Serafimii

Numele de Serafimi înseamnă "cei ce se aprind" sau "cei ce se încălzesc"
Orice denumire dată duhurilor cerești conține indicații despre calitatea divină proprie fiecărei ierarhii.
Astfel, serafimi înseamnă "cei ce se aprind" sau "cei ce se încălzesc", indicând activitatea lor continuă, plină de dăruire, în cele Dumnezeiești.
După cum spune proorocul Isaia, Dumnezeul nostru este foc mistuitor, Scaunul Lui pară de foc, iar veșmântul Slavei Domnului este ca focul.
Căldura și mișcarea neîntreruptă a Serafimilor, care nu șovăie deloc, cu un țel binecunoscut, e dată de nivelul lor spiritual perfect.
Din acest pasaj distingem clar că dintre toate ordinele cerești, serafimii sunt cei mai apropiați de Dumnezeu, stând "înaintea Lui".
Strălucirea lor, de neimaginat de puternică, mult mai mare decât a Soarelui la amiază, e ocultată, pentru ca și noi, oamenii, să îi putem privi și să le percepem grația pe care o revarsă din plin asupra noastră.
Simbolul acestui aspect sunt cele două aripi cu care își acoperă chipul. Profunda lor umilință și voința desăvârșită, în care se cunoaște numai lucrarea divină, acțiunile lor, pe deplin dăruite iubirii de Dumnezeu, sunt calități scoase în evidență de aripile care le acoperă picioarele.
Prezența lor în orice moment, în orice loc, transcenzând astfel timpul și spațiul, adică omniprezența, puterea lor de a realiza desăvârșit înălțarea sufletelor – omnipotența și abandonul total în Dumnezeu sunt făcute cunoscute nouă de cele două aripi desfăcute pentru zbor.
Acesta este ordinul cel sfânt al Serafimilor, al căror nume mai semnifică "cele nobile", înnobilate fiind de prezența în inimi, clipă de clipă, a lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament serafimii sunt menționați în Isaia și în Numerii 21,6. În Noul Testament serafimii sunt menționați în Apocalipsa Sfântului Ioan.
Ordinul angelic al serafimilor este numit în tradiția ebraică Hayyoth- Hakkadosh (ființe sfinte) și este influențat de prima sefira din arborele sefirotic și anume Kether, "Coroana", cea care guvernează întregul și naște lumea. De la acest ordin a fost dat numele de "ființe" tuturor lucrurilor care umplu Universul.
Există o corespondență între serafimi și prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, care reprezintă începutul. Este vorba despre faptul că acești îngeri sunt "zorii creației", "mâinile lui Dumnezeu în macrocosmos", esență Divină ce pătrunde totul și cuprinde totul.
Altă literă ebraică corespondentă acestui ordin celest este "Iod", desemnând nu doar începutul, ci și sfârșitul totului. Serafimii sunt asociați astfel cu eternitatea, care dă naștere timpului, în tripla sa împărțire: trecut, prezent și viitor. Ei sunt cei care stăpânesc infinitul dând naștere spațiului, în tripla sa dimensiune: lungime, lățime, adâncime (sau înălțime). Tot ei guvernează nașterea și resorbția substanței eterne, ce este la originea materiei. Amintim faptul că și materia are trei stări de agregare: solidă, lichidă și gazoasă.
Iată de trei ori prezentă în cadrul acestei ierarhii, trinitatea: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deloc întâmplător, înțeleptul sufit Gurdjieff vorbește despre "Legea lui trei" care guvernează "cele trei lumi" (fizică, astrală și cauzală).
Dumnezeu este numit de către serafimi "Ehich" ceea ce înseamnă "Esența Divină", reprezentând "ceea ce privirea nu poate ajunge", aspectele transcendente ale manifestării.
Kabbala face o asociere între acest înalt ordin al serafimilor și creierul ființei umane, loc de naștere al ideilor, al gândurilor, focar al reorientării inimii către Dumnezeu.
În ceea ce privește numărul serafimilor, se precizează într-una dintre variantele Cărții secrete a lui Enoh că sunt patru legiuni sau ordine "corespunzând celor patru vânturi ale lumii".
După Enoh, Cartea despre Dumnezeu și despre Îngeri, serafimii au patru fețe și șase aripi. Enoh, cel care în scrierile sale vorbește despre ierarhiile cerești, nu a fost acceptat în canoanele evreiești, dar a fost citit și citat în mod constant de către creștini.

