Prima pagina Protectia ingerilor

Protectia ingerilor

Fragment din Marea Evanghelie a lui Ioan, vol.1

1. Jairuth își dorea să-Mi petrec toată ziua la el. Dar Eu i-am explicat că mai erau încă, în regiune, numeroși bolnavi pe care doream să-i văd. Atunci, Jairuth M-a întrebat dacă ar putea să Mă însoțească măcar până în oraș, iar Eu am fost de acord. El a pornit la drum și i-a rugat pe cei doi băieți-îngeri să binevoiască să-l însoțească.

2. Dar cei doi băieți-îngeri i-au spus: "Este mai bine pentru tine să rămânem aici, pentru că oaspeții care sunt în grădină te-au denunțat romanilor că ești agitator; fără noi, casa ta ar fi în primejdie; înțelegi?

3. La această veste, Jairuth - înnebunit - a întrebat foarte afectat ce nemernic a putut să-i informeze pe romani și ce anume l-a îndemnat s-o facă!

4. Unul dintre îngeri i-a răspuns: "Iată: la Sihar trăiesc negustori mai puțin fericiți decât tine; ei nu-și pot construi castele și nu pot obține ținuturi întregi, așa cum ți-ai cumpărat tu în Arabia, pe țărmul Mării Roșii; acești negustori sunt geloși pe fericirea ta terestră și vor să te piardă. Ei ar reuși de data asta, dacă nu am fi noi aici. Dar cum noi te protejăm, în numele Domnului, nici un fir de păr de pe capul tău nu va fi atins; totuși, să nu lipsești mai mult de trei zile de acasă".

5. Liniștit, Jairuth s-a grăbit să părăsească palatul împreună cu Mine.

6. În timp ce traversam curtea palatului, o trupă de soldați înarmați cu săbii s-a oprit înaintea noastră, interzicându-ne să înaintăm. Atunci, M-am îndreptat Eu însumi către ei și le-am arătat permisul de liberă trecere de la Nicodim. ªeful lor a spus: "Este inutil să arătați un permis de liberă trecere, de vreme ce sunteți suspectați de răzvrătire împotriva Romei!"

7. Eu am răspuns: "Ce vrei de la noi? Insolența nerușinată și minciunile unui grup de invidioși au fost de ajuns pentru a te face să pornești la drum? Dar eu îți spun că nu este nimic adevărat din toate acestea! Dacă ai plecat o ureche la o minciună, apleacă atunci cealaltă ureche în fața adevărului, pentru care vei găsi aici mai mulți martori decât ai putut găsi în oraș pentru minciuna sfruntată a unui grup de invidioși haini!"

8. ªeful romanilor a spus: "Aceste tertipuri inutile nu au nici o valoare! Tribunalul va hotărî de care parte este adevărul; lăsați-vă duși la tribunal, fără a opune rezistență, dacă nu vreți să facem uz de forță!"

9. Eu i-am spus: "Iată palatul al cărui stăpân v-a fost denunțat ca provocator. Mergeți să vedeți dacă găsiți rebeliunea de care vorbiți. Dacă vreți să ne forțați să vă urmăm la tribunalul vostru nedrept, atunci și noi vom folosi forța cu voi și vom vedea cine va fi mai rapid. Faceți cum vreți, căci timpul Meu nu a venit încă. V-am spus, nu am greșit cu nimic; cine are dreptate, trebuie să se apere orice-ar fi, prin cuvânt și prin fapte!

10. ªeful s-a uitat la suita Mea numeroasă și a dat ordin să fim arestați și legați. La început, mercenarii și lăncierii săi au încercat să pună mâna pe băieții-îngeri. Aceștia le-au scăpat însă cu atâta abilitate încât soldații nu au putut prinde nici unul. După ce mercenarii și lăncierii au fost astfel împrăștiați ca urmare a tentativei lor de a pune mâna pe băieții-îngeri, fiind risipiți în toate părțile, M-am adresat comandantului trupei: "Mi se pare că-ți va fi greu să pui mâna pe noi!" ªeful a vrut atunci să Mă lovească cu lancea, dar un înger i-a înșfăcat-o în aceeași clipă, făcând-o să zboare prin aer.

11. I-am spus atunci comandantului: "Cu ce vrei tu să Mă lovești și să Mă rănești pe Mine?" Turbat de mânie, comandantul trupei a răspuns: "Puterea Romei va fi în cele din urmă respectată; voi raporta la Roma și veți vedea ce veți păți dacă mai continuați. Nu va mai rămâne piatră peste piatră!"

12. Eu i-am arătat atunci că băieții-îngeri i-au legat fedeleș pe toți mercenarii și lăncierii săi. Văzând aceasta, el a început să-i invoce pe Zeus, Marte și chiar furiile, pentru a-l proteja de o asemenea ofensă.

13. Le-am cerut atunci băieților să-i dezlege pe mercenari și pe lăncieri - ceea ce ei au făcut imediat -, după care i-am spus comandantului: "Încă mai dorești să-ți dovedești puterea?" ªeful a spus: "Acești tineri trebuie să fie zei, altfel nu ar putea să învingă atât de ușor, cu mâinile goale, niște războinici atât de buni".

14. Am spus la rândul Meu: "Da, da, ție ți se par zei; așa că lasă-ne să ne continuăm drumul și du-te să percheziționezi castelul; în caz contrar, va fi rău pentru tine!"

15. ªeful a spus: "Recunosc că sunteți nevinovați și vă dau voie să vă urmați drumul. Voi, soldații mei, mergeți la palat, intrați peste tot, de la un capăt la altul și nu lăsați pe nimeni să iasă până nu ați fost pretutindeni. Eu vă aștept aici". Unul din subordonații săi i-a spus: "De ce nu vrei să vii cu noi să controlezi acest castel?" Dar comandantul a spus: "Vezi bine că mi-am pierdut spada; fără spadă, această vizită nu este valabilă". Subordonatul i-a răspuns: "Nici noi nu stăm mai bine, cum arătăm fără săbii?" ªeful: "Cum și voi sunteți dezarmați? E de rău; fără arme, nu putem face nimic! Hm, ce să facem?"

16. Le-am spus atunci: "Săbiile voastre sunt la poalele acelui cedru, acolo, în mijloc! Mergeți să le căutați, noi nu ne temem de voi nici dacă sunteți înarmați". La aceste cuvinte, toți au alergat să-și ia săbiile.