Prima pagina Transformarea lui Annie

Transformarea lui Annie

Annie era o adolescentă foarte depresivă. La vârsta de 16 ani ea experimenta drogurile, alcoolul, amorul fără continență și toate celelalte vicii adolescentine. Când prietenul ei a anunțat-o, la o petrecere, că o părăsește pentru o altă fată, Annie a hotărât să se sinucidă. Mama ei își pusese capăt zilelor cu câțiva ani în urmă. Să o lăsăm pe Annie să ne povestească:

"Am hotărât să mă sinucid chiar în felul în care a făcut-o și mama. Am luat o mână de barbiturice și le-am înghițit cu foarte multă vodcă. Am înghițit cu lăcomie cât de multă vodcă am putut și m-am întors în camera  în care se ținea petrecerea. Doar m-am așezat pe canapea și nu am spus nimic. Puteam simți cum mă cuprinde amețeala. Partea comică era că nimeni nu observa, întrucât majoritatea prietenilor mei erau și ei un pic amețiți.

Dacă m-aș fi întins pe spate aș fi adormit și, probabil, aș fi murit fără ca cineva să observe. Însă când mi-am pierdut cunoștința, am căzut cu fața în jos pe podea.

Un grup de oameni s-a panicat. Doi băieți m-au cărat în baie și una dintre prietenele mele și-a băgat degetul în gâtul meu și m-a făcut să vomit. Nici unul nu a vrut să sune poliția, așa că s-au hotărât să mă țină trează. M-au pus sub  duș și au continuat să vorbească cu mine.

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că ieșisem din corp și pluteam în sus spre tavan. Nu eram singură. Mai era cineva acolo, un Înger Păzitor ori altceva. Eram amândoi compuși din lumină. Mă simțeam tri-dimensională și mi se părea că eram făcută din ceva fluid, ca o  gelatină.

Îmi amintesc că simțeam pace și iubire și, de asemenea, aveam sentimentul că am scăpat de toată tensiunea și frustrarea din viața mea. Mă simțeam într-un fel învelită în lumină. Era un sentiment minunat.

În acel moment, eram foarte aproape de îngerul meu păzitor. Nu  mai puteam vedea corpul meu sau altceva pământesc. Existam doar acolo, cu îngerul. Îngerul nu vorbea, dar comunicam telepatic. Mi s-a arătat frumusețea corpului meu și a fiecărui corp uman. Mi s-a spus că propriul meu corp era un dar de care trebuia să am grijă, nu să-l omor. După ce am auzit asta, m-am simțit foarte, foarte rușinată de ceea ce am făcut și speram că voi trăi. Am început să mă rog luminii pentru viața mea. Bucuria că m-am întors a fost cel mai puternic sentiment pe care l-am trăit vreodată, mai intens chiar decât sentimentul de iubire pe care îl am acum  pentru copiii mei.

Prietenii  m-au dus la  spital, pentru că următorul lucru pe care mi-l amintesc este că m-am trezit într-o sală de urgențe."

Annie spune că experiența i-a schimbat imediat atitudinea. S-a despărțit de prietenul ei, s-a lăsat de droguri și prin urmare și-a făcut un nou grup de prieteni.

Nu vreau să creez impresia că experiența a transformat-o într-un îngeraș, dar cu siguranță i-a schimbat radical viața. Ea nu a mai insistat asupra sinuciderii mamei ei. În loc să se gândească la moarte ca la o  pedeapsă și o judecată, ea descoperit plăcerea de a contempla.

Transformarea lui Annie a fost una pe termen lung. Experiența ei la granița dintre viață și moarte s-a produs cu mai bine de 20 de ani în urmă. Acum este măritată și are 4 fii. "Imediat după experiență am simțit că mi s-a dat o misiune în viață, ca și cum aș fi fost născută pentru a îndeplini ceva", spune Annie. "Experiența mi-a dat o mare energie interioară, care nu m-a părăsit niciodată."