Serafimii sunt spirite ale dragostei universale
Iubirea serafimilor este atât de arzătoare, dăruirea lor atât de totală, încât în tot ce-i înconjoară și în întreaga lor ființă nu Îl văd decât pe Dumnezeu, pe care Îl adoră și Îl preamăresc clipă de clipă, într-o fericire veșnică.
Serafimii sunt cei mai aproape de Tronul lui Dumnezeu și principala lor menire este de a emana o adorație perpetuă către Domnul Dumnezeu, pe care Îl slujesc și Îl slăvesc neîncetat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot…".  
Intensitatea adorației lor și dragostea pură pentru Dumnezeu îi fac să fie reflexii fără cusur ale iubirii divine. Această iubire inundă universul cu marea sa putere, iar prin serafimi venim în contact cu ea și îi recunoaștem splendoarea.
Serafimii ne reamintesc în permanență de miracolul iubirii și de modul în care suntem renăscuți și creați în întregime din această energie nemaipomenită. Ei ne ajută să ne vindecăm de durerea separării și a pierderii, ca să înțelegem că iubirea este veșnică și absolut indivizibilă.
Toma d’Aquino îi descrie pe serafimi astfel: „Numele de serafimi nu vine numai de la dragostea divină, ci și de la preaplinul dragostei divine, exprimat prin cuvântul ardoare sau foc."

Serafimii sunt spirite ale unității divine
Rolul serafimilor este de a menține unitatea întregului organism viu al lumii creat de Dumnezeu, cu ajutorul lor. Fiecăruia dintre noi, cei care căutăm această slăvită unitate cu Dumnezeu, serafimii ne arată cum să atingem cele mai înalte culmi de conștientizare.
Serafimii sunt preocupați de manifestările vibraționale care păstrează manifestarea în ordine perfectă. Ei sunt descriși ca entități de lumină albă, pură, ca îngeri ai iubirii, ai luminii și ai focului, strălucitori și puternici. Ei transmit energia divină prin celelalte ordine ale îngerilor către noi, către lumea materială, pentru purificarea, menținerea și întreținerea vieții pe Pământ.
Serafimii sunt cei care asigură legăturile de la un sistem cosmic la altul. Amintim ce se spune în Kabbala referitor la ființele cerești: ele sunt asemeni globulelor roșii din ființa umană, ducând esența existenței universale și la fel cum sângele curge prin întregul trup prin intermediul venelor și arterelor, îngerii se deplasează în întregul macrocosmos prin culoare cosmice.

Funcția specifică a serafimilor este de a răspândi lumina
Ca un răsărit de Soare, fiecare serafim radiază lumina divină. Este bine să menționăm funcția lor specifică de a răspândi lumina, risipind astfel oricare întunecare, oricât de adâncă ar fi.
Strălucirea lor, de neimaginat de puternică, mult mai mare decât a Soarelui la amiază, e ocultată, pentru ca și noi, oamenii, să îi putem privi și să le percepem grația pe care o revarsă din plin asupra noastră.
Principiul divin corespondent acestei ierarhii este "Binele", bunătatea și compasiunea lui Dumnezeu aducând conștiință acolo unde este ignoranță, aducând fericire acolo unde este durere, aducând optimism și frumusețe, acolo unde este depresie și urâciune, aducând strălucire și lumină, acolo unde este opacitate și întuneric, aducând viața acolo unde este moartea.

Serafimii au puterea specială de a purifica prin foc
Serafimii au puterea specială de a purifica prin foc, aducând curățenie sufletească și iertare divină.
Dionisie Areopagitul lămurește numele de serafim prin proprietățile focului, care conține prin el însuși un exces de căldură. Astfel, în foc putem recunoaște trei caracteristici. Prima relevă mișcarea care este continuă și are întotdeauna direcție ascendentă, către planurile superioare, ceea ce semnifică faptul că serafimii ne poartă direct către Dumnezeu.
A doua caracteristică a focului este forța sa activă, căldura, acțiunea penetrantă care ajunge până la cele mai mici lucruri, până la cele mai profunde structuri, cu o fervoare extraordinară; cu ajutorul acestei imagini descoperim semnificația acțiunilor acestor îngeri – curățarea, purificarea întru întreținerea vieții. În al treilea rând, recunoaștem în foc calitatea clarității sau a strălucirii, ceea ce semnifică faptul că serafimii au ei înșiși o lumină nestinsă cu care ard, a cărei strălucire o dăruiesc, o pun în slujba întregii Creații. Dacă pornim de la proprietățile focului: ardoare, purificare, identitate cu sine însuși, lumină și iluminare, risipirea întunericului etc., înțelegem cum serafimii simbolizează toate aceste puteri în planul cel mai spiritualizat al conștiinței.
Îngerii primei Cete, serafimii, sunt Îngeri ai Luminii, ai Focului și ai Dragostei, fiind numiți "Cei care ard", cei care sunt înflăcărați de dragoste și adorație divină. Numele lor sugerează înflăcărarea cu care mențin prezența sursei întregii existențe, inclusiv cea materială, dar și calitatea de păzitori ai Universului, ai Cosmosului în plenitudinea sa.
"Numele de serafimi indică neîncetata și eterna revoluție a Principiilor Divine, căldura și acuitatea, exuberanța activității lor intense, perpetue, neobosite (…) stârnindu-i și aprinzându-i cu propria căldură și purificându-i până la ultima flacără; și, printr-o neascunsă, nestinsă și mereu radiantă și luminată putere pot să distrugă umbrele întunericului".

