Capitolul 57
Care conduse de oameni străbat văzduhul
1 După aceea, am văzut o altă oștire de care mânate de oameni ce mergeau pe aripile vântului, de la Răsărit și de la Apus până la Miazăzi.
2 Se auzea huruitul lor și, când s-a dezlănțuit această hărmălaie, sfinții din înaltul cerului au auzit-o. Stâlpii care susțin Pământul s-au clătinat din temelii și larma s-a auzit de la un capăt la altul al Pământului, timp de o zi întreagă.
3 Toate ființele desăvârșite au căzut în genunchi și au adorat Duhul. Așa se termină cea de-a doua parabolă.
"Ingerii lui Dumnezeu vin la noi in mod ocultat."
James Russell Lowell