0 altă povestire aparține unei fetițe suedeze, Karin Schubbriggs, în vârstă de zece ani. Într-o zi Karin a făcut cu părinții săi o excursie cu bicicleta.
Îi depășise pe amândoi cu mult și la un moment dat s-a oprit pe malul unui râu pentru a-i aștepta. Pe marginea râului a văzut ancorată o barcă mare si a vrut sã se urce în ea, dar a alunecat și a căzut în apă.
În acel loc curentul era puternic și Karin, care nu știa să înoate, a început să se zbată disperată. În acel moment au sosit părinții săi, iar tatăl s-a aruncat în apă încercând prin toate modalitățile să ajungă la fiica sa, dar nu a reușit. Atunci l-a rugat pe Dumnezeu să o ajute pe fetița sa, să nu o lase să moară.
Atunci s-a petrecut ceva incredibil și minunat: Karin a început să înoate într-un mod abil și sigur, sosind la mal în câteva secunde.
Dupa ce și-a revenit, ea a povestit că totul a fost foarte straniu: <Dintr-o dată am simțit că cineva se afla alături de mine. Mâini puternice îmi mișcau mâinile și brațele făcându-le să execute mișcări de înot. Aveam senzația că nu înotam eu, că o făcea altcineva pentru mine.>
"Te acopera cu aripa lui, si sub aripile sale gasesti adapost."
Psalmi 91, 4