca modernă, relatează multe fapte și realizări minunate. Nu există îndoială că majoritatea minunilor atribuite de pildă preotului din Ars, sau lui Padre Pio, sînt adevărate. Acest ansamblu de fenomene ne introduce într-o lume nouă, fascinantă prin bogăția aspectelor sale, a cărei cercetare nu a început încă și care va fi în viitor plină de surprize. Ceea ce știm însă în mod cert este că aspirația plină de fervoare către Absolut sau rugăciunea produce efecte complexe tangibile. Oricît de ciudat ar părea la prima vedere, acest aspect trebuie totuși să-l privim drept un adevăr fundamental care vine să confirme încă odată străvechea înțelepciune biblică care spune:"I se dă numai celui care cere și i se deschide totdeauna celui care bate".