Prima pagina "Si Cuvantul s-a facut trup..."

"Si Cuvantul s-a facut trup..."

Să ne întoarcem în acel moment în care timpul pare că s-a oprit, la ieslea în care Copilul înconjurat de îngeri și de păstori răspândește Lumina Cuvântului Divin, încălzind inimile tuturor.

Venirea pe lume a lui Hristos ne este cunoscută din tradiția creștină, bazată pe cele patru Evanghelii scrise de patru dintre apostolii lui Iisus, după crucificarea și Învierea sa, pentru a face cunoscute lumii viața și mesajul Fiului lui Dumnezeu. Doar două din cele patru Evanghelii povestesc legenda nașterii Mântuitorului: Evanghelia după Luca și cea după Matei.

În ambele scrieri elementul magic și divin miraculos este prezent la tot pasul.
Maria, fecioară credincioasă și neprihănită, este vestită de îngerul Gabriel că va naște un fiu prin Grația Duhului Sfânt, pe care-l va numi Iisus: "Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare  înaintea lui Dumnezeu. și iată că vei rămânea însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Iisus.” (Luca, 1, 30-31) "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” (Luca, 1, 35)

Logodnicul ei, Iosif, voind să o părăsească pe ascuns, visează un înger care-i confirmă originea divină a copilului ce se va naște: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu, și-i vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei, 1, 20-21)

Tot un înger al Domnului, după cum relatează Luca, i-a anunțat pe păstorii din Betleem de nașterea pruncului sfânt: "Nu vă temeți, că vă aduc o veste bună, care va fi o veste bună pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iată semnul după care-l veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” Aflând acestea, păstorii s-au dus să-l vadă pe copil, fiind primii care i-au mulțumit lui Dumnezeu pentru acest dar.

În Evanghelia lui Marcu, sorgintea divină a noului-născut este și mai evidentă. Trei magi de la Răsărit au văzut pe cer steaua celui ce avea să fie Împăratul Iudeilor și au urmat-o până la locul unde se afla acesta. Acolo I s-au închinat și I-au oferit cele trei daruri, aur, smirnă și tămâie, simbolizând stăpânirea asupra celor trei planuri ale manifestării, fizic, psihic și spiritual. Tămâia reprezintă legătura dintre om și divinitate, dintre finit și infinit, dintre muritor și nemuritor. Ea are rolul de a înălța rugăciunea spre ceruri și este emblema celor ce îndeplinesc funcții sacerdotale.

Împăratul Irod, aflând de nașterea lui Hristos și temându-se că-și va pierde autoritatea, a poruncit masacrarea tuturor băieților mai mici de doi ani, din Betleem și din împrejurimi. Însă pruncul ce urma să fie Păstorul poporului lui Israel este ferit în mod miraculos de această primejdie, căci lui Iosif îi apare din nou un înger al Domnului care îi spune să fugă cu Maria și copilul în Egipt. Iar după ce pericolul a trecut și Irod a murit, la sfatul aceluiași înger al Domnului ei s-au întors în părțile Galileii, în cetatea Nazaret.

Toate aceste fapte sunt prezentate in extenso în Evanghelia lui Iacov, dictată de însuși Iisus umilului său scrib Jakob Lörber. Ele au rolul de a ne arăta că de fapt nașterea miraculoasă a pruncului Iisus reprezintă sacrificiul suprem pe care Dumnezeu l-a făcut din dragoste pentru oameni: s-a întrupat într-un copil, cea mai fragilă și mai pură dintre creaturi, pentru ca noi să-L recunoaștem și să ne întoarcem la El.
"Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca omul să devină Dumnezeu”, ne spune Sfântul Atanasie din Alexandria.