Atribute esentiale, care dezvaluie natura si rolul ingerilor, sunt hainele purtate de ei

“Materia nu este, în esență, nimic altceva decât substanță spirituală fixată într-un fel anume de către voinÈ›a lui Dumnezeu. Un înger nu este decât expresia personificată a voinÈ›ei atotputernice a lui Dumnezeu; deci nu poate să vrea decât numai ceea ce Dumnezeu vrea. Aceste fiinÈ›e nu pot suporta nimic necurat, nici chiar o întrebare care nu se cuvine a fi pusă. ViaÈ›a È™i fiinÈ›a lor nu sunt nimic altceva decât lumină din Dumnezeu.” (Marea Evanghelie a lui Ioan)

Îngerii sunt invizibili ochilor noÈ™tri fizici, dar se descoperă privirii spirituale. De aceea, cei care au spiritul treaz, îi percep clar, aÈ™a cum lucrurile fizice din jurul nostru ni se dezvăluie în mod obiÈ™nuit. FiinÈ›ele angelice participă activ la existenÈ›a universului pe care îl cunoaÈ™tem, fiind transformatori ai materiei È™i ai energiei în spirit, animaÈ›i fiind de eternitatea lui Dumnezeu.
Locul specific în care îi regăsim este “paradisul”, sau “raiul”, sau “cerul”, denumiri date de diferite tradiÈ›ii, dar desemnând aceeaÈ™i realitate.
Referitor la acest loc, Emanuel Swedenborg spune: “Îngerii luaÈ›i “colectiv” sunt numiÈ›i “raiul” pentru că ei îl compun; totuÈ™i Sfera Divină născută din Dumnezeu, cea care se revărsa peste îngeri È™i este primită de ei este cea care alcătuieÈ™te raiul în general È™i în particular. Deci, în măsura în care primesc binele È™i adevărul de la Dumnezeu, fiinÈ›ele devin îngeri È™i sunt rai (paradis). Îngerii unui cer nu se află toÈ›i împreună într-un loc, ci sunt împărÈ›iÈ›i în societăți mai mari sau mai mici în acord cu excelenÈ›a variabilă a dragostei È™i a credinÈ›ei lor. Există o varietate infinită de bine în ceruri, iar caracterul fiecărui înger este determinat de propriul său bine.”

FuncÈ›iile pe care le îndeplinesc îngerii sunt nenumărate, iar diversitatea lor este infinită; aceasta fiindcă Dumnezeu i-a creat ca individualități, astfel încât să participe în mod unic fiecare la viaÈ›a manifestării.
Iată ce spune chiar Iisus: “Vezi, fiecare domn are slujitorii săi, È™i, atunci când îi cheamă, ei trebuie să fie acolo È™i să-l slujească. Pentru că Eu sunt un domn, am È™i Eu slujitorii Mei care trebuie să propovăduiască poruncile Mele în toată infinitatea. BineînÈ›eles că ei nu pot fi văzuÈ›i, dar Eu îi văd È™i unde nu te aÈ™tepÈ›i apar imediat nenumărate cete de îngeri care aÈ™teaptă poruncile Mele! Slujitorii Mei, chiar dacă par a fi firavi, sunt de ajuns de puternici să nimicească acest pământ cât ai clipi, dacă Eu le-aÈ™ cere-o!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)

Atribute esenÈ›iale, care dezvăluie natura È™i rolul îngerilor, sunt hainele purtate de ei. Iată ce spune chiar un înger referitor la acest subiect: “Îngerul a zâmbit È™i a spus: ”Vezi, pentru noi este mai uÈ™or decât pentru voi, pentru că noi purtăm dulapul nostru plin cu tot felul de haine în voinÈ›a noastră. Dacă vrem să ne îmbrăcăm în vreun fel, deja suntem astfel îmbrăcaÈ›i. Dacă m-aÈ›i vedea în veÈ™mintele mele de lumină, aÈ›i orbi, iar carnea voastră s-ar topi în faÈ›a mea, pentru că lumina soarelui pământesc este, în faÈ›a luminii veÈ™mântului meu, un întuneric de nepătruns.”

