Prima pagina Aparitiile ingerului Portugaliei

Aparitiile ingerului Portugaliei

La Fatima, Maica Domnului a vorbit unui grup de trei păstorași și, prin intermediul lor, întregii lumi. În esență, ea i-a însărcinat să comunice profunda ei mâhnire în fața impietății și corupției oamenilor. Dacă acestea nu se vor corecta, a avertizat Sfânta Fecioară, va urma o teribilă pedeapsă.

Povestirii despre Aparițiile Îngerului în 1916 și ale Sfintei Fecioare în 1917 i se adaugă aceea a revelațiilor individuale primite izolat de unul sau altul dintre vizionari, și în mod special de Sora Lucia.

Înainte de aparițiile Sfintei Fecioare, Lucia, Francisco și Jacinta - Lucia de Jesus dos Santos și verii ei Francisco și Jacinta Marto, toți trei locuind în cătunul Aljustrel, ținând de parohia Fatima - au avut trei viziuni ale Îngerului Portugaliei, sau al Păcii.

Prima apariție a Îngerului
Prima apariție a Îngerului s-a produs în primăvara sau vara lui 1916, în fața unei grote de pe colina Cabeço, aproape de Aljustrel, și s-a desfășurat în felul următor, după povestirea Sorei Lucia:

"Ne jucam de câtva timp și iată că dintr-o dată un vânt puternic scutură arborii și ne făcu să ridicăm ochii să vedem ce se întâmplă, pentru că ziua era senină. Atunci, am zărit la o anumită distanță, deasupra arborilor care se întindeau la răsărit, o lumină mai albă ca zăpada, având forma unui tânăr transparent, mai strălucitor decât un cristal străbătut de razele soarelui.

"Pe măsură ce se apropia, puteam să-i distingem trăsăturile: un tânăr de 14-15 ani, de o mare frumusețe. Eram surprinși și pe jumătate fascinați. N-am putut să rostim nici un cuvânt.

Ajungând aproape de noi, el spuse:

" -  <<Nu vă temeți. Sunt Îngerul Păcii. Rugați-vă cu mine.>>"

"Așezându-se în genunchi, plecă fruntea până la pământ. Duși de o mișcare supranaturală, l-am imitat și am repetat cuvintele pe care l-am auzit spunându-le:

"<<Dumnezeul meu, cred, ador, sper și Te iubesc. Îți cer iertare pentru cei care nu cred, care nu adoră, care nu speră și care nu Te iubesc.>>

"După ce a repetat aceasta de trei ori, se ridică și spuse:

" - << Așa să vă rugați. Inima lui Iisus și cea a Mariei sunt atente la glasul implorărilor voastre.>>

Pe urmă dispăru.

Atmosfera supranaturală care ne învăluia era atât de intensă încât aproape am pierdut, pentru un timp îndelungat, noțiunea propriei noastre existențe: am rămas în poziția în care ne-a lăsat, repetând mereu aceeași rugăciune. Prezența lui Dumnezeu era atât de intensă și intimă încât nu îndrăzneam să schimbăm o vorbă nici măcar între noi. A doua zi aveam încă întregul spirit învăluit în atmosfera aceasta, care nu s-a risipit decât după un timp îndelungat.

Nici unul dintre noi nu se gândea să vorbească despre această apariție, nici măcar să recomande celorlalți să păstreze secretul. Aceasta se înțelegea de la sine. Apariția era atât de intimă, de personală, încât ar fi fost greu să spui cel mai mic cuvânt. Poate că ne-a făcut o impresie atât de copleșitoare pentru că era prima."


A doua apariție a Îngerului
A doua apariție a avut loc în vara anului 1916, deasupra puțului din casa Luciei, lângă care se jucau copiii. Iată cum povește Sora Lucia ce le-a spus Îngerul, ei și verilor ei:

"<< Ce faceți? Rugați-vă! Rugați-vă mult! Prea sfintele inimi a lui Iisus și a Mariei au gând de îndurare cu voi. Oferiți-i fără încetare Celui Preaînalt rugăciuni și sacrificii.>>

- << Cum trebuie să ne sacrificăm?>>, am întrebat eu.

- << Așa cum veți putea, oferiți-i lui Dumnezeu un sacrificiu ca reparație pentru păcatele care Îl mâhnesc și ca implorare pentru convertirea păcătoșilor. Voi veți aduce astfel pacea pentru patria voastră. Eu sunt îngerul ei păzitor, Îngerul Portugaliei. Mai ales, acceptați și suportați cu supunere suferința pe care o să v-o trimită Domnul.>>

Pe urmă dispăru.

