"M-a luat de umeri si m-a tras afara"

Eram în grădina din fața casei părinților mei când am auzit pe neașteptate un strigăt. Era fetița noastră de doi ani și jumătate. Am alergat în partea din spate a grădinii și am găsit-o pe Helen pe cărare plângând și fiind udă din cap până în picioare. Era evident că alunecase în piscină. Grație lui Dumnezeu era salvată!

Eu însă am rămas uimit de faptul că în jurul piscinei nu erau urme de apă: de altfel, fetița se găsea la o distanță de cel puțin șase metri de apă. Era imposibil ca ea să fi ieșit singură din piscina, care avea un diametru de doi metri și o adâncime de un metru și douăzeci.

Timp de ani de zile mi-am bătut capul cu acest fapt, despre care Helen nu păstra nici o amintire. A continuat însă să aibă o mare teamă de apă; o teamă pe care atunci când a devenit matură a urmărit să o depășească cu ajutorul unui psiholog, care a reușit să o făcă să-și amintească despre acea situație îndepărtată și să evoce toate particularitățile acesteia. Cand a ajuns la momentul în care a căzut în apă, a strigat:

"Acum îmi amintesc! M-a luat de umeri și m-a tras afară!"

"Cine făcea acest lucru? " a întrebat psihiatrul.

"Cineva îmbrăcat în alb", a răspuns Helen. "m-a tras afară din apă".

Părinții Helenei nu au reușit să afle alte lucruri despre acest personaj misterios îmbrăcat în alb, dar este destul de evident că a fost un înger...