Prima pagina Ce si cine sunt ingerii? (in traditia crestina)

Ce si cine sunt ingerii? (in traditia crestina)

"Mai târziu, atunci când - prin Mine [Iisus] - veți ajunge la noua naștere a spiritului vostru, porțile vieții vi se vor deschide și veți fi ca îngerii pe care îi vedeți urcând; și ei au fost altă dată oameni destinați morții, dar au fost făcuți copii ai lui Dumnezeu pentru veșnicie și au devenit îngeri prin grația Mea, datorită noii nașteri a spiritului lor. De asemeni, veți vedea atunci spiritele angelice primordiale create, coborând din ceruri spre Mine, Domnul întregii vieți, mergând în același pas cu Fiul omului și urmând exemplul Meu și pe martorii Mei."
(Marea Evanghelie a lui Ioan, Jakob Lorber)

Toate energiile benefice, elevate, sublime din interiorul ființei fiecăruia dintre noi, rezonează  cu o realitate exterioară corespunzătoare, energii ale macrocosmosului, înalte, universale, eterne, ce poartă numele de îngeri.

Când auzi vorbindu-se despre îngeri, sau când vezi picturi care-i reprezintă, te gândești că  sunt ființe îndepărtate, dintr-o lume a poveștilor, care, poate, ai dori să existe cu adevărat, nu din alt motiv, decât spre a fi ajutat de ei.

Mitul îngerilor este atât de răspândit în întreaga lume, încât practic nu există  popor care să nu vorbească despre ei. Sunt cunoscuți ca îngeri, în tradiția creștină, ca deva în tradițiile orientale și sub multe alte nume. Oriunde ai întreba, indiferent de denumirea care li se dă, atributul e același: creați de Dumnezeu ca mesageri divini ce ghidează, sprijină și protejează lumea. În acest sens, în Geneză se spune: "La începuturi Dumnezeu a creat cerurile și pământul", cerurile reprezentând lumea spirituală, lumea îngerilor (ființe create din spirit "și foc"), iar pământul simbolizând întreaga creație materială.

Reprezentați deseori în lucrările artistice, îngerii sunt luminoși, veseli, jucăuși, uneori luptând pentru dreptate, alteori ajutând plini de compasiune. Aura de mister care-i înconjoară e o pavăză ce se cere pătrunsă, prin curiozitate și dragoste. Fiindcă oricât de îndepărtați ar părea de lumea noastră fizică, există exemple de netăgăduit că realul lor e aievea, mâna lor putând oricând să o atingă pe a noastră. Trebuie doar chemați cu toată iubirea de un suflet plin de puritate, iar ei nu vor șovăi să se arate: într-un gând frumos, în adierea dulce a unei dimineți, în lumina unei raze de toamnă, pe frunzele așternute pe aleile unui parc, în zâmbetul unui trecător, uneori în ființa salvatoare apărută într-o situație critică a vieții noastre. Dacă avem ochii deschiși, dacă urechile ascultă și inima e trează, putem întâlni îngeri, cu adevărat, în orice moment, în orice loc ne-am afla. Ei fac parte integrantă din univers și în fiecare clipă ne putem deschide pentru a-i percepe.

"Celui care cere i se va da" spune Biblia. De aceea, cel care dorește să trăiască înconjurat de îngeri, trebuie să ceară aceasta. Ei există, trebuie numai să deschidem ochii și să-i vedem.

Ce sunt de fapt îngerii lui Dumnezeu și cum îi slujesc ei Lui? Cum îi ajută ei pe oameni?

Scriptura vorbește despre ei în diferite locuri, dar nu spune nicăieri nici măcar într-un singur cuvânt ce și cine sunt de fapt acești îngeri.

După Talmud ar trebui să se înțeleagă prin îngeri doar forțele care izvorăsc din Ființa Divină și care, sub forma unor mănunchiuri de flăcări se deplasează cu inimaginabila viteză a gândului dinspre eternul și nepătrunsul centru al lui Dumnezeu în toate direcțiile, oarecum ca razele de lumină care izvorăsc din soare.

Scriptura mai spune că  îngerii au fost văzuți adesea pe pământ, slujindu-i pe oameni, sub chipul unor tineri de o frumusețe nespusă! Ființe spirituale fiind, ei sunt invizibili pentru privirea noastră. Totuși, au un corp de "foc" (de duh sfânt) prin care sunt orientați mereu, în rugăciune, spre Dumnezeu. Iar atunci când Acesta dorește, dăruiește îngerilor un trup, spre a fi văzuți și de noi, oamenii.

