Capitolul 37
Dumnezeu cheamă un Înger
1 Atunci Dumnezeu l-a chemat pe unul dintre Îngerii Săi cei mai bătrâni, un Înger teribil și amenințător, pe care l-a așezat alături de mine. Înfățișarea lui era ca zăpada, mâinile sale erau ca gheața sau ca bruma, și el mi-a înghețat fața, pentru că altminteri nu aș fi putut suporta razele înspăimântătoare ale lui Dumnezeu, așa cum nu poți suporta flăcările unui cuptor, arsura Soarelui sau a crivățului.
Atunci Dumnezeu mi-a spus: „Dacă fața nu ți-ar fi fost înghețată, atunci nici un om nu ți-ar mai putea-o vedea.”
Foto: Mario Duguay
"De fiecare data cand moare un copil bun, coboara pe Pamant un inger al lui Dumnezeu, il ia in brate, isi intinde aripile mari si albe, zboara impreuna cu el in toate locurile care ii placeau copilului, ii culege un buchet de flori pe care le duce sus lui Dumnezeu, unde vor inflori si mai frumos decat pe Pamant."
Hans Christian Andersen