O altă descriere, luată tot din Marea Evanghelie a lui Ioan, ne vorbeÈ™te È™i despre modul lor de a se îmbrăca. Totul la ei reflectă armonia cerească, ei nefiind altceva decât receptacule ale picăturilor curate de lumină venite de la Dumnezeu. Iată, în continuare cum este prezentat un înger, despre care cel ce vorbeÈ™te nu È™tie că este o astfel de ființă: “Ce trăsături curate, gingaÈ™e È™i frumoase are! FiinÈ›a sa este plină de graÈ›ia È™i delicateÈ›ea unei magii de nepătruns!
Pantalonii frumoÈ™i care-i ajung până la genunchi, cămaÈ™a alb-strălucitoare È™i mantia albastră, plină de falduri, care-i atârnă pe umeri, îi stau deosebit de bine. Nu cred că am văzut vreodată pe cineva cu mai mult bun gust. Pălăria rotundă înfrumuseÈ›ează atât de mult capul lui frumos, încât nici nu găsesc cuvinte să descriu asta! Acestui tânăr nu i-aÈ™ putea refuza vreo rugăminte! Ar putea să-mi ia o întreagă împărăție È™i l-aÈ™ lăsa nepedepsit, doar dacă m-ar iubi!
Cu cât mă uit mai mult la acest om, cu atât mai frumos È™i mai atrăgător mi se pare a fi! PărinÈ›ii lui trebuie să fie cu adevărat fericiÈ›i să aibă un astfel de fiu! AÈ™ da toate comorile È™i toate averile mele pentru a trăi È™i eu alături de un astfel de tânăr, dacă ar fi un al doilea în această lume!”

Emanuel Swedenborg descrie în modul următor acest subiect: “Hainele cu care sunt îmbrăcaÈ›i îngerii, la fel ca toate lucrurile din jurul lor, corespund cu ceea ce se află în mintea lor; È™i deci există cu adevărat. Hainele lor corespund inteligenÈ›ei, È™i astfel, toÈ›i din ceruri sunt văzuÈ›i îmbrăcaÈ›i pe măsura inteligenÈ›ei; pentru că unii îi depășesc pe alÈ›ii în inteligență, sunt È™i mult mai frumos îmbrăcaÈ›i. Hainele celor mai inteligenÈ›i strălucesc ca lumina; hainele celor mai puÈ›in inteligenÈ›i sunt de un alb scânteietor sau albe, fără strălucire, iar cei È™i mai puÈ›in inteligenÈ›i au haine de diferite culori; pe când îngerii celui mai înalt cer, al cerului lăuntric, sunt dezbrăcaÈ›i.
E acelaÈ™i lucru dacă se spune că îngerii sunt îmbrăcaÈ›i după inteligență sau după Adevăr Divin. Flacăra corespunde binelui, iar lumina adevărului derivat din bine. Strălucirea È™i albeaÈ›a corespund adevărului, iar culorile varietăților sale. Îngerii din cerul lăuntric sunt goi pentru că trăiesc în nevinovăție iar inocenÈ›a corespunde goliciunii.
Hainele îngerilor sunt astfel nu doar în aparență ci în realitate, căci ei nu doar le văd ci le È™i simt, având felurite straie; ei le scot È™i le îmbracă, le pun deoparte cu grijă când nu le folosesc È™i le îmbracă din nou când au nevoie de ele. Ei sunt îmbrăcaÈ›i cu multe haine È™i spun că le-au primit de la Dumnezeu È™i că uneori sunt îmbrăcaÈ›i cu ele fără măcar a È™ti cum. Mai spun că hainele lor se schimbă în funcÈ›ie de schimbările stadiilor; că în primul È™i în cel de-al doilea stadiu ele sunt strălucitoare È™i de un alb scânteietor; iar în cel de-al treilea È™i în al patrulea stadiu devin mai palide."

Lumina pe care o degajă straiele îngerilor este în concordanță cu dragostea care sălășluieÈ™te în ei È™i cu nivelul lor de conÈ™tiință. Pentru noi, oamenii, este greu să vedem adevărata strălucire a veÈ™mintelor îngerilor, deoarece trupul nostru este ca o armură ce nu lasă să pătrundă decât foarte greu natura spiritului. Pentru cei pregătiÈ›i, însă, cerurile sunt deschise È™i fiinÈ›ele care trăiesc în ele îi sprijină, îi ghidează È™i îi învață, fiind vizibile în adevărata lor natură spirituală. Cei care însă nu s-au ridicat deocamdată la acest nivel de evoluÈ›ie, nu ar rezista în faÈ›a strălucirii luminii cereÈ™ti degajate de îngeri. Jakob Lorber prezintă acest aspect în cele ce urmează:
“Crezi tu oare că ai putea să priveÈ™ti la adevărata mea înfățiÈ™are de lumină dacă aÈ™ vrea să mă arăt È›ie aÈ™a?! Vezi, focul luminii din mine este atât de puternic încât poate să distrugă o mulÈ›ime fără de număr de sori centrali, ca să nu mai vorbim de tine sau de întreg acest pământ! Pentru ca prin prezenÈ›a mea să nu se petreacă aceasta, trebuie să-mi formez după voinÈ›a atotputernică a lui Dumnezeu, acest trup aparent È™i să-mi învălui adevărata ființă, ca să previn orice stricăciune în ordinea materiei. Dar materia trebuie mai întâi pregătită de focul meu, pentru a-i putea servi acestuia drept înveliÈ™!”