În acest sens este foarte cunoscută în Scoția o relatare despre modul misterios de intervenție al ființelor angelice. Istorioara spune că doi tineri au ajuns într-un oraș și neavând bani pentru a plăti o cameră la un hotel, au rugat o familie bogată să-i găzduiască. Peste noapte, treziți de zgomotul unor șoricei, ei descoperă o gaură foarte mare în perete, întreaga casă fiind în pericol de a se dărâma; ei repară peretele astupând gaura. Dimineața, familia află și le mulțumește.

Cei doi tineri își continuă  drumul, iar în următoarea seară sunt găzduiți de o familie săracă, ce abia își ducea traiul de azi pe mâine. Noaptea, grajdul animalelor ia foc și singura vaca a familiei moare.

În zori, tinerii pleacă mulțumind. Cel mai mic dintre ei, nedumerit, îl întreabă pe celălalt: "De ce ai ajutat familia bogată, reparându-le locuința, iar săracilor nu le-ai salvat vaca, singura lor avuție?!"

De fapt, amândoi erau îngeri și umblau printre oameni pentru a face fapte bune.

Cel mai mare a răspuns: "Nu ai înțeles. Când am dormit la cei bogați, șoarecii făcuseră o gaură mare în perete și dacă ar fi continuat, în câteva zile ar fi scos la iveală o comoară pusă acolo de cei care au locuit înainte. Astfel s-ar fi îmbogățit și mai mult, iar sufletul lor ar fi fost cotropit de dorințe deșarte de putere. Așa că m-am ridicat și am reparat camera. În cazul celor la care am dormit în această noapte - femeia era atât de bolnavă încât trebuia să moară. Am vorbit cu îngerul care a venit după ea, rugându-l să ia în schimb sufletul vacii. Astfel femeia s-a făcut bine, putând de acum să îngrijească de copilul micuț pe care-l are. Vezi așadar, că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi."

Acesta este modul misterios dar eficient de intervenție al îngerilor.

În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem dogmatic legat de lumea îngerilor, informații asupra naturii lor și a raporturilor lor cu Dumnezeu, dar transpare clar convingerea că Dumnezeu stabilește legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi. Îngerii ocupă grădinile intermediare care se află pe scara dintre om și Divinitate. Astfel, în Geneză găsim adeseori prezența acestor forțe. Prima lor apariție este în cap 3, 23-24: "De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. ªi izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma grădinii celei din Eden și a pus heruvimi și sabie de flăcări vâlvăitoare, să păzească pomul vieții."

În cap 16, prin apariția unui înger, se vestește nașterea unui întreg neam: "ªi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu" [pe Agar, slujnica lui Abraham, care rămâne însărcinată cu acesta fiindcă soția Sara nu-i putea dărui copii].

În cap 18, Abraham e vizitat de 3 îngeri pentru a-i vesti tot o viitoare naștere, de această dată fiind vorba de Sara.

Apoi, în Geneză 28, 12, se spune: "ªi [Jacob] a visat că era o scară sprijinită de pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea"

Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie să fugă prin deșert: "Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi și s-a așezat sub un ienupăr și își rugă moartea, zicând: „Îmi ajunge, acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu sunt eu mai bun decât părinții mei".ªi s-a culcat și a adormit acolo, sub ienupăr. ªi iată un înger l-a atins și i-a zis: „ Scoală de mănâncă și bea!" ªi a căutat Ilie și iată, la căpătâiul lui, o turtă coapta în vatră și un ulcior cu apă. ªi a mâncat și a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins și i-a spus: „Scoală de mănâncă și bea că lungă-ți este calea!" ªi s-a sculat Ilie și a mâncat și a băut și întărindu-se cu acea mâncare, a mers 40 de zile și 40 de nopți." (Regi, 19, 4-8)

În Noul Testament, intervenția angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament și a inspirat o multitudine de opere artistice.

Prima experiență angelică  e cea relatată de Luca (cap1,11-12). Acesta spune că într-o zi, când înțeleptul Zaharia, deja înaintat în vârstă, slujea la templu, "i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu, stând de-a dreapta altarului tămâierii. ªi văzându-l Zaharia s-a tulburat și frica a căzut peste el." Îngerul l-a anunțat că soția sa îi va naște un fiu.

