Am citit si eu aceasta povestire "Ingerii nu ne lasa la greu" si pot sa spun ca am avut o intimplare asemanatoare.
Eram la facultate si tatal meu era grav bolnav. Paralizase dupa un accident cerabral. Mama si cu mine am stat doua saptamani in spital la capataiul lui, pentru ca medicii de la spitalul in care fusese internat (intr-un mic oras din Romania) nu aveau personal pentru asemenea bolnavi. Starea lui era grava, nu putea sa manance decat cu paiul si nici sa se miste. Pe mine m-a marcat puternic starea lui si nu am putut sa invat pentru unul din examene care era foarte greu. Prima data nu l-am luat si nici in urmatoarea sesiune, dar la cea de a doua examinare am primit acelasi subiect ca la prima.
Eram disperata pentru ca daca nu-l luam nici a treia oara, repetam anul. Inainte cu o zi de a treia examinare m-am rugat foarte puternic si o voce launtrica mi-a spus ca si de data aceasta voi primi acelasi subiect, asa ca m-am bazat pe aceasta si am invatat subiectul. Era trecut de miezul noptii si eu repetam subiectul si imi amintesc ca m-a cuprins o liniste binefacatoare...A doua zi am primit acelasi subiect. Cred cu siguranta ca a fost ingerul meu pazitor.
Anca T.
"Poate ca un inger arata ca tot ceea ce noi am uitat: lucruri uitate, sentimente uitate, care nu par cunoscute atunci cand le reintalnim. Pierdute, dar care odinioara au fost ale noastre."
John Ashberry