Prima pagina Ajutor angelic uluitor

Ajutor angelic uluitor

Unul dintre fiii noștri conducea mașina spre Chicago, pentru a petrece Crăciunul cu noi. Vremea se înrăutățise deja de câteva zile. Crăciunul cădea într-un weekend în anul acela și cred că era miercuri când soțul meu i-a sunat pe copii și i-a rugat să nu vină cu mașina. Desigur că avertismentele meteorologice nu au cum să-i influențeze pe tinerii de 21 de ani. Copiii s-au decis să vină totuși, așa că cele mai rele temeri ale mele s-au adeverit. S-au impotmolit undeva în afara unui orășel din Indiana, în plină noapte. Erau –30°C, iar ei stăteau acolo, gândindu-se ca în scurtă vreme vor muri.


Dintr-o dată, o licărire de lumină a apărut exact în spatele lor – farurile unui camion. Omul respectiv ieșise la două dimineața – oricât de surprinzător poate părea acest lucru – să-i întrebe dacă au nevoie de ajutor și dacă să-i ducă înapoi în orășelul prin care tocmai trecuseră. ªi i-a ajutat. În momentul în care au ajuns într-un loc în care erau deja în siguranță și au ieșit să-l întrebe pe om cât îi costă, au constatat că acesta dispăruse cu camion cu tot și, în plus, nu se zăreau nici un fel de urme pe zăpadă. Mașina fiului meu stătea pur și simplu acolo, singură, la fel de înghețată cum fusese cu 20 de minute mai înainte.

Când fiul meu a ajuns acasă nu mi-a relatat nimic și acesta a fost primul indiciu pe care l-am avut despre cum reacționează oamenii atunci când sunt atinși de ajutorul divin; încercăm să facem presupuneri despre ce s-a petrecut și căutăm în minte diverse explicații care să se potrivească cu ceea ce cunoaștem deja din experiențele noastre. ªi acesta era procesul prin care trecea și Tim. Tot întorcea problema în mintea lui, întrebându-se cum a fost posibil așa ceva. Abia după patru săptămâni, timp în care nu a putut încadra evenimentul în nici unul dintre tiparele cunoscute, mi-a povestit și mie.

Partea interesantă s-a dezvăluit când l-am întrebat: “Pe la ce oră a venit omul acela?”, iar el a răspuns: “E singurul lucru pe care-l știu sigur. Nu prea sunt sigur pe multe lucruri din noaptea aceia, dar știu sigur că era două fără un sfert”. Ei bine, aceasta însemna că la mine era atunci unu fără un sfert, pentru că fiul meu era în Est, iar eu eram în partea centrală a țării. Stăteam la fereastră și-l așteptam; era deja în întârziere cu cinci ore. ªi atunci mi-am simțit spiritul înălțându-se. M-am auzit rostind: “Doamne, trebuie să trimiți pe cineva. Te rog din tot sufletul să le trimiți pe cineva să-i ajute. Pentru că nu știu dacă aș putea suporta ca ei să pățească ceva. Te implor, trimite pe cineva.” Nu mă mai rugasem niciodată în felul acesta. Deci, mi-am dat seama că i-am cerut ceva lui Dumnezeu și Dumnezeu mi-a îndeplinit promt ruga!
Dar pe cine a trimis? În lunile următoare am căutat să dau de urma camionagiului. Am contactat poliția din statul acela și mi-au spus că nu au avut mașini de salvare pe traseu în noaptea aceea. Am sunat câteva companii particulare de camioane, dar nimeni nu știa nimic despre acest episod. ªi nici nu era plauzibil: de ce să părăsească un camion siguranța unui oraș, pe o vreme cumplită ca aceea, în plină noapte? Astfel că nu mi-a mai  rămas decât să presupun că a fost o intervenție angelică.