Dar cel mai cunoscut episod e acela Buneivestiri: "În a șasea lună a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazareth, către o fecioară logodită cu un bărbat Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. ªi intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, cea care ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între Femei. Nu te teme, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. ªi iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus"" (Luca cap1,26)

Înainte de a-și începe misiunea spirituală, Iisus a postit în deșert 40 de zile; după ce a rezistat ispitelor diavolului, El este răsplătit de îngeri: "Atunci L-a lăsat diavolul și iată îngerii, venind la El îl slujeau"(Matei, 2, 12)

Viața lui Iisus a fost tot timpul acompaniată de prezența îngerilor, el făcând deseori referiri la ajutorul pe care aceștia îl oferă neîncetat oamenilor: "Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăția Lui toate smintelile și pe cei care fac fărădelegea și-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc." (Matei 13,41) În continuare, tot Matei spune: "Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi și atât va răsplăti fiecăruia, după faptele sale." (Matei 16, 27)

Biserica catolică spune și în ziua de azi credincioșilor că fiecare om are un înger păzitor și acestor îngeri le este dedicată o sărbătoare anuală pe data de 2 octombrie.

În epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel (1, 14) acesta se referă la rolul acestor îngeri astfel: "Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare trimise ca să slujească pentru cei care vor fi moștenitorii mântuirii?"

În primul secol al creștinătății, Dionisie Areopagitul a realizat o descriere detaliată a ierarhiilor angelice, completând astfel chiar scrierile cabalistice ale evreilor din vechime.

Pornind mai departe pe urmele creștinătății, descoperim că:

În anul 325, la Conciliul de la Niceea se declară despre credința în îngeri că face parte din dogmă. Optsprezece ani mai târziu, însă, Sinodul din Laodiceea (anul 343) a acuzat cultul creștin de idolatrie a îngerilor. Drept urmare, multe pasaje din Biblie în care apăreau descrieri ale ființelor angelice au fost îndepărtate din textul destinat marii mase de oameni. Sf Augustin însă, spune: Esse angelos novimus exfide, adică "Îngerii există și aceasta o știu prea bine, prin intermediul credinței."

În anul 787, al șaptelea Sinod ecumenic a restabilit clar un cult în ceea ce privește îngerii și arhanghelii. În acest sens, Papa Ioan Paul I spune: "Ar fi momentul să ni-i amintim mai des (vorbea despre îngeri) ca miniștrii ai Providenței în guvernarea oamenilor."

Papa Ioan Paul al II-lea adaugă:  "Îngerii sunt ființe pur spirituale, libere, raționale. Adevărul despre îngeri este inseparabil de revelația esențială a creștinismului, care este existența, maiestuozitatea și gloria lui Dumnezeu ce strălucesc în toată creația vizibilă și invizibilă."

Papa Ioan Paul al II-lea descrie chiar trei chipuri angelice: "Este important să notăm că  Biserica onorează în liturghii 3 figuri de îngeri, cărora în Sfânta Scriptură li se precizează numele. Primul este Arhanghelul Mihail. Numele său "Mika-El" înseamnă "Cel care este asemenea lui Dumnezeu". În acest nume e exprimată alegerea salvatoare grație căreia îngerii „văd fața Tatălui" din ceruri. Al doilea este Gabriel, arhanghelul legat mai cu seamă de misterul încarnării fiului lui Dumnezeu. Numele său semnifică „Dumnezeu este puterea mea", ceea ce înseamnă că încarnarea cu care creația culminează este dovada supremă a omnipotenței Tatălui Divin. În sfârșit, al treilea este arhanghelul Rafael. "Rafa-El" înseamnă „Dumnezeu vindecă". El s-a făcut cunoscut prin povestea lui Tobias, din Vechiul Testament, atât de semnificativă în ceea ce privește încrederea oamenilor în îngeri.

Se știe foarte bine că  eroina franceză Ioana D’Arc a fost inspirată în faptele ei de vitejie de către arhanghelul Mihail. Acesta i-a apărut într-o revelație, la vârsta de 17 de ani, ajutând-o să-și dea seama care era misiunea ei spirituală. A sprijinit-o apoi, de-a lungul întregii vieți.

