Sfântul Epifanie mărturiseşte că sunt trei situaţii în care Sfinţii Îngeri tămâiază şi miruiesc pe aleşii lui Dumnezeu: „Prima, când citesc cărţi sfinte, înconjurându-i, ascultând şi aceştia. A doua, când se roagă şi vorbesc cu Dumnezeu, încât se roagă şi aceia cu râvnă. A treia, când rabdă pentru iubirea lui Dumnezeu efort, durere şi pedepse, aceştia miruindu-i şi îndemnându-i la nevoinţă şi cuviincioşie" (Minuni ale sfinţilor îngeri, Ed. Bunavestire, Bacău, 2002, pag. 142).

Unul dintre cei mai mari ierarhi ai tuturor timpurilor şi locurilor, Sfântul Ioan Gură de Aur († 13 noiembrie), a cunoscut intervenţia dumnezeiască a făpturilor cereşti nu doar în cele trei situaţii prezentate mai sus. Aceste întâlniri ale Sfântului Ierarh cu îngerii s-au petrecut înainte de a-şi începe prolifica lucrare pastorală, pe când vieţuia într-o mânăstire săracă din pustiul Antiohiei. Dumnezeu, cunoscând râvna sfântului, a trimis un înger spre a-i vorbi Patriarhului Flavian al Antiohiei, la ceasul rugăciunii: „Du-te la mânăstirea în care se găseşte Ioan, ia-l şi adu-l la biserica patriarhiei tale. Să-l hirotoniseşti preot, pentru că este vas ales al Sfântului Duh, la fel ca Apostolul Pavel, şi urmează să lumineze toată lumea" (Ibidem, pag. 97).

Acelaşi mesager ceresc avea să meargă şi în chilia monahului Ioan spre a-i vesti apropiata hirotonisire, deşi Sfântul se considera nevrednic de a primi cinstita taină. Au existat mai multe momente în viaţa Marelui Ierarh cu Gura de Aur în care îngerii au intervenit spre a se împlini voia lui Dumnezeu, cât şi după trecerea la bucuria veşnică.

Episcopul Adelfios, care a avut multă grijă de cuvios, s-a rugat lui Dumnezeu spre a-i descoperi slava de care s-a învrednicit în cer dumnezeiescul Gură de Aur şi a văzut „un bărbat luminos că-i arată pe toţi dascălii, ierarhii, cuvioşii şi drepţii însemnaţi în cer... S-a mâhnit că nu a văzut şi pe Ioan printre ei. Atunci un bărbat prea frumos şi luminos i-a zis: Ceri pe Ioan cel de Aur, gura lui Dumnezeu? Acel mare om? Nu poţi să-l vezi deoarece se găseşte lângă tronul Stăpânului Hristos" (Ibidem, pag. 98).