Prima pagina Descrieri fizice ale ingerilor

Descrieri fizice ale ingerilor

Îngerii nu acționează doar din invizibil. Sunt momente în care își materializează un trup, astfel încât să participe direct la anumite evenimente. În acest mod, ei ajung să realizeze adevărate miracole. Trupul lor fizic va avea trăsăturile pe care ei le hotărăsc, în acord cu voință divină, hainele pe care le poartă sunt în concordanță cu acțiunea pe care o realizează, doar din ochii lor răzbate natura angelică, cerească, ce se revărsa prin ei asupra a tot ce-i înconjoară.

Vom prezenta în continuare câteva descrieri fizice ale ființelor diferiților îngeri care au luat un trup omenesc spre a-i ajuta pe cei de pe pământ: “Vorbele lor sunt pline de cea mai adâncă înțelepciune, sunetul vocii lor întrece armonia cea mai fermecătoare a lirei lui Eolus, pe fețele lor zâmbesc necontenit zorile cele mai curate ale dimineții, răsuflarea lor are parfumul rozelor, al iasomiei și al ambrei, părul lor este ca aurul cel mai pur, mâinile lor, albe ca alabastrul, sunt atât de frumoase și delicate, încât nu aș putea găsi ceva asemănător pe acest pământ. Pieptul lor are măsura aceluia al unei fecioare înfloritoare, cum am văzut una singură, odată, într-un ținut din Pont; și la fel de frumoase și minunate în alcătuirea lor armonioasă sunt și picioarele lor. Pe scurt, ai putea să înnebunești de atâta iubire pentru aceste ființe!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)

În cartea sa Îngerii, Paola Giovetti redă un caz special de intervenție angelică, în care îi descrie astfel: “După ce s-a terminat tratamentul, am ieșit din clopotniță și am întâlnit doi bărbați, unul de 1,70 m, iar celălalt ceva mai înalt. Unul avea o înfățișare puțin slavă, iar celălalt avea trăsături longiline. Amândoi erau îmbrăcați în mod obișnuit și vorbeau o italiană perfectă, însă cu cadențe stranii, care te făceau să bănuiești că nu erau italieni. Ne-au oprit și ne-au întrebat despre o stradă anumită, pe care noi nu am știut să le-o arătăm, pentru că nu eram din oraș. Ne-am continuat drumul, dar după câțiva pași prietena mea și eu ne-am uitat în urmă, exclamând simultan: “Dar erau îngeri!...”. Cei doi deja dispăruseră! Prietena mea trăiește și acum, este bine, cât despre tumoare, nu s-a mai găsit nici o urmă.”

Carl Gustav Jung, vorbind în baza experienței sale personale, în cartea autobiografică  Amintiri, vise, reflexii, spune referitor la îngerul care i-a apărut în planul astral al viselor: “Filimon era păgân, dar era înfășurat într-o atmosferă egipteano-elenistică, având și o coloratură gnostică. Imaginea sa mi-a apărut pentru prima dată în visul următor: era un cer albastru, dar de fapt nu era cer, părea să fie o mare, pentru că nu era acoperit de nori ci de fâșii brune de pământ. Această apă reprezenta de fapt cerul albastru. Pe neașteptate din dreapta, străbătând cerul, s-a ivit o ființă înaripată, un bătrân. Avea la cingătoare un lanț cu patru chei, ca și când ar fi fost pe punctul de a deschide o încuietoare. Era înaripat, iar aripile sale erau ca cele ale unui pescăruș, cu acele culori caracteristice.”

Kafka, scriitor care a trăit în angoasă și singurătate, are și el o descriere aparte a unei apariții angelice, petrecută chiar în realitatea planului fizic: “Către seară m-am așezat la fereastră, sprijinindu-mă de pervaz. Atunci am privit într-o doară și pentru prima dată din acel loc liniștit plafonul camerei. În sfârșit... acea cameră începu să se miște. Acest lucru începu de la marginile albe ale plafonului, în jurul căruia alerga o ușoară podoabă de ipsos. Bucățele de tencuială se desprindeau și cădeau pe pământ ocazional, cu zgomote seci... Apoi albul tavanului a început să se amestece cu un violet azuriu, începând de la mijlocul tavanului care rămânea alb., Mai mult decât atât emana de-a dreptul o lumină albă radioasă deasupra lămpii mizere care era agățată de plafon. Valuri de culoare, sau poate o lumină, se propagau continuu către marginea care devenea întunecată. Nu mai supravegheam tencuiala care cădea din cauza presiunii unui aparat specializat care era utilizat cu multă precizie.

ªi iată, în acel amurg violet se strecurau din lateral nuanțe galbene, galben-aurii. Dar plafonul nu se colora în realitate- culorile îl făceau transparent și deasupra lui părea că obiectele se eliberaseră și că voiau să-l traverseze și deja se vedea un braț care se întindea, o sabie de argint care se ridica și cobora. Ceea ce mi-a fost foarte clar a fost faptul că se pregătea o apariție care trebuia să mă elibereze. Am sărit în picioare pentru a face toate pregătirile necesare și am împins masa către perete. De abia terminasem că plafonul s-a deschis cu adevărat. De la o mare înălțime, pe care o apreciasem greșit, cobora lent în umbră, un înger îmbrăcat în haine de un violet azuriu, legat cu cordoane de aur, cu aripi mari albe strălucitoare ca mătasea, cu o sabie poziționată orizontal în mâna ridicată.”

Îndemnat să cerceteze trupul materializat al unui înger, un om mărturisește, în Marea evanghelie a lui Ioan: “Da, da, totul este materie! El are aceeași formă ca și noi, dar trupul lui este mai rafinat, mai moale și cu mult mai frumos. Grația pe care o arată chipul său este nespus de luminoasă și de frumoasă! Nu este nicidecum un chip de fată, ci unul bărbătesc, plin de seriozitate, dar cu mult mai frumos decât cel mai frumos chip de fată! Devine parcă din ce în ce mai frumos cu cât îl privesc mai mult timp. Dumnezeule, este nemaipomenit!”

Adela Sîmbotin