Spiritele naturii

Poveștile cu zâne, spiriduși, elfi, fauni sau sirene oglindesc o concepție străveche, conform căreia fiecare lucru sau fenomen are o personalitate, o ființă, o entitate asociată. Aceasta personificare a tot ceea ce există, ne permite să înțelegem Natura într-un mod mai profund.

Aceste spirite sunt înzestrate cu o inteligență complexă, fiind foarte eficiente în toate problemele care țin de administrarea Naturii. Ele pot vedea și auzi tot ce se petrece și tot ce se spune pe Pământ. În plus, au capacitatea de a interacționa cu oamenii, cărora le aduc uneori anumite servicii. Dacă vă întâlniți cu ele trebuie să fiți însă extrem de precauți, căci se enervează ușor și vă pot face foarte mult rău.

Toate spiritele care au reușit să scape de materie și chiar și sufletele umane ale celor decedați au o adevărată oroare față de ea, cu toată inteligența lor vie. Cât despre spiritele care au obținut abia recent mult dorita libertate printr-o permisiune specială, scăpând astfel de temnița lor grea, din interiorul pământului, așa cum ne explica J. Lorber, acestea se tem de materie mai rău ca de moarte. Groaza și oroarea pe care o au față de materie atrag vibrații similare, negative, care le fac să fie malițioase și răzbunătoare; ele se adună cu milioanele, încercând să scape în imensitatea spațiului cosmic. Spiritele păcii, adică îngerii din cea mai înaltă regiune atmosferică, au însă grijă să le prindă și să le arunce din nou în captivitate, sub forma fenomenelor meteorologice. Reajunse pe Pământ, lor li se poruncește să lucreze în regatul vegetal.

Dacă nu dovedesc nici un pic de entuziasm, sunt aruncate sub formă de apă în iazuri, lacuri și oceane, unde continuă să-și practice renghiurile răutăcioase. Dacă devin excesiv de malițioase și se unesc cu spiritele malefice ale oceanelor, ele sunt silite să coboare în adâncurile Pământului, într-o stare cu adevărat demnă de milă. În schimb, dacă lucrează cu spor la administrarea lumii vegetale, lor li se permite să își continue calea dezvoltării superioare într-un trup de carne. Uneori, după îndeplinirea stagiului necesar, li se permite să se întoarcă în starea lor anterioară, mai liberă, fiind lăsate așa timp de 200 de ani sau mai bine. În această stare pot locui în aer, pe munți, în păduri, iar uneori în lacuri și râuri.

Aceste spirite, cărora le place să se ridice în aer și să acopere cerul, sunt cunoscute ca spirite ale aerului. Ele se bucură de o libertate mai mare decât spiritele pământului, a căror formă este mai solidă (și deci mai rigidă). Din acest motiv, ele trebuie supravegheate foarte atent de spiritele păcii, căci având un grad mare de libertate, ar putea provoca cu ușurință foarte multe daune.

Aceste spirite preferă  să locuiască în regiuni sălbatice, pline de pace. Dacă ajungeți în asemenea regiuni minunate, nu este deloc recomandabil să țipați, să fluierați, să vorbiți urât, trivial sau să vă certați, căci spiritele din zonă sunt încă ținute în captivitatea materiei și se pot răzbuna pe dumneavoastră. Ele pot face mult rău unor spirite ceva mai libere. De pildă, ele încearcă uneori să-i sperie pe călători sub forma unor apariții fantomatice.

Aceste spirite, dacă  se dovedesc utile și active, pot fi scutite de încarnarea pe Pământ, ducându-se fie pe Lună, fie pe o altă planetă. Spiritele acceptă cu mult mai mult entuziasm aceste încarnări, căci este mult mai ușor să trăiești pe alte corpuri cerești decât pe Pământ.

Aceste spirite sunt numite de regulă spirite rătăcitoare, căci rătăcesc de pe o planetă  pe alta, fără intenția de a se incarna. În aceste călătorii, ele însoțesc de multe ori spiritele celor decedați, care nu dețin facultatea de a vedea pe alte planete fără ajutorul spiritelor naturii. Ele ajută spiritele celor decedați, să intre în trupul ființelor umane care trăiesc pe planetele respective, căci numai astfel pot vedea, prin ochii lor, lucrurile care există pe acele planete.

Când aceste spirite ale naturii obosesc de rătăcirile lor, ele se întorc din nou pe Pământ și acceptă în sfârșit dificultățile unei încarnări terestre. Nu este posibil să devii copil al lui Dumnezeu fără o astfel de încarnare, căci oricine dorește să atingă acest ideal suprem trebuie să meargă pe calea stabilită de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nenumărate spirite de pe alte corpuri cerești se grăbesc spre Pământ, pentru a suporta aici greutățile prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu, încarnat în trup.

Cu secole în urmă, când oamenii trăiau mult mai simplu decât astăzi, numărul celor care puteau vedea și care se simțeau acasă în ambele lumi (fizică și astrală) era mult mai mare. Spiritele îi învățau pe aceștia efectele plantelor și le indicau unde erau ascunse zăcăminte de metale sau pietre prețioase din munți. Tot ele i-au învățat pe oameni să extragă metalele din minereurile lor, să le topească și să le prelucreze pentru destinații utile.

Aproape că nu existau case care să nu aibă propriile lor spirite și existau chiar familii care aveau spirite -slujitori. Mai ales în munți se aflau oameni înțelepți care cunoșteau chiar și cele mai secrete forte ale Naturii; ei se asociau cu unele dintre acestea, cu care se aflau în rezonanță, iar spiritele le stăteau la dispoziție în orice moment.

Există 4 elemente fundamentale în natură: pământul, apa, focul și aerul. Fiecărui element îi este asociată o categorie de spirite ale naturii, care manifestă caracteristicile specifice fiecărui element.

Așa cum noi, oamenii, avem un vehicul cauzal (care ne determină destinul și care corespunde elementului eter), unul mental (al gândurilor, corespunzând aerului), unit cu cel astral (al dorințelor, ce e asociat cu focul), unul eteric (care ne dăruiește vitalitatea, energia, asociat cu apa), nedespărțit de cel fizic (care este legat de elementul pământ și de planul materiei), la fel se petrec lucrurile și în cazul spiritelor naturii. Formele lor sunt adaptate, elementului pe care îl întrupează;

   1. gnomii (piticii) și spiridușii corespund elementului pământ;
   2. ondinele (sirenele), nimfele, naga-șii aparțin elementului apă;
   3. salamandrele reprezintă elementul foc;
   4. zânele (feele), elfii și silfii întruchipează elementul aer.

Trebuie să precizăm că gnomii, spiridușii, ondinele, salamandrele, zânele, sunt entități distincte, având personalități distincte, ca și oamenii de altfel.

Spiritele Pământului, Focului, Apei, Aerului se manifestă sub forme foarte diverse ce sugerează natura lor interioară, caracteristică unui anumit tip de energie, oglindind culori, creând forme luminoase sau umbre, imagini colorate plutind la mare distanță deasupra solului.

Adela Sîmbotin