Care conduse de oameni strabat vazduhul
Capitolul 57
Care conduse de oameni străbat văzduhul

1 După aceea, am văzut o altă oștire de care mânate de oameni ce mergeau pe aripile vântului, de la Răsărit și de la Apus până la Miazăzi.
2 Se auzea huruitul lor și, când s-a dezlănțuit această hărmălaie, sfinții din înaltul cerului au auzit-o. Stâlpii care susțin Pământul s-au clătinat din temelii și larma s-a auzit de la un capăt la altul al Pământului, timp de o zi întreagă.
3 Toate ființele desăvârșite au căzut în genunchi și au adorat Duhul. Așa se termină cea de-a doua parabolă.
"Un inger nu este nimic altceva decat o idee a lui Dumnezeu."
Meister Echart