Există nenumărate mărturii ale întâlnirilor cu îngeri. De exemplu Angela din Foglio (care a trăit între 1248 și 1309) vorbea despre imensa bucurie care a inundat-o la vederea unor îngeri. Agnesa din Montepulciano povestea despre cum a primit comuniunea din mâinile unei ființe cerești; și nu o dată, ci de 10 ori.

Sfânta Rosa din Viterbo (1235-1252) a avut o viață plină de vindecări și evenimente miraculoase, presărate cu apariții frecvente ale ființelor angelice.

Sfânta Clara din Montefalco (1268-1308) numită și Sora Clara a Crucii, a avut și ea viziuni și apariții divine. A primit comuniunea în chilia sa de la însuși Iisus, "însoțit de mulți îngeri".

Ioana, sora Clarei, "a fost răsplătită pentru inocența și pentru viața sa pură  prin faptul că un înger al lui Dumnezeu, aproape în fiecare noapte în ultimii săi ani de viață, cobora la ea și o făcea să audă sunetele paradisului. De aceeași grație s-a bucurat și Clara."

La moartea Clarei, "toți cei prezenți, maicile și preoții, au văzut coborând din înalt o claritate și o strălucire minunată, care s-a oprit mai întâi deasupra frunții Clarei, a înconjurat-o și apoi i-a acoperit toată fața."

 Mai amintim aici pe Sfântul Francisc din Assisi, Padre Pio, Teresa Neumann, care, pe lângă faptul că au primit stigmatele lui Iisus, au avut și dese întâlniri cu îngerii.

Îngerii apar foarte activi în Apocalipsă:

"ªi când a rupt pecetea a 7-a, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. ªi am văzut pe cei 7 îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat 7 trâmbițe.

ªi un alt înger a venit și a stat lângă altar, având o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților la altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. ªi fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților.

Apoi îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. ªi au fost glasuri, tunete, fulgere și un cutremur de pământ.

ªi cei 7 îngeri care aveau cele 7 trâmbițe s-au pregătit să sune din trâmbițe" 

Putem vedea limpede din cele expuse până acum că ființele îngerești sunt mesageri ai lui Dumnezeu pentru noi, cei de pe pământ. Ele ne ajută să  ne întoarcem privirea spre interiorul ființei spre a găsi aici lumină  blândă a Domnului, care trece dincolo de spațiu și de timp, aducându-ne adevărata viață eternă. Îngerii sunt în mare măsură, luptători care ajută oamenii prin focul divin purificator să se îndrepte cu toată ființa lor spre Dumnezeu.

Mai presus însă de această  trăsătură eroică, ceea ce îi caracterizează, în majoritatea aparițiilor, este iubirea. Marea lor iubire de Dumnezeu îi îndrumă în faptele ce le săvârșesc, căci voința lor devine una cu Voință Divină.

Pentru a putea intra în legătură  directă cu îngerii, pentru a-i vedea, este însă necesară o stare de puritate a sufletului, de pace și o dorință neîndoielnică de înălțare. În lipsa acestora, cu toată dăruirea lor, cu toată străduința pe care ei o depun spre a ne ajuta, putem trece fără să-i remarcăm. Există în acest sens un exemplu chiar în Vechiul Testament, în Numeri, 22. Aici, Balaam la rugămintea moabiților și împotriva cuvântului lui Dumnezeu, e gata să treacă de partea dușmanilor poporului lui Israel. El își înșeuează măgărița și pornește la drum. Pentru a-l opri, Dumnezeu trimite de 3 ori în calea sa un înger. În 3 rânduri, măgărița îl vede și se oprește, în timp ce Balaam nu-l vede și își bate, contrariat, măgărița îndărătnică. După cum putem observa, întreaga natură (plante, animale, fenomene diverse) ne vorbește prin sincronicități, aducând celor atenți mesaje angelice, mesaje divine. Este necesară doar luciditatea și capacitatea de a ține cont de tot ce se petrece cu noi. "Nimic nu este întâmplător", spune un vechi proverb al înțelepciunii orientale. Am putea adăuga că totul este asistat de Divin, prin intermediul ființelor cerești. Astfel, fiind conștienți de semnele exterioare, putem "citi" în adâncurile ființei noastre.


Adela Nicoleta Sîmbotin