Aceste cuvinte ale Îngerului s-au gravat în spiritul nostru ca o lumină care ne făcea să înțelegem cine este Dumnezeu, cât de mult ne iubește și cât de mult voia să fie iubit, valoarea sacrificiului și cât de mult Îi plăcea acesta, și cum obținea El convertirea păcătoșilor."

A treia apariție a Îngerului

A treia apariție a avut loc la sfârșitul verii sau la începutul toamnei lui 1916, din nou la grota de la Cabeço, și s-a petrecut astfel, tot după descrierea Sorei Lucia:

"De îndată ce am ajuns, în genunchi, cu fața la pământ, am început să repetăm rugăciunea Îngerului: << Dumnezeul meu! Cred, ador, sper și Te iubesc etc." Nu știu de câte ori am repetat această rugăciune, când dintr-o dată am văzut strălucind deasupra noastră o lumină necunoscută. Ne-am ridicat să vedem ce se petrece și l-am văzut pe Înger care ținea în mâna stângă un potir deasupra căruia era o Ostie, din care cădeau câteva picături de Sânge în potir. Lăsând potirul și Ostia suspendate în aer, el se prosternă la pământ lângă noi, spunând de trei ori această rugăciune:

" - << Prea Sfântă Treime, Tată, Fiule și Sfântule Duh, Te iubesc din adâncul inimii și Îți ofer prea scumpul Trup, Sânge, Suflet și Dumnezeire ale lui Iisus Cristos, prezent în toate tabernacolele de pe pământ, ca reparație pentru insultele, sacrilegiile și indiferența cu care este ofensat El însuși. ªi prin meritele infinite ale Prea Sfintei Sale Inimi și ale Inimii Imaculate a Mariei, îți cer convertirea bieților păcătoși.>>

"Apoi, ridicându-se, luă din nou în mână potirul și Ostia, îmi dădu Ostia, apoi Jacintei și lui Francisco le dădu să bea conținutul potirului, spunând:

" - << Luați și beți Trupul și Sângele lui Iisus Cristos, ofensat în mod îngrozitor de nerecunoștința oamenilor. Îndreptați crimele lor și consolați-l pe Dumnezeul vostru>>"

Se prosternă din nou până la pământ și spuse din nou cu noi, de trei ori, rugăciunea: <<Prea Sfântă Treime etc. ...>>, pe urmă dispăru.

"Împinși de o forță supranaturală care ne învăluia, l-am imitat în totul pe Înger, prosternându-ne, adică, la fel ca el și repetând rugăciunile pe care le spunea. Forța prezenței lui Dumnezeu era atât de intensă încât ne absorbea și ne anihila aproape cu totul. Ne-am simțit ca lipsiți de senzații corporale un timp îndelungat.  În acele zile, îndeplineam acțiunile fizice parcă mișcați de aceeași ființă supranaturală care ne adusese aici. Pacea și fericirea pe care le simțeam erau mari, dar numai lăuntrice, cu sufletul în întregime concentrat în Dumnezeu. Simțeam de asemenea și o mare sfârșeală fizică.

"Nu știu de ce, dar aparițiile Sfintei Fecioare au produs în noi efecte cu totul diferite. Aceeași bucurie intimă, aceeași pace și aceeași fericire. Dar în locul acelei sfârșeli fizice, o anumită vioiciune expansivă; în locul acelei descurajări în fața Prezenței Divine, o tresărire de bucurie; în locul acelei greutăți de a vorbi, un anumit entuziasm comunicativ. Cu astfel de sentimente, eu simțeam totuși că inspirația îmi lipsește, mai ales în anumite lucruri. La interogatorii, aveam sentimentul unei lumini interioare ce îmi indica răspunsurile care, fără încălcarea adevărului, nu dezvăluia ceea ce atunci trebuia să rămână ascuns."

Aparițiile Îngerului din 1916 au fost precedate de alte trei viziuni. Între aprilie și octombrie 1915, Lucia și alte trei mici păstorițe, Maria Rosa Matias, Teresa Matias și Maria Justina, au văzut, de pe aceeași colină din Cabeço, suspendat în aer, deasupra arborilor din vale, "un fel de nor mai alb decât zăpada, transparent, de formă umană". Era "o figură asemănătoare unei statui de zăpadă, pe care razele soarelui o făceau aproape transparentă". Descrierea este chiar a Sorei Lucia.