Serafimii au calitatea de a înălța treptele inferioare până la a le face asemenea lor
Serafimii au calitatea de a înălța treptele inferioare până la a le face asemenea lor, aprinzându-le spre o înflăcărare asemănătoare.
Serafimii sunt cei care duc și aduc "mesajele" de iubire și de înțelepciune la și de la ordinele inferioare.
Ei transmit voința lui Dumnezeu prin intermediul celorlalte ierarhii angelice menținând ordinea și armonia divină până în planul fizic.

Printr-o aspirație arzătoare se poate obține de la serafimi "iertarea, ștergerea instantanee a greșelilor"
Printr-o aspirație arzătoare se poate obține de la serafimi îndepărtarea instantanee a oricărei suferințe și primirea pe dată a oricărui dar ceresc, prin Grație Divină. Orientalii numesc aceasta "arderea instantanee a karma-ei".
În Biblie sunt diferite pasaje în care sunt amintiți serafimii. De exemplu, în Isaia 6,2-3; 6-8, se spune: "Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau, ªi strigau unul către altul zicând: < Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui! >. Atunci unul dintre serafimi zbură spre mine, având în mâna sa un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele de pe jertfelnic. ªi l-a apropiat de gura mea și a zis: < Iată, s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădelegile tale le vă curăți! > ªi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite și cine va merge pentru Noi?" ªi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!".
Capacitatea lor de a ierta, de a șterge greșelile celui care, plin de căință și dragoste de Dumnezeu, se adresează lor, puterea de a purifica tot ce ating, atrag după sine revărsarea copleșitoare a Grației Divine, care-l ridică pe cel căruia i se face acest cadou, în paradis.

Intervenții ale serafimilor
Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici și sfinții, prin umilința lor în fața misterului divin care se manifestă prin îngeri primesc grația favorurilor angelice.
Maria D'Origenes (m.1213) a avut viziuni cu serafimi.
Îngerul pe care l-a văzut Sfântul Francisc din Assissi atunci când i-au apărut stigmatele în luna septembrie 1224 era un serafim.
Iată ce mesaj a primit o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor și nu încerca să ne cunoști numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ".
Dante Alighieri (1265 - 1321), faimosul poet și inițiat, în cântul 28 al „Paradisului" din "Divina Comedie", descrie întâlnirea sa cu serafimii:

Mathias Grunewald (1470-1529) i-a pictat pe serafimi cântând la vioara iubirii.
Mistica spaniolă Marina de Escobar a primit stigmatele la data de 10 septembrie 1602 având viziunea unui serafim exact ca sfântul Francisc din Assissi.
Maica Maria lui Iisus du Borg (1788 – 1862) și Marie Catherine Ruel au avut viziuni cu serafimi.
La 5 august 1918, în timp ce îi spovedea pe elevii săi, Padre Pio a avut o experiență mistică, pe care i-a descris-o astfel părintelui său spiritual: "Am fost copleșit de uimire la vederea unui personaj ceresc, ce apărea în fața privirilor mele. Þinea în mână un fel de instrument, asemănător cu o bară de fier, cu capătul bine ascuțit, și parcă de acolo ieșea foc. Ființa de lumină a aruncat cu putere acel instrument în inima mea. Pe loc am scos un strigăt, eram copleșit, am simțit că mor. I-am spus băiatului pe care îl spovedeam să plece pentru că nu mai puteam continua. Acest fenomen a durat șapte zile. Câte am trăit în această perioadă nu știu să spun. M-am simțit profund purificat lăuntric."
Lumea infinită a serafimilor, cei care revarsă plini de compasiune Grația Divină, este asociată în ființa umană cu cea mai înaltă sferă divină supranumită Kether sau focarul misterios al transcendenței Dumnezeiești.

Artémia Bivol