Cum l-a chemat Dumnezeu pe Enoh
Capitolul 64
Cum l-a chemat Dumnezeu pe Enoh
1 Dupã ce Enoh a rostit ultima lui cuvântare, toþi locuitorii au auzit felul în care Enoh a fost chemat de Dumnezeu. ºi ei
ºi-au zis:
2 „Sã mergem sã-l îmbrãþiºãm pe Enoh.” De îndatã, douã mii de oameni s-au adunat ºi au venit în locul numit Achuzan unde se aflau Enoh ºi copiii lui.
3 Bãtrânii, precum ºi întreaga adunare, s-au prosternat în faþa lui, apoi l-au strâns în braþe, zicându-i:
4 „Enoh, pãrinte al nostru, fie ca Domnul, stãpânul nostru Cel veºnic, sã te binecuvânteze; binecuvânteazã-ne ºi tu pe noi, precum ºi pe copiii noºtri, ca sã fim ºi noi preamãriþi în faþa ta. Cãci tu vei fi preamãrit în veºnicie de Domnul care te-a numit pe tine, Enoh, ºi pe nimeni altul de pe Pãmânt, drept scriitorul creaþiei Sale vãzute ºi nevãzute ºi martorul iertãrii pãcatelor omeneºti.”
"De fiecare data cand moare un copil bun, coboara pe Pamant un inger al lui Dumnezeu, il ia in brate, isi intinde aripile mari si albe, zboara impreuna cu el in toate locurile care ii placeau copilului, ii culege un buchet de flori pe care le duce sus lui Dumnezeu, unde vor inflori si mai frumos decat pe Pamant."
Hans